Când faci un jurământ în paguba ta

”El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.” Psalmul 15:4

Greu.
Să constați că ai promis ceva păgubitor pentru tine și să te ții de promisiune.
Să faci un legământ cu cineva, să descoperi apoi că pierzi și să-l duci până la capăt.
Dacă ești meseriaș, să iei o lucrare la grabă, de dragul banilor și să descoperi pe parcurs că e mai grea decât ai crezut și dacă o termini nu rămâi cu mare lucru, dar totuși să te ții de prețul spus prima dată.
Dacă ești comerciant, să vinzi la prețul de listă până la sfârșitul perioadei scrise în ofertă, chiar dacă brusc crește cererea și ai putea vinde mai scump.
Dacă ești beneficiar și ai contractat un produs, apoi descoperi că în altă parte e cu un leu mai ieftin, să te ții de primul contract.
Dacă ești angajat și ai un contract pe termen iar între timp primești o ofertă mai bună în altă parte, să te ții de primul contract.
Dacă ești angajator și ai promis un salariu și anumite condiții un termen dat, să te ții de ele.
Dacă ești creștin și ți-ai luat crucea s-o duci până la capăt, cu tot disprețul și ocara ei.

Greu.

Dar așa spune Dumnezeu să facem. Nu numai că spune, ne și arată în pilde. Este un exemplu când israeliții, prin Iosua au făcut un legământ în paguba lor, legământul cu gabaoniții(Iosua 9).

Pilda gabaoniților.

”Iosua a făcut pace cu ei, şi a încheiat un legămînt prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.”

”Dar nu i-au bătut, pentrucă fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cîrtit împotriva căpeteniilor.”

După sute de ani legământul făcut în pagubă a fost încălcat de Saul. Ciudată râvnă pentru un împărat care în alte domenii ale ascultării a arătat compromis nu fidelitate.

Pe vremea lui David, Dumnezeu a dat o foamete. Cauza foametei a fost încălcarea legământului păgubos. ”copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămînt, şi totuş Saul voise să-i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda.” 2 Samuel 21
”a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe Gabaoniţi este foametea aceasta.“

Care a fost rezolvarea?

”Şi împăratul a zis: „-Ce voiţi dar să vă fac?“
”-să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui, şi-i vom spînzura înaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului.”
”-Vi-i voi da.”
”-Toţi cei şapte au perit împreună; au fost omorîţi în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor.”

Este o pildă pentru noi, pentru adunare. Lucrurile se petrec la începutul seceratului orzurilor, pericol mare să urmeze al patrulea an de foamete, să ne gândim numai dacă Dumnezeu ar fi dat ploi în timpul secerișului, cum s-ar fi stricat recolta.
Seceratul orzului, a celor dintâi roade are legătură cu Adunarea, cu cele dintâi roade ale făpturilor Lui. Lucrurile s-au întâmplat și au fost scrise pentru învățătura noastră, să le pătrundem tâlcul.

Luarea crucii este un legământ păgubos, pierzi continuu toată viața, iertarea gabaoniților ne este pildă. Ei s-au apropiat de frică de israeliți, apoi au fost făcuți una cu ei, acceptați în țară, trebuiau lăsați în pace. Noi, Adunarea suntem străinii (gabaoniții, sau ca Rut moabita, sau Rahav) făcuți părtași rădăcinii și grăsimii măslinului. La rândul nostru, odată  primiți în El, trebuie să primim și noi bine pe cel slab în credință chiar dacă n-a fost în Egipt, cu noi, n-a trecut Marea Roșie, nici pustia, nici Iordanul. Dealtfel, dacă am privi cu ochii israeliților, nu ar trebui să ne lăudăm că am fost chiar fideli Domnului în istoria noastră. Deci în locul oricui ne-am pune, ori al israeliților, ori al gabaoniților, jurământul făcut în pagubă trebuie ținut.
O pagubă este ca o datorie mai ales când știi pe cel ce te-a păgubit.
Plata datoriei sau răzbunarea ofensei nu sunt treaba noastră, se cumulează până la judecată, El va răsplăti atunci celor păgubiți, înșelați și vânduți astăzi. Și răzbunarea și răsplata sunt ale Domnului, să nu urmărim egalizarea aici și acum.
Tot ce pierdem ținând legăminte în pagubă, toată ocara de care avem parte purtând crucea, tot disprețul adunat pentru cuvintele rostite primite de la Cel cu care ne-am făcut una vor fi pentru noi o greutate veșnică de Glorie.
Cei ce disprețuiesc, ucid, mint, se prefac și înșeală își cumulează la fel o comoară de mânie în ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, Cel care va răsplăti.
Tu ce aduni, glorie sau mânie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s