Grăsimea mieilor…pilda grăsimii: răutatea

”Pentru că cei răi vor pieri, şi vrăjmaşii Domnului, ca grăsimea mieilor: vor pieri, ca fumul vor pieri.” Psalmul 37:20 (GBV, KJV)

Grăsimea animalului ce trebuia jertfit nu era voie să fie mâncată, trebuia să se ardă pe altar în întregime.
Mai întâi sângele animalului se scurgea, apoi se separa toată grăsimea și se punea pe altar.

Știm că sângele reprezintă sufletul, viața. Erau interzise complet jertfele de sânge și consumarea sângelui.
Apoi în Psalmul 37 cei răi sunt asemănați cu grăsimea mieilor. Grăsimea trebuia arsă pe altar, într-un fel putem înțelege: răutatea să fie dată morții.
În separarea animalului de jertfă(făcută cu cuțitul, sabia) vedem lucrarea Cuvântului de separare a sufletului și a Duhului, a simțirilor și a gândurilor inimii. O parte ”se toarnă” sub altar (sângele, sufletul, vezi imaginea sufletelor de sub altar din Apocalipsa), altă parte, cum este grăsimea se arde complet pe altar.

Avem de luptat ”cu duhurile răutății din locurile cerești”…..sau în alt loc scrie ”pocăiește-te de această răutate a ta…” Separarea și arderea grăsimii pe altar reprezintă pocăința, curățirea de răutate, care dispare ”ca grăsimea mieilor”.

Să ne uităm la:

Răutatea fiilor lui Eli.
1 Samuel 2

12. Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.  Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se ferbea carnea. Ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne, o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel cari veneau la Silo. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă“. Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea“, sluga răspundea: „Nu! dă mi acum, căci altfel iau cu sila“. Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentrucă nesocoteau darurile Domnului.”

Într-un anume fel de ne privi, noi suntem ”darurile Domnului”, seminția leviților i-a fost dăruită Domnului: ”Şi să dai pe leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei sunt dăruiţi lui, daţi dintre fiii lui Israel.” Numeri 3:9 Așa cum leviții au fost dăruiți lui Aron, tot așa suntem și noi ”dăruiți” Domnului Isus, Marele Preot ceresc, atât ca preoți cât și ca jertfe. 

Ca jertfă, ca dar, suntem învățați să ne pocăim de răutate, felul jertfelor noastre duhovnicești(rostirilor noastre) să nu aibă în sine glume, flecăreli, ironii, subtilități care-l fac pe celălalt să se simtă înjosit, să separăm și să ardem grăsimea aceasta mai întâi din gândul nostru.
Sângele(sinele, puterea sufletească), grăsimea(răutatea), mierea(lingușitoria) și aluatul(fățărnicia) erau intezise la consum la jertfe, sarea(Cuvântul harului) era obligatorie la toate jertfele.

Astfel ne învață Dumnezeu ce să vorbim și cum să ne rânduim gândurile înaintea Lui.

Mărit să fie Domnul!

 

5 Responses to Grăsimea mieilor…pilda grăsimii: răutatea

  1. BibleSearcher spune:

    Mai multe Scripturi, ca de exemplu Exodul 23:18 (Să n-aduci cu pîne dospită sîngele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămînă toată noaptea pînă dimineaţa.) si Leviticul 3:16(Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului.), sugereaza ca grasimea arsa pe altar reprezenta ceva placut Domnului.
    „Arderea” rautatii, ca si a pacatelor, nu este jertfire, ci este pocainta.
    Interesant este ca multe traduceri redau acest verset din psalmul 37 diferit: glory of the pastures, flowers of the field etc., asa cum de altfel apare si in noua traducere romaneasca.

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Ți-am editat comentariul, am adăugat textele biblice citate de tine pentru înțelegere mai bună.
      Să știi că tocmai aceste obiecțiuni le-am avut în minte față de ce am scris. E ca și cum aș juca șah cu mine (am jucat mult în armată), pun față în față și o înțelegere și alta. Textul: ”toată grăsimea este a Domnului” pare să sugereze că grăsimea este ceva plăcut. Însă din punct de vedere al interdicției de a fi consumată, grăsimea stă alături de sânge, miere și aluat, iar aluatul și mierea sigur reprezintă ceva interzis.
      Am putea înțelege textul ”grăsimea este a Domnului” ca și cum mărturisirea păcatelor se face în fața Domnului…
      Nu sunt dogmatic pe subiect, eram sigur că această obiecție va apare, nici nu vreau să fiu sâcâitor, lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu.
      Adăugând textul despre fiii lui Eli am făcut doar o paralelă de texte… pentru că nici o proorocie nu se tâlcuiește singură, consider folositor alăturarea de texte care scriu despre același lucru.
      M-aș bucura dacă negând o tâlcuire să se facă alta mai bună sprijinită de texte biblice.
      De multe ori și tăcerea e un răspuns, eu am ”șoptit” când am scris: ”Ca jertfă, ca dar, suntem învățați să ne pocăim de răutate, felul jertfelor noastre duhovnicești(rostirilor noastre) să nu aibă în sine glume, flecăreli, ironii, subtilități care-l fac pe celălalt să se simtă înjosit, să separăm și să ardem grăsimea aceasta mai întâi din gândul nostru.

