Păzește pe omul acesta! Pilda gardianului

”…fiecare din voi să ştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste” 1 Tesaloniceni 4:4

Termenul ”a stăpâni” poate fi tradus și cu a achiziționa, a obține, a poseda dar și a învinge sau a stăpâni peste ce ai câștigat.

Contextul din Tesaloniceni este înfrânarea iar stăpânirea vasului este văzută ca păzirea unui inamic captiv. Când cineva este stăpân, altcineva este rob.

Cine e robul?

”Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” 1 Corinteni 9:27

La original  termenul folosit pentru a ține în stăpânire(δουλαγωγέω=doulagógeó) este ceva asemănător cu a înrobi, a ține pe cineva sclav, a trata ca sclav.

O pildă din vechiul Testament care ne arată odată în plus atitudinea față de puterea cărnii este cea cu Ahab și Ben-Hadad din 1 Împărați 20.

”Ben-Hadad fugise şi el în cetate, şi umbla din odaie în odaie. Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sînt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.” Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel, şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: «Lasă-mă cu viaţă!» Ahab a răspuns: «Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!“  Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun, şi s-au grăbit să-l ia pe cuvînt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!“ Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!“ Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l-a suit în carul lui.  Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe cari le-a luat tatăl meu dela tatăl tău; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.“ „Şi eu,“ a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcînd un legămînt.“ A făcut legămînt cu el, şi i-a dat drumul.  Unul din fiii proorocilor a zis tovarăşului său, după porunca Domnului: „Loveşte-mă, te rog!“ Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. Atunci el i-a zis: „Pentrucă n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, cînd vei pleca dela mine, te va omorî un leu. Şi cînd a plecat dela el, l-a întîlnit un leu şi l-a omorît.  A găsit pe un alt om, şi a zis: «Loveşte-mă, te rog!“ Omul acela l-a lovit, şi l-a rănit.  Proorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului, şi s-a legat la ochi.  Cînd a trecut împăratul proorocul a strigat, şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicînd: «Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!» Şi pe cînd robul tău făcea cîte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.“ Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osînda; tu însuţi ai rostit-o.“ Îndată proorocul şi-a scos legătura dela ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din prooroci.  El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă ai lăsat să-ţi scape din mîni omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, şi poporul tău pentru poporul lui.“ Împăratul lui Israel s-a dus acasă, trist şi mînios…” 1 Împărați 20:30-43

Pilda este pentru noi.
Robul care avem să-l ținem în stăpânire și să-l dăm morții este firea noastră pământească.
Noi avem un Ben-Hadad în fiecare din noi: firea noastră pământească, carnea noastră, omul nostru cel vechi, trupul păcatului sau oricum vrem să-l numim.
De multe ori firea pământească va cere îndurare, își va pune ”saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului” și nu va vrea să fie dată morții, să fie ținută răstiginită, va vrea să i se dea drumul.
Dacă avem caracter de Ahab și capitala gândurilor noastre este la Samaria, nu la Ierusalim, dacă aducem jertfe în Betel și Dan, nu în Sion, atunci vom asculta smiorcăiturile cărnii(omului cel vechi) și-i vom arăta îndurare, îi vom zice: ”este fratele meu”.

Dar se arată în calea minții noastre un fiu al proorocilor.
Fii proorocilor erau probabil urmașii(rămășițele) leviților care nu au mai părăsit teritoriul celor 10 seminții abătute după calea lui Ieroboam, urmași care se închinau și slujeau mai departe în Sion, după rânduială, nu la Betel și Dan. Leviții mai erau denumiți în psalmi și prooroci, ei prooroceau cu harfa.
Leviții ne reprezintă pe noi în general, dar în special în Vechiul Testament proorocii îl prefigurează pe Domnul Isus Cristos (Duhul lui Cristos (care) era în ei).

Pilda fiului proorocului care transmite un mesaj lui Ahab are ca tâlc(învățătură) mustrarea pe care ne-o face Duhul sfânt nouă (și învățarea care decurge din ea) ca ”să știm” să ne stăpânim trupul în sfințenie, nu în aprinderea poftei. De ce scrie ”să știe” nu scrie ”să poate” să-și stăpânească…?  Înțelepciunea (a ști) înseamnă putere: ”Un om înţelept este puternic şi un om al cunoştinţei îşi întăreşte puterea” Proverbe 24:5 De aceea și înlănțuirea virtuților are cunoștința pusă chiar înaintea înfrânării (”cu cunoștința înfrânarea”).

Este scrisă această pildă ca ”să știm” și noi să ne păzim pe omul acesta cel vechi, acest trup de moarte, acest deținut.

     Avem în fiecare din noi un gardian(omul nou) care are de păzit un deținut viclean ca Ben-Hadad, să nu ne scape…”ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. Lumea (Siria inimii noastre) are incursiuni continue în Israelul nostru lăuntric. Samaria (religia lumificată) și împăratul ei au o aplecare spre alianțe vinovate, ca Ahab. Să învățăm tâlcul acestor pilde, ca să fim tari.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: