2 Petru 2:1-3a
”…În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor(altă traducere: căile lor distrugătoare). Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi….”
Modelul din Vechiul Testament al învățătorilor mincinoși de astăzi sunt proorocii mincinoși, ”cum și între voi vor fi” arată rostul faptului că au fost, că Dumnezeu a lăsat proorocii mincinoși în Vechiul Testament…pentru învățătura noastră.
Motivația lor a fost câștigul material, fațada lor însă era alta, ei nu-și dădeau pe față dorința ascunsă de câștig.
Exemplu: levitul lui Mica din Judecători: ”…Şi preotul le-a zis: „Ce faceţi?“ Şi ei i-au zis: „Taci, pune-ţi mâna la gură şi mergi cu noi; şi să ne fii părinte şi preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om, sau să fii preot al unei seminţii şi al unei familii în Israel?“ Şi inima preotului s-a bucurat;….” mai sunt exemple.
Felul în care o învățătură falsă este introdusă este PE FURIȘ, fără tam-tam, ca hoțul, tiptil și neanunțat, numai vezi că într-o adunare bună, anumite adevăruri nu se mai predică, anumite practici sunt permise, anumite obiceiuri sunt acceptate, anumite păcate nu se mai resping. PE FURIȘ. Acest învățături false nu au venit singure, nu au căzut ca ploaia sau ca mana, ereziile au fost introduse voit, pe ascuns, PE FURIȘ de către învățători mincinoși.
Acești învățători mincinoși au intrat sub mască de frate bun, cu aspect evlavios, poate chiar mai evlavios decât al celor adevărați. Caracterul de aluat al învățăturii false nu l-au ascuns, dimpotrivă l-au folost ca argument: uite cum CREȘTE plămădeala mea. A voastră crește? Dacă nu crește, nu e bună!
Iar când au reușit să impună criteriul că CREȘTEREA e unitate de măsură, de atunci plămădeala cu aluat(cu ferment, cu drojdie) a devenit lăudată și cea fără aluat a devenit tot mai hulită.
Totul se face pe furiș, ca hoțul deghizat, ca lupul în blană de oaie. Scopul lui ascuns e lăcomia. Dumnezeu a rânduit acest lucru. Scrie clar: VOR FI. Nu scrie că ar fi bine să nu fie. Scrie clar: ”mulți îi vor urma”. Nu scrie că doar unul-doi. Noi trebuie să fim atenți ce se învață acolo unde sunt adunări mari, mulțimi mari, nu cumva sunt plămădeli cu aluat, cu aer mult și puțină făină? Gustul nostru nu cumva să se dezobișnuiască de asprele azimi șă să-i devină devină obișnuit gustul aluatului moale. Nu cumva miroase a aluat(fățărnicie) plămădeala în care ne place să ne fie frământată mintea?
Dacă suntem fățarnici cu Dumnezeu (dacă nu ne pocăim, nu-i mărturisim tot) El va rândui să fim înconjurați cu fățarnici și lingușitori, ce ne vor jefui și înrobi zâmbind. Rânduite sunt și aceste stări dacă citim și înțelegem bine Căile Domnului.
Vestea Bună 