      Apreciază

      • BibleSearcher spune:

        Linia ta de gandire are o logica (moderat…). O sa argumentez inca un pic varianta cealalta:
        Plec de la premisa ca acele jertfe au fost umbra jertfirii noastre
        In jertfele tipice Dumnezeu aprecia animalele grase, ceea ce n-ar fi rational daca grasimea ar reprezenta rautatea. In Isaia 1:11 Dumnezeu declara ca este satul de lucruri care inainte ii erau placute: arderi de tot, grasime, sange…, tocmai din cauza rautatii evreilor.
        Romani 12:1 zice sa ne aducem trupurile noastre ca o jertfa… Intrebarea ar fi : ce fel de jertfa ni se cere, grasa sau slaba?
        Explicatia pe care am gasit-o, si pe care eu o consider ca fiind destul de armonioasa din punct de vedere biblic, este ca grasimea reprezinta de fapt iubirea si zelul noastra fata de Dumnezeu, venind din toata fiinta noastra (de la toate organele interne). Ca si in cazul jertfelor literale, aceasta grasime inteteste focul, facand ca toate membrele corpului, jertfa intrega, sa se consume mult mai complet si mai repede. (Rautatea nu inteteste focul!)
        „Însă din punct de vedere al interdicției de a fi consumată, grăsimea stă alături de sânge, miere și aluat”. Eu cred ca interdictia vine din faptul ca ceea ce aceste lucruri reprezinta trebuie sa fie dedicate (predate ) Domnului in intregime, curate si nedospite.

        Apreciază

        • vesteabună spune:

          Mulțumesc de comentariu.
          Am tăiat partea în care m-ai evaluat cu cântarul dumitale (cum e logica mea?!).
          Găsesc că e cam devreme să mă evaluezi, nici nu e folositor, nici nu acesta e scopul. Scopul acestui blog l-am scris aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/16/un-nou-blog-vestea-buna/. Lasă-ți cântarul acasă când mai vii în vizită la mine!

          Aș dori să aduci o referință biblică (de fapt două-trei) la afirmațiile:
          1. În jertfele tipice Dumnezeu aprecia animalele grase
          2. …grăsimea reprezinta de fapt iubirea si zelul nostru fata de Dumnezeuelor

          Să zicem că grăsimea jertfelor nu reprezintă răutatea, e ok, nu țin morțiș la această afirmație, este o opinie care stă la masa aprecierilor și la poarta gândurilor celor ce o citesc. Cei ce iau din aceste bucate sunt rugați să nu sfâșie, să guste și dacă nu le place să treacă mai departe.

          Dar dacă alții zic că mâncarea asta nu e bună, că e mai bună aialaltă, sunt rugați să pună pe masă și să facă publice ingredientele.
          În cazul dat, de unde deduci că grăsimea reprezintă ”iubirea”? Un text-două doresc, măcar o aluzie.

          Este scris că iubirea a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat, iubirea ține de ”locurile cerești”, de starea de har, de cer, de interiorul Cortului Întâlnirii, nu de poarta lui. Iubirea ține de Harul primit de la Marele Preot, nu de ființa noastră veche(animalul de jertfă).
          Animalul de jertfă, în cazul jertfei de ispășire de exemplu îl reprezintă pe Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, dar în cazul altor jertfe ne reprezintă și pe noi, care și noi intrăm în cer pe aceeași cale pe care a intrat Domnul Isus, tot prin jertfă, prin lepădare de sine, prin cruce.
          Ispășirea are rolul de curățire, nu de înlocuire, dacă Cristos a murit și noi murim și prin moarte ne facem una cu el (imaginea cenușii de pe altar).
          Cel mai bine vedem această identificare (am fost făcuți una cu El) în imaginea hoitului scos din tabără pentru a fi ars de tot(al treilea foc), e imaginea ocării, ocară prin care a trecut și Domnul Isus și prin care trecem și noi, citește Evrei 13. Cu chei cum este cheia din Evrei 13 se descuie cămările acestor tainice și neprețuite comori de cunoștințe(seifuri).
          Despre cele trei focuri am scris aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2011/08/05/trei-focuri/

          În cazul de la Corint vedem oameni care după pocăință(lepădarea de sine, întoarcere la Dumnezeu) s-au îngâmfat. A fost nevoie să se pocăiască și de această îngâmfare, (nu e vorba de stăruința în păcat perpetuu însoțită de o pocăință perpetuă, ci de o curățire lăuntrică care ține de afirmația ”aveți ca rod sfințirea!”) Putem considera pocăința de îngâmfare, de răutate, de patimă, etc echivalentă cu ”De aceea omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și lăcomia, care este o închinare la idoli.” Coloseni 3:5 Aceste cuvinte sunt spuse unor creștini. Lepădarea de sine este o poruncă, s-o facem noi, nu o face nimeni pentru noi. În acest sens vedem ”grăsimea animalului” ca fiind ceva ce trebuie să dispară, în orice trup grăsimea este ceva fără de care se poate trăi. Și oamenii pe pământ pot trăi fizic fără acest mădular acumulat: grăsimea, nefiind vitală, adică pot trăi fără curvie, necurăție, patimă, poftă și lăcomie.
          Putem adăuga răutatea, invidia, și alte ”mădulare” ce trebuiesc date morții.
          Mulțumesc de atenție!

          PS Dacă mai comentezi te rog să păstrezi linia de gândire începută de mine, nu neapărat să mă aprobi, dar dacă negi ceva, fă-o argumentat, dacă aprobi ceva să fie fără laudă deșartă, ca în toate să fie slăvit Cel ce ne-a creat pe amândoi. Dacă nu-ți plac aceste condiții, fă-ți blog dacă n-ai și acolo tu stabilești regulile!

          Apreciază

  2. vesteabună spune:

    BS am două sfaturi pt. dumneata:
    1.Fă-ți blog și dezvoltă acolo: ”Ar fi multe de adus la subiectul de mai sus,…”
    2. Limba română se scrie cu diacritice: ș,ț,ă,î,â

    PS Ai scris: ”Nici unul dintre noi nu are o scriptura care sa confirme negru pe alb parerea la care am ajuns.”

    Eu am.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: