Creștinism românesc(1) ….țură-i, țură și țura…aleluia

Un comentariu la manifestările de dans ”creștin” spunea așa: ”…Sunny îndrăznește să sugereze că Dumnezeu poate fi lăudat și de urmașii dacilor în fosta Dacie în stil tradițional maramureșan…

Ideea era că oricum dacă cântecele din adunările protestante sunt vechi melodii de petrecere germane din secolul 16, de ce n-ar fi ”țură-i, țură și țura” cântarea creștinilor români? Pare logic.

La vârsta de 20 de ani vorbeam doar limba mamei, asta în care vă scriu vouă. Nici n-aveam nevoie de alta, colivia granițelor mă ținea înăuntru. După revoluție am învățat alte limbi și am mai învățat că fiecare limbă nouă îți deschide ușa unei colivii, colivia limbilor pe care le cunoști.

”La ce-ți folosesc în viață aripi pentru ceru-ntins
când tu stai în colivia oamenilor ce te-au prins”. (NM)

Cu fiecare limbă nouă spațiul de gândire se mărește. Alte nații gândesc altfel.

La ruși de exemplu există între creștini o linie de separare de neînțeles pentru cei din vest: înregistrați/neînregistrați. povestea e lungă cu adânci rădăcini istorice. N-o explic, dar fiți siguri că este o prăpastie reală.  E o graniță teologică extrem de înaltă, nu se va desființa curând.

Între frații (brethren) din Germania există granița open/closed(închiși/deschiși). Dar am mai scris aici despre asta. Și desigur cel mai tare ne certăm cu cei a căror biserică seamănă cel mai mult cu a noastră. Până nu le vorbești limba nu le pricepi ”granițele”. Când am întâlnit aceste ”granițe” mi-am dat seama imediat că m-am întâlnit cu slăbiciunile, nu cu virtuțile acelor frați și le-am tratat ca slăbiciuni. Nu m-am supus lor.  Nu pentru că-s român și nu-s așa, ci pentru că-s creștin și n-am voie să fiu partizan al unei etnii. Etnicitatea este din blestem, nu din binecuvântare. Am început să-mi privesc și ”românismul” meu ca o colivie, ca o limitare.

Am scris nu demult: ”Am văzut asta în America. Se merge la biserică nu pentru zidire, ci pentru doza săptămânală  de nostalgism etnic. E o neputință, nu o eliberare, ține de lanț, de robie nu de lipsa lor.
….Fiecare etnie are în creierele purtătorilor respectivei limbi un bagaj de gânduri cu anumite caracteristici. Numai trecerea acestor bariere face schimbări.  Sau eliberează.”

Așa că un creștinism în stil tradițional maramureșean e un etno-creștinism, o struțo-cămilă sau mai bine zis un șarpe-porumbel.

(va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s