”Într-o casă mare…”, poezie, gânduri de pe drum(7)

(”Într-o casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pămînt. Unele sînt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 timotei 2:20-21)

Într-o casă mare nu sunt numai vase
de argint și aur, ci e cunoscut
că mai multe parcă-s peste tot prin case
cele mai comune: din pământ, din lut.

Chiar de lemn sunt multe și în carte scrie
cum că-s pilde toate să-nvățăm că noi,
suntem niște vase ca-n bucătărie:
unele de-ocară, altele de soi.

Poate-n taină, stingher, te întrebi cu teamă:
”Doamne, eu sunt vadră, oală sau pahar?
Sunt de lut eu oare, sunt de lemn de seamă
sunt de-argint, de aur, cum să am habar?”

Cum îți e mirosul, ce-ai purtat în tine?
ce-a-ncărcat retina și cu ce-a rămas
mintea ta hapsână care are-n sine
pe pereți lipită carnea ca pe-un vas? (Ezechiel 24:12)

Ar dori Stăpânul chiar pe tine-anume
să te ia când are-un musafir chemat?
Îi slujești cu cinste, vrednic de-al Său Nume?
N-ai în tine încă ceva necurat?

Să vedem ce oare poate lemnul ține?
Sigur duce apa, nu e rău deloc,
..când se uscă crapă însă și …nu-i bine
nici să pui vreodată vas de lemn pe foc.

lemn

Cel de lut?  E-o vorbă cum că:…”cu ulciorul
la izvor adesea n-o să mergi cu el”
Când curând se sparge, Domnul, Făcătorul
Va-nvârti pe roată alt ulcior  la fel. (ieremia 18:4)

lut

Vasele de aur și de-argint au toate
cel mai de cu seamă și de cinste loc,
cea mai important-a lor proprietate
e că pot fi puse la-ncălzit pe foc.

Jertfa de mâncare, pâinile, prinosul,
floarea de făină, se prăjesc, se coc.
Fierte sau prăjite-și răspândesc mirosul
și hrănesc leviții, doar când trec prin foc.

Tot la fel și jertfa cea duhovnicească
doar fierbinte are gust și bun-miros,
foc e pus sub vase care să-ncălzească
hrana cunoștinței lui Cristos.

Deci răspunsul dacă tu ești vas de aur
sau de cinste-n casă, care-i al tău loc?
nu e dat de prețul tău, ca-ntr-un tezaur
ci de rezistența ta la foc.

Ești un vas de cinste dacă duh fierbinte
ții la focul jertfei de pe-al Lui Altar
și-ți ferești lăuntrul să nu-ți intre-n minte
jertfe necurate, hrană fără Har.

Nu știi de ești aur, lut, argint sau lemn?
Mai există încă proba lingușirii
E-un cuptor ce-ți spune sigur ca un semn
Punctul de topire al iubirii.

Când vicleanul Iuda galeș îți zâmbește
și tu fără probă te-ai topit nătâng,
e-un cuptor ce zgura minții-ți curățește
chiar dacă afară ochii-ți plâng.

De n-ai fi de aur, n-ai fi în cuptor.
Lemn de-ai fi, te-ai arde ca un vreasc uscat,
chiar de lut de-i vasul, va crăpa ușor,
dar pe aur, focu-l face mai curat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s