”De ce nu te scoate Dumnezeu din lagăr? Doar tu crezi în El?!”

Un răspuns clar dat de un credincios care a fost aproape toată viața deținut: N.E.Boiko din Odessa, Ucraina. Dialogul s-a petrecut în lagărul de la Vinița (cariere de granit) Ucraina, în 1968 și este redat în revista ”Vestitorul Adevărului” nr 6/2004, pag 30

”Deţinuţii imi aduceau adesea din biblioteca lagărului cărţi ori reviste în care se vorbea despre Dumnezeu ori despre credincioşi. Eu scriam lucrurile interesante într-un caiet, iar alături — comentariile mele. În timpul percheziţiei acest caiet a fost confiscat.

— Boiko, e mazgâleala ta? — mă chemă șeful secţiei de regim, Moskalenko.
–Daţi-mi să mă uit… Da, e a mea!
–Toate acestea vor fi duse la KGB! rosti el fiecare cuvânt rar, cu o voce metalică.
–Poftim, daţi-le! Din anul 1962 mi s-au luat foarte multe, las să le citească şi pe acestea — spusei eu zâmbind.
Administraţia lagărului se cam temea de lucrătorii KGB-ului. Căpitanul credea că şi eu mă voi infricoşa şi rămase extrem de mirat de liniştea mea.
— Boiko! Unde e Dumnezeul tău? De ce El nu te scoate de aici, doar tu crezi in El?!
–Ştiţi, profesorul credincios Marținkovski Vladimir Filimonovici, in cartea sa „Sensul suferințelor”, descrie cum vizita el pe timpul ţarist închisorile și răspândea printre deţinuţi Evanghelia. Spuneți: în timpul nostru, pentru ce bani îmi veţi permite să vin în lagăr să propovăduiesc despre Hristos? Pentru nimic in lume! Priviți cu câtă înţelepciune Dumenezeu îndreaptă împrejurările: dumneavoastră în pofida legii m-aţi condamnat ca pe un infractor. M-ați adus în lagăr, unde sunt adunaţi infractori din toată Uniunea Sovietică! Eu nu m-aş fi întâlnit niciodată cu ei, ba nici cu dumneavoastră! Dar eu sunt aici! Și propovăduiesc! Și n-o să mă alungaţi! Nu aveţi dreptul! Mai observaţi şi următorul lucru: fiind ateist oare ați fi încercat vreodată să citiţi literatură religioasă?! Dar dumneavoastră mi-aţi confiscat caietul cu însemnări creştine şi sunteţi obligat să citiţi tot ce e scris acolo — e o datorie de serviciu. Adăugănd la toate cele spuse: mă chemaţi in cabinet şi cereţi să dau socoteală de încrederea mea în Domnul. Şi eu sunt bucuros să vă mărturisesc că Dumnezeu există şi viaţă veşnică este, şi chinuri veşnice sunt. Deci, dacă nu vă veți pocăi, vă veţi înfăţişa înaintea Domnului la judecată: unde nu veți mai putea minți că n-ați auzit niciodată despre Dumnezeu.
–-Ieşi! El îmi mai și face agitaţie in cabinetul meu! se tulbură şeful.”

Un comentariu

  1. ”…o binecuvântare adresată lui Stalin.
    -Să-i dea Dumnezeu sănătate și viață și să-l țină în prostia și ura lui. Să-i dea Dumnezeu timp să ne ia și să ne ducă prin toate pușcăriile și prin tot URSS-ul, că doar așa mai putem îndeplini și noi pporunca Domnului: ”Cântați laudele Lui până la marginile pământului”. Vă dați seama că el ne creează toate condițiile, ne plătește biletele, iar noi trebuie doar să le propovăduim păcătoșilor. Unde s-a mai văzut asta? Să ne rugăm Domnului să-l binecuvinteze, mustăcea bunelul din colțul gurii..:”

    Vasile Ernu, ”Sectanții”, pag 146

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s