Acțiune și reacțiune. În fața cui stăm?

1.Pilda
O vorbă din popor zice că să nu stai în spatele măgarului.
magar

Poate cea mai mică acțiune a ta provoacă o mică indispoziție bietului dobitoc și simți violent reacțiunea copitelor lui. Se apără bietul.

E mai înțelept să nu acționezi cu nimic împotriva lui, să nu-l enervezi. Și mult mai înțelept să nu stai în spatele lui. Chiar dacă el va reacționa în felul lui, dacă nu stai în raza de acțiune a copitelor  lui nu te va atinge.

Acesta a fost un exemplu bun de ținut minte și de ținut cititorii să parcurgă restul postării.

2.Tâlcul (modelul)
E important locul unde stăm.
De exemplu, dacă trăim în așa fel ca să plăcem oamenilor, toate acțiunile noastre ni le vom măsura cu acceptarea sau respingerea lor, cu lauda sau ocara lor.
Dacă trăim în așa fel ca să plăcem lui Dumnezeu, toate acțiunile noastre ni le vom măsura cu acceptarea sau mâhnirea lui, cu Lauda sau reproșul Lui.

3.Abaterea (de la model)
Chiar dacă teoretic știm și mărturisim că stăm înaintea Domnului (înaintea lui Dumnezeu, înaintea îngerilor aleși) de multe ori înșelăciunea păcatului ne face să alunecăm și ne adâncește într-o măsurare cu măsurile oamenilor, cu starea de a fi plăcut lor. Și atunci suntem manipulabili: acceptarea lor ne va fi motivația, lauda lor ne va energiza, critica lor ne va înmuia, ocara lor ne va descuraja. Și așa, stând înaintea oamenilor, resorturile, motivațiile acțiunilor noastre nu vor fi în Capul Domnului, nici măcar în capul nostru, ci în capul (de mult ori plin de viclenii) al celor în fața cărora stăm. Dacă stăm raportându-ne la oameni și dacă cei la care ne raportăm ne cunosc bine felul nostru de REACȚIE (ce facem dacă…), ei ne pot face să facem ce vor ei, nu ce vrem noi sau Domnul. Dacă ne vor lăuda, ne vom bucura, dacă ne vor ocărî, ne vom retrage și ne vom intimida, dacă ne vor bârfi, ne vor speria, etc. Dacă stăm înaintea oamenilor ne asemănăm cu un măgar ușor de iritat ale cărui reacții sunt previzibile. Dacă stăm înaintea lui Dumnezeu, dacă trăim prin credința în Cuvântul cel vechi, dacă luptăm după rânduieli atunci suntem cu adevărat imprevizibili pentru lume: ”Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

4.Corectarea (abaterii)

Pentru vina de a sta înaintea oamenilor este o vreme de pocăință și o stare de iertare.

De mult necaz și lipsă de bucurie au parte cei ce stau înaintea oamenilor. Multe din faptele care le fac sunt reacțiuni la acțiuni dirijate ale oamenilor. Să ne controlăm starea, locul inimii, în fața cui stăm! Să stăm înaintea lui Dumnezeu, ca Ilie, ca Pavel, ca Ștefan. Să ne pocăim de a sta înaintea oamenilor.  Să luptăm după rânduielile Lui!

Mărit să fie Domnul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s