Să nu-ți faci chip cioplit sau despre ”exprimarea” prin arte vizuale

E o poruncă clară a Domnului din Vechiul Testament.

Totuși Dumnezeu care ne-a interzis nouă să facem chip cioplit, a poruncit lui Moise să facă un șarpe sau să facă doi îngeri  sau imagini cu rodii în templu. E oare o pricină de confuzie aici? Faptul că Dumnezeu ne-a interzis nu înseamnă că și-a interzis și Lui.

Dumnezeu care a spus ”să nu ucizi!” a ucis sau a dat ordin să fie uciși oameni  și noi nu-I putem cere socoteală de ceea ce face. E dreptul Lui de Creator al vieții.
Un minim respect și o recunoaștere a autorității Lui ne-ar putea conduce la înțelegerea poruncii simple astfel: ”să nu faci tu omule, ce fac Eu, Dumnezeu. Tu omule, nu ai înțelepciunea Mea!”

Un alt aspect este cel legat de Dumnezeu-Cuvântul sau Cuvântul era Dumnezeu. Dumnezeu s-a revelat pe Sine prin Cuvânt și insistența Lui să-L cunoaștem doar prin această portiță a Cuvântului, punând ca și condiție exclusivă a apropierii de El credința în Cuvântul scris, această insistență ne face să eliminăm orice altă formă de exprimare a noastră cu referire la El.

Lui Timotei îi este scris: ”propovăduiește Cuvântul!”, nu scrie să găsească și alte mijloace alternative de exprimare.

Despre exprimarea prin imagini în loc de Cuvânt am mai scris aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2011/02/19/sa-nu-ti-faci-chip-cioplit-sau-%E2%80%9Dcand-imaginea-suprima-cuvantul%E2%80%9D/ (19 februarie 2011)

Citiți cartea: Când imaginea suprimă Cuvântul

Citat din postarea veche:
”Îți dai seama de ebrietatea mentală a cuiva după seriozitatea cu care vorbește despre nimicuri împletită cu ignorarea lucrurilor cu adevărat vrednice de iubit.
Cel mai vrednic de iubit este Domnul, cel mai serios de tratat este Cuvântul Lui, cei mai demn de ascultat sunt oamenii Lui, cei a căror ființă a devenit o epistolă vie.
Entuziasmul după artă, aprinderea după imagine, fuga după spectacol religios sunt semne evidente ale rătăcirii minții de la calea Domnului, Domnul a lăsat cu îmbelșugare aceste rătăciri pentru ca cei orbiți de ele să poată fi recunoscuți cu ușurință de ceilalți, iar probabilitatea confuziei să scadă.”

Prin 1985 Traian Dorz era în Cluj, bolnav, ieșise din ultima perioadă de închisoare și stătea la fiul lui în cartierul Gheorgheni. Cartea lui ”Cântări nemuritoare” apăruse cu aproximativ 4 ani mai înainte și era cunoscută.
La biserica din Mănăștur, adunările cu studenții de sâmbăta seara erau conduse de RG, fiul unui (recent dovedit) vechi agent al securității. Doar acel RG conducea întâlnirile cu studenții. Îmi amintesc cum în februarie 1985, după terminarea strângerii cu studenții m-am ridicat și am anunțat că Traian Dorz este în Cluj și dacă vrea cineva să-l cunoască, pot să-l duc la el.
În naivitatea mea m-am așteptat la entuziasm, să vrea să vină cât mai mulți. Nimic. Dinspre ”prezidiu” am fost privit în tăcere, fără nici un comentariu, un fel de ”stai jos odată”, pe care nu l-am înțeles. Doar doi studenți (la agronomie) care-mi erau prieteni au venit la mine pe urmă și i-am dus la Traian Dorz. (Atunci naivitatea mea era mai mare ca acuma și nu am știut nimic despre conversia spre idolatrie din mintea lui Dorz, pentru mine era ”fratele Traian” cel din poezii.)

Printre cei ce (la adunările cu studenții) ne abureau cu discursuri despre artă era și un anume sculptor ce era extrem de activ în strângerea legăturilor dintre noi și greco-catolici. Chiar într-o seară de sâmbătă s-a făcut o adunare comună a studenților creștini de la baptiști cu tineri de la greco-catolici (ce ne-au cântat printre altele ”ave Maria!”). Un fel de germene de pustaniadă. Și în acest caz naivitatea m-a lăsat în ceață, nici măcar nu-mi puneam întrebări.

Prin faptul că astăzi același sculptor zis creștin face statui cărora le zice bibliotecă se împlinește Psalmul 115: ”….ca ei sunt cei ce-i fac”, adică ca și idolii. Spre idoli te-ai îndreptat(frate Traiane) , idol ai ajuns.

Sperăm ca fratelui Niculiță sau altor frați să nu se ajungă să li se facă statui, deși eu știu câteva capete destul de amețite prin țara asta în care ar fierbe ideea.

One Response to Să nu-ți faci chip cioplit sau despre ”exprimarea” prin arte vizuale

  1. vesteabună spune:

    Stimată Lidie(a)
    am scos fraza care v-a deranjat, e un subiect în care probabil vedem diferit. Evit acest subiect pentru liniaritatea mesajului ce doresc să-l transmit. Nimeni nu vă oprește însă pe dvs.să afirmați ceva pe internet, e un spațiu (încă) relativ liber, dacă simțiți că un adevăr este insuficient afirmat, ”strigați-l” dvs. mai tare. Eu asta fac: mărturisesc.
    Comentariul dvs. nu l-am aprobat pentru că subiectul postării mele este altul. Dacă ați fi comentat la postare se aproba.
    Divagarea de la subiect am vrut s-o evit, acest blog are o anumită linie de la care nu mă abat.
    Repet, dacă credeți că am greșit, sunteți liber(ă) să afirmați pe blogul dvs. ce doriți, chiar să mă contraziceți.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: