Lev Tolstoi și dr. Baedecker vestind Vestea Bună în închisori țariste(fragment din Învierea)

În secolul 19 mulți misionari dintre frații englezi au vestit Vestea Bună în Rusia. Printre ei a fost și doctorul Baedecker. Dr Baedecker avea ca și chemare vestirea Veștii Bune la deținuții din închisori. Acest aspect a fost atent observat și descris de Tolstoi în nuvela sa Învierea. În nuvelă Dr Baedecker este numit ”englezul”.

Fragment din nuvela Învierea:
”Nehliudov îşi îndrepta privirea spre englez, gata să-l urmeze, dar acesta tocmai îşi nota ceva în carnet. Nevrînd sâ-l întrerupă, Nehliudov se aşeză pe o bancă de lemn de lînga zid şi simţi deodată o grozavă oboseala. Era obosit nu din pricina nopţii nedormite, nici a călătoriei şi nici a emoţiilor prin care trecuse în ultimul timp, ci se simţi obosit de viaţă. Se rezemă de speteaza băncii, închise ochii şi căzu pentru o clipa într-un somn adînc ca moartea.
– Doriţi sa vizitaţi acum celulele? întreba directorul.
Nehliudov se trezi, mirat câ se găseşte acolo. Englezul terminase de notat în carneţel şi voia acum sa viziteze celulele. Nehliudov, obosit şi nepăsător la toate, îl urmă. Directorul, englezul şi cu Nehliudov, urmaţi de gardieni, trecură printr-o sală, prin coridorul cu duhoare grea pîna la greaţa, unde, spre marea lor mirare, vazurâ doi deţinuţi urinînd de-a dreptul pe podea, şi intrară apoi în prima cameră. Deţinuţii se şi culcaseră pe priciul de scînduri din mijlocul odăii. Erau vreo Şaptezeci de oameni, întinşi unul lînga altul. La intrarea vizitatorilor săriră cu toţii în picioare, zăngănind din lanţuri, şi se aşezară lînga paturi, cu capetele lor proaspăt rase pe jumătate strălucind în semiîntuneric. Numai doi ramaseră culcaţi: un tînar cu faţa aprinsa de friguri şi un batrin care gemea întruna.
Englezul se interesa daca deţinutul cel tînar e bolnav de multa vreme. Directorul îi răspunse ca numai din
dimineaţa aceea, cît despre bâtrîn, el suferea de mult de stomac, dar n-aveau unde să-l duca, infirmeria fiind
plina pîna la refuz. Englezul clatină din cap, nemulţumit, şi-şi exprima dorinţa de a spune cîteva cuvinte acestor oameni, rugîndu-l pe Nehliudov sâ le traducă. Se lămuri ca englezul venise în Rusia pe de o parte pentru a cunoaşte locurile de deportare şi de detenţie din Siberia, iar pe de alta, ca sa propovăduiască mîntuirea prin credinţa şi prin ispăşire.
Spune-le ca lui Christos i-a fost mila de ei şi i-a iubit, spuse el, şi a murit pentru ei. Daca vor crede, se vor mîntui. Cît timp vorbi englezul, deţinuţii ramaseră lîngâ paturi în tăcere, în poziţie de drepţi. Spune-le că în aceasta carte sînt scrise toate acestea. Ştie cineva carte dintre ei?
Mai mult de douăzeci de inşi ştiau carte. Englezul scoase dintr-un rucsac pe care-l avea la el cîteva volume legate din Noul Testament. Nenumărate mîini vînjoase, cu unghii tari şi negre, se întinseră din mînecile câmaşilor de pînzâ aspra spre el. Lăsă în cameră aceasta doua Evanghelii şi trecu în cealaltă.
în camera următoare gâsira acelaşi lucru. Domneau aceeaşi zăpuşeala şi duhoare grea. Tot aşa atîrna între ferestre o icoană, iar în stînga uşii se afla hîrdaul şi tot aşa stăteau culcaţi deţinuţii unul lingă altul, tot aşa săriră în picioare şi se aşezară în poziţie de drepţi, iar trei dintre ei râmaseră culcaţi – doi se ridicară în capul oaselor, iar unul zăcea, fără sa se uite măcar la cei intraţi. Erau bolnavi. Englezul spuse acelaşi lucru şi aici şi le lăsa doua Evanghelii.
În a treia cameră eră forfota şi zgomot. Directorul bătu în uşa şi strigă: „Linişte!”. Cînd se dădu uşa în laturi,
deţinuţii se ridicară în picioare lingă păt, afara de cîţiva bolnavi. Doi bărbaţi, cu feţele schimonosite de ură, se luaseră la bătaie, îşi încleştaseră mîinile, unul în părul, iar altul în barba celuilalt, şi nu-şi dădură drumul decît cînd se repezi un gardian la ei. Unul avea nasul zdrobit pina la sînge şi îşi tot ştergea, cu o mînecâ a caftanului, mucii, saliva şi sîngele. Celalalt îşi aduna firele de par smulse din barba.
