În casa de jale

”Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.” Eclesiastul 7:4

1.Pe o scară gradată ca un termometru de la întristare(-) la desfătare(+), dacă ne-am cerceta trăirea, (unde am dori să stăm), noi am vrea să fim numai pe treptele plăcerii și desfătării cât mai departe de gradele întristării și jalei.
Când oamenii zic că sunt fericiți sau că urmăresc fericirea, desigur pun pe talerul dorit orice le-ar putea produce desfătare și pe cel de care fug, orice duce la jale.

2.Profetul Amos pune în bucățica din oglinda(ecranul) Cuvântului zugrăvită de el această scară, prezentând pe nepăsătorii din Sion și pe cei adăpostiți pe muntele Samariei că urmăreau doar desfătarea și că nu se întristează de necazul lui Iosif. Stările lor și profețiile lui Amos asupra israeliților de atunci sunt o lecție pentru noi, despre nepăsarea și desfătarea noastră cât și despre judecata lui Dumnezeu asupra acestor stări ale noastre.

3.Există o întristare după voia lui Dumnezeu, o întristare care duce la pocăință, o părtășie la strâmtorare(necaz). Învățăm necazul Lui din necazul nostru, strâmtorarea și întristarea Lui din întristările noastre ușoare și de o clipă. Ne-a făcut părtași la necaz ca să ne facă părtași și la slavă.

4.Are plăcere Dumnezeu să chinuie? Nebună întrebare, dar dacă ne vine pe limbă, nebun e gândul care a trimis-o.
Este Dumnezeu întristat? Asta da, e o întrebare înțeleaptă, al cărei răspuns este DA. Cristos este ”răstignit de la întemeierea lumii”, a fost ”răstignit” în profeții prin care cuvânta Duhul lui Cristos, a fost răstignit în zilele cărnii Lui, a fost prigonit în ucenicii din Ierusalim și Damasc, arestați și urmăriți de Saul, este răstignit astăzi de toți cei ce-i calcă Voia, Îi persecută ucenicii și Îi sucesc Cuvintele.

5.Este o jale și o întristare a lui Dumnezeu numită (duhovnicește înțeles)”răstignirea lui Cristos”, despre care apostolii spuneau că o ”purtăm cu noi”. Întristarea care duce la pocăință, râvna, frământarea, dorința aprinsă, conștientizarea păcatului fac parte din această întristare a lui Dumnezeu pe care o împărtășim. Rama, împrejurarea, prilejul care ne duce gândul spre aceste stări este ”casa de jale”, îndurerarea, meditarea la stările ce smeresc semeția și mândria gândurilor ce ne împing la desfătare.

6.Ce este casa de jale, ce este jalea? Jalea este starea din preajma morții. Durerea despărțirii, apropierea bolii, sau a bătrâneții, o neputință care face moartea tot mai apropiată aduc jalea între oameni. (Nu este jale necazul celor ce-și văd năruite ambițiile și mândriile, să facem diferența.) Jalea are de obicei de-a face cu carnea noastră, cu ceva ce nu mai putem schimba, cu urmările păcatului, cu moartea și apropierea ei.

7. Jalea noastră. Este lecția pe care o trăim în trup pentru a înțelege ”jalea lui Dumnezeu”, durerea Lui, întristarea Lui în dragostea Lui pentru noi. Casa noastră de jale ne este căminul, locuința, rudele și prietenii ce ne împărtășesc durerile. Căpătăm o înțelepciune prin jalea noastră dar mult mai înțelept este să căutăm ….

8.Casa de jale a lui Dumnezeu. În Profetul Ieremia (și în toți profeții) vorbea Duhul lui Cristos. Cântările de jale ale profeților asupra încăpățânatei case a lui Israel sunt de fapt lecții pentru a putea noi înțelege durerea Tatălui despre  creaturile Sale încăpățânate care nu vor să se întoarcă spre înfiere. Casa lui Dumnezeu poartă în ea răstignirea lui Cristos, intrarea prin multe suferințe(strâmtorări), durerile nașterii noii creații.

Concluzie: există două religii.
a) Religia falsă a unui triumfalism al desfătării cu ”vin religios” producător de trăiri mistice și satisfacții extatice și…

b) Apropierea de Dumnezeu prin întristarea inimii, în casa de jale a pocăinței, în durerea lacrimilor de regret și a stării de mâhnire spre înțelepciunea hrănirii cu cuvintele credinței și ale bunei învățături.

Tu, înțeleptul meu cititor, dacă cu bunăvoință ai citit până aici, apropie-te și rămâi stăruitor în casa întristării și mâhnirii, casa în care ochii rămân curați.

Pentru cititorul cârcotaș, care mă îndoiesc că a citit tot ce am scris, rămâne și pentru el îndemnul pocăinței.

Dacă cumva ești plătit să citești acest blog, chiar și pentru tine există și rămâne o singură Ușă spre Tatăl: Isus ”pe care-L prigonești!”

Mărit să fie Domnul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s