Ce urmează? Ce așteptăm? Răpirea Adunării.

Este o taină, știu, nu aștept să scrie în ziare despre asta, nici să aud știri focalizate pe aceste așteptări.

Taină e și împietrirea evreilor, taină e și unitatea Trupului lui Cristos, taină e însăși Adunarea.

Nu aștept știri în mass-media sau nici măcar să aibă astfel de informații sau cât de cât opinii. Noi suntem însărcinați să le vestim, nu mass-media, nici măcar popii lumii.

Lumea așteaptă „progres, dezvoltare, evoluție” cuvinte cu care acoperă realitatea îmbătrânirii și a bolii, a corupției și a degradării.

Dar noi, dar eu, dar tu, ce așteptăm? Îl așteptăm pe Domnul Isus din cer sau așteptăm iluziile lumii.

Nu cumva ne amestecăm cuvintele și opiniile cu ale lor, când ei așteaptă una și noi alta?

Noi știm și începutul și scopul și sfârșitul creației, ei nu numai că se fac înadins că nu le știu dar se asociază cu cei ce le împărtășesc iluziile, fac mare tărăboi cu evoluția și cu milioanele de ani.

Eu nu voi fi așa de nebun să vorbesc ca ei, nici atât de inimă-rece să nu-i avertizez.

Așteptăm altceva, vorbim altfel.

Mă uit la știri: război, Donețk, Lugansk, ce e acolo?

Centrul afacerilor a 300000 de evrei care iată că sunt încă odată fugăriți de valurile popoarelor ce împlinesc poruncile Domnului. Acești evrei habar n-au că au căzut într-o împietrire ce stă să se sfârșească.

Eu așa privesc știrile….și istoria.

Peste 4 ani sunt 70 de ani de la naționalizarea care a fugărit evreii din Estul Europei în Israel.

Istoria n-are logică decât privită prin prisma profețiilor Bibliei. Iar până acum profețiile se împlinesc cu precizie de ceas.

Nu mai este mult!

Anunțuri

Comentariile sunt închise.