– Şeful camerei! strigă cu severitate directorul. Un bărbat chipeş şi puternic ieşi dintre ceilalţi.
– Nu-i chip sâ-i desparţi, înălţimea voastră, spuse acesta, zîmbind vesel din ochi.
– Lasâ câ-i despart eu, spuse directorul, încrunlîndu-se.
What did they fight for? întrebă englezul. Nehliudov îl întrebă pe şeful camerei care este pricina bătăii.
– Pentru furtişag, a şterpelit ceva, răspunse acesta tot zîmbind. Asta l-a împins, alalalt i-a răspuns, şi gata bătaia.
Nehliudov îi traduse englezului răspunsul.
Aş dori să le spun cîteva cuvinte, spuse englezul câtre director.
Nehliudov traduse. Directorul îi răspunse: „Se poate” şi atunci englezul îşi scoase din sac Evanghelia.
Te rog, tradu următoarele: voi v-aţi certat şi v-aţi bătut, iar Christos care a murit pentru noi ne-a învâţat să rezolvam altfel neînţelegerile dintre noi. întreabâ-i daca ştiu cum trebuie, după învăţătura lui Christos, sâ-i răspundem unui om care ne-a jignit.
Nehliudov traduse cele spuse de englez.
– Să ne plîngem şefilor şi să descurce ei lucrurile? spuse unul cu glas întrebător, uitîndu-se pieziş la impunătorul director.
– Să-i dăi una la cap şi se învaţâ el minte să nu te mai jignească a doua oară, sări un altul.
Se auziră cîteva rîsete aprobative. Nehliudov îi traduse englezului răspunsurile deţinuţilor.
Spune-le ca, după învăţătura lui Christos, trebuie sa se poarte exact invers: daca ai primit o palmă în obraz, sa-l întorci şi pe celalalt, spuse englezul cu un gest de parca era gata sa-şi întindă el obrazul.
Nehliudov traduse.
– Sa facă el aşa, se auzi un glas.
Pentru ce s-au batut ?(engl.).
– Iar cînd ţi-atinge una şi pe celălalt, care obraz îi mai întinzi? întreba unul dintre bolnavi.- Aşa te face chiseliţă.
– Ia să încerce pe pielea lui, spuse cineva mai din spate şi rîse vesel.
Un hohot de rîs răsuna în odaie: pînă şi deţinutul cu nasul zdrobit rideă cu sîngele şiroindu-i mai departe. Rîdeau şi cei bolnavi.
Englezul nu se tulbura deloc şi-l rugă pe Nehliudov să le transmită că ceea ce pare cu neputinţa devine posibil şi uşor de făcut pentru cei cu credinţă în suflet.
– Întreaba-i, te rog, dacă le place sa bea.
– Cum să nu! se auzi un glas, urmat îndată de chicoteli şi de rîsete.
In această cameră erau patru bolnavi. La întrebarea englezului de ce bolnăvii nu sînt puşi cu toţii într-o încăpere separată, directorul răspunse că ei înşişi nu voiau. Că de altminteri aceşti bolnavi nu erau molipsitori şi ca îi supraveghea şi îi îngrijea felcerul.
– De două sâptâmîni nu l-am mai văzut la faţă, spuse cineva.
Directorul nu răspunse nimic şi-i conduse pe cei doi vizitatori în camera următoare. Iarăşi deschiseră uşa, iarăşi săriră în picioare toţi deţinuţii şi iarăşi englezul împărţi Evanghelii. Acelaşi lucru se petrecu în a cincea şi în a şasea camera, şi tot aşa la dreapta şi la stînga coridorului, pe amîndouâ părţile.
De la ocnaşi trecură la deportaţi, de la deportaţi la cei politici şi la cei care-i urmau de bunăvoie pe deţinuţi. Peste tot văzură acelaşi lucru: aceiaşi oameni îngheţaţi, flamînzi, trîndavi, bolnavi, umiliţi, închişi ca nişte fiare
sălbatice.
Englezul, care împărţise cantitatea cuvenită de Evanghelii, se liniştise, nu mai împărţea nimic şi încetase chiar să le mai ţină cuvîntari deţinuţilor. ”

2 Responses to Lev Tolstoi și dr. Baedecker vestind Vestea Bună în închisori țariste(fragment din Învierea)

    • vesteabună spune:

      Tot ce-ai corectat
      (ca să fie bine)
      nu e scris de mine,
      e un text scanat.

      Scanerul sau softul
      au greșit, în grabă.
      Mustră-le, ai dreptul…
      …și să-ncepi cu: BĂ!

      Îți reamintesc că nu se pune virgulă între BĂ și pocăiților!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: