Despre eroi și modele

”Faceți-le eroi, apoi ucideți-le eroii, le veți înfricoșa mintea!”

Nu știu cine-a spus/scris aceste cuvinte, dar e și acesta unul din multele mijloace de amăgire.
Dacă omul nu se urcă sus nu are de unde cădea, sau de unde să fie doborât.

Am avut eroi. Este o vârstă când cauți flămând modele.

(Unul din eroii mei a fost Traian D. L-am citit avid pe la vârsta de 17 ani, l-am cunoscut apoi, am stat ore întregi de vorbă.

Alaltăieri, având treabă prin Beiuș, am trecut și prin Livada Beiușului.  Gândurile de aici le-am rumegat pe drumul de întoarcere din Livada)

Dar să scriu câte ceva despre eroi.
Este o diferență între modele(pilde) și eroi. Vorbim de persoane. Domnul ne spune să fim ”pilde” pentru alții, nu eroi ai niciunei cauze, nici măcar ai Lui. Sunt mai multe îndemnuri și să fim pilde(modele) și să urmăm pilda altora, sau a Domnului Isus, sau a lui Dumnezeu. Domnul nu ne cere să fim eroi, nu e bine să fim eroi, când vom fi doborâți multora dintre cei amăgiți să ne urmeze li se va ”înfricoșa mintea”. Dacă suntem eroi. Dacă suntem modele nu e așa.
Traian Dorz a fost mai mult decât modelul meu, a fost eroul meu. Eroul s-a prăbușit un pic atunci când i-am văzut înmormântarea, când am ascultat semidocții mititei ce se lustruiau aducându-i osanale false. S-a prăbușit mai mult când i-am citit autobiografia ne(autu)cenzurată.
Gândul m-a dus ieri la cum facem diferența dintre erou și model, ce ne cere Domnul!
Și în această luptă a gândului(vorba cronicarului: ”biruit-au gândul”) suntem învățați să intrăm în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu, să ne curățim și să cerem Har, Har cu care să biruim în ziua cea rea.
Vorbind despre eroi și modele, trebuie să vorbim despre personalitate și Har.
Și personalitatea și Harul te individualizează, te fac diferit, dar personalitatea vine din tine, din eul tău, Harul vine de sus.
Eroii au personalitate, modelele au Har.
Dacă vrei să fii pildă pentru alții trebuie să umbli plin de Har, ca Domnul Isus, nu să ai doar o personalitate agreabilă. Harul se înmulțește, personalitatea se admiră.
Harul zidește, personalitatea amăgește.

M-am mai gândit apoi la felul în care comuniștii au căutat să distrugă personalitatea, cum l-au ridicat pe ”erou” sus, sau au lăsat să fie ridicat ca să aibă de unde să-l doboare. M-a dus gândul la ”fenomenul Pitești” a lui Ierunca, la felul cum au distrus personalitatea deținuților prin reeducare, reeducare care cuprindea transformarea victimei în călăul fratelui său. Distrugerea personalității se făcea cu scopul contopirii individului în marea masă de oameni cu gândire identică.
Cu ce ar trebui să deranjeze pe un creștin impunerea de gânduri șablon?

Prin multe. În primul rând că gândirea impusă nu este gândul lui Cristos. Apoi, gândirea impusă nu este harul Lui, nu a fost primită în fața tronului de Har. Cel mai important este că îndemnul lui Dumnezeu este să nu ne conformăm chipului veacului acestuia, ci să fim transformați prin înnoirea minții. Distrugerea personalității se face cu scopul de a conforma victimele gândirii comune. Unul din dumnezeii acestui veac este opinia publică.

Metodele de impunere a gândirii conforme, de anulare a individualității Harului propriu nu sunt întotdeauna brutale.
Spălarea creierelor pentru omogenizarea și aplatizarea diferențelor se face de către sociologi cu scopul de a preveni extremele, polarizările, etc. Creștinii adevărați, prin harul căpătat și prin creșterea în cunoașterea Domnului devin diferiți, nu se potrivesc chipului veacului, sunt atipici.

Complotul psihopolitic, despre care a scris Sergiu Grosu a avut ca scop uciderea morală a modelelor, a eroilor. S-a urmărit transformarea fiecărui om într-o piesă comună, ”la locul ei”. Pentru  un creștin, locul nevăzut în care stă este ”în locurile cerești” înaintea tronului de Har, de unde primește Har cu care lucrează. Acest Har îl individualizează, nu-l face comun, de duzină pe nici un om. Când o persecuție urmărește anihilarea unui partid politic e una, când urmărește distrugerea personalității factorilor de influență, iarăși e treaba statului, dar când persecuția urmărește distrugerea diferențelor dintre oameni, pentru a fi toți potriviți chipului veacului atunci Cel persecutat este Domnul și acea persecuție trