”Ca niște necunoscuți…”, despre anonimitate și publicitate, termenii public/privat văzuți biblic și legal(1)

”Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;
ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi;
ca unii cari murim, şi iată că trăim;
ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;
ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli;
ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi;
ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” 2 Corinteni 6:8-10

Lumea ne vede înșelători, necunoscuți, muribunzi, pedepsiți, întristați și săraci.
Dumnezeu ne știe însă că spunem adevărul, înaintea Lui suntem bine cunoscuți, înaintea lui trăim, înaintea Lui ne purtăm crucea, în omul lăuntric suntem veseli, în cele duhovnicești îmbogățim pe mulți, în cele cerești stăpânim toate lucrurile.

Am repus pe prima pagină porțiunea de înregistrare cu fratele Niculiță vorbind despre faptul că Adunarea nu este cunoscută pe pământ. Cuvântul nu spune: ”ar fi bine să fie un singur Trup” ci ”este un singur Trup”, faptul că cineva nu-L vede(acest trup) nu înseamnă că nu este. Însă ”lumea nu ne cunoaște” și nici nu vrea să cunoască ”lepădătura” tuturor.

Se pune problema în acest context, cât de ”relevanți” sunt creștinii în fața lumii?! Trebuie oare creștinii să se prezinte în fața lumii cu ceea ce lumea cunoaște? Temple grandioase, slujbe artistice și oratori aleși? Nicidecum. Adevăratul trup nu va face altceva decât ce-i poruncește Capul. Iar Domnul Isus nu a lăsat astfel de directive pentru noi în Cuvântul Lui.

Slujba religioasă publică, chiar dacă are apărători îndeosebi între cei ce și-au făcut din evlavie izvor de câștig, înaintea lui Dumnezeu nu are apărare. Cel puțin în Roma vedem adunări în multe case private (ca niște necunoscuți) fără ca apostolul să se plângă de situația politică de moment care nu permitea ieșirea în public.

Persoanele noastre fizice sunt însă ”publice”, în sensul că trăim în lume, nu putem fi izolați. Mărturia lui Dumnezeu nu are de suferit. Cât privește ”dacă intră în adunarea voastră un necredincios”, este un ”dacă”, nu e interzis, dar porunca este ”mergeți”, nu ”chemați-i” la adunare.

Legal, o persoană este publică atunci când se manifestă într-un loc public: miting, biserică, manifestație, când dă interviuri, etc. Atunci nu mai poate să se eschiveze și nici să pretindă ”protecția vieții private” asigurată de constituție. Dacă cineva nu vrea să devină persoană publică, atunci nimeni nu-l poate scoate din anonimat, sau n-ar trebui.

Insistența unora în teoria că neapărat adunările creștine trebuie să fie publice, deschise, (așa ca parcul orașului) este o naivitate (sau o deturnare, răstălmăcire) din cel puțin 3 puncte de vedere principale:
1. Nu este arătat acest lucru în Cuvântul lui Dumnezeu
2.În țările aflate sub prigoană este imposibil de a ține adunări publice.
3.În țările așa-zis libere, oricât de democrate, condițiile impuse (pentru a preveni abuzurile date de existența unui spațiu religios public) duc la o  flagrantă contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu și conduc la împietrire și la moarte.

Acest al treilea punct ar trebui detaliat. Voi folosi un exemplu: cazul Carol Davila 48, adunarea Bisericii Evanghelice Române din București… (cu Voia lui Dumnezeu, va urma)

4 Responses to ”Ca niște necunoscuți…”, despre anonimitate și publicitate, termenii public/privat văzuți biblic și legal(1)

  1. dinbelsug spune:

    Inteleg ca strangerea laolalta publica poate deveni o mascarada si un spectacol de divertisment, dar asta nu inseamna automat ca orice strangere laolalta a adunarii publica nu are suport biblic, sau?

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      După repezeala cu care mă întrebi bănuiesc că aștepți și un răspuns în 3 cuvinte. Stai liniștit și citește că încă n-am terminat analiza. Prima dată întoarcem problema pe toate părțile, sunt lucruri anevoie de înțeles ”pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc”. Apoi poate că nici nu oferim un tratament, un diagnostic sumbru e clar pentru toată lumea deseori. Expresia ”suport biblic” e cam sterilă, cam lipsită de afecțiune familiară. Când îl iubim pe tata și vrem să fim copii cuminți poate că judecăm în termeni de ”a-I fi plăcuți”, nu cât de multe năzbâtii ne permite, ca niște copii rebeli.

      Apreciază

      • dinbelsug spune:

        Nu inteleg de unde anume se deduce repezeala 🙂 Nu ma reped si nici nu sunt nelinistit. Tocmai pentru a intoarce problema pe mai multe parti am si intrebat. Nu gasim in 1 Corinteni 14 expresia „mergeti”, ca si cum necredinciosii care participa la strangerea laolalta au fost chemati dinadins. Se subintelege ca ei parvin acolo din diferite motive, unul dintre ele putand fi acela ca oamenii observa un loc unde se strang credinciosii si vor sa vina si ei sa asculte Cuvantul. Se subintelege, de asemenea, ca cei din Corint nu prea se strangeau la cineva acasa. Erau destul de numerosi incat sa formeze diferite partide (treaba asta cu numarul stiu, e alta poveste) si sunt indemnati sa mearga in „casele lor” sa manance si sa bea. Ce vreau eu sa spun este ca felul in care se strange o adunare poate fi determinat de circumstantele in care se gaseste si de gandul Domnului specific pentru acea adunare. In niciun caz nu trebuie adoptata o regula, pentru ca acea regula nu exista in Scriptura.

        Apreciază

        • vesteabună spune:

          Am îngroșat subiectele la care îți răspund.
          1. Repezeala se deduce din faptul că scrii fără să verifici.
          2. ”Mergeți” în toată lumea scrie în Marcu 16, ”chemați oameni într-o sală” nu scrie nicăieri.
          3. Un neadevăr ai scris aici: ” Se subintelege, de asemenea, ca cei din Corint nu prea se strangeau la cineva acasa.”
          Dragul meu, citește Biblia bine: toată Adunarea din Corint se strângea la Gaius acasă.
          “Gaius gazda mea si a întregii adunări, vă salută” Romani 16:23
          Dacă nu te grăbeai, nu zbura porumbelul.
          Subiectul găzduirii adunării, detaliat aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/03/23/ingerii-nu-merg-la-biserica-despre-gazduire-si-adunare/
          O observație pentru tine: nu mai ”parveni” cu astfel de comentarii, că nu le pot aproba. Mesajul(mărturia) acestui blog este dat nu numai de postări, ci și de calitatea comentariilor.

          Ce crezi, casa lui Gaius era loc public sau privat?

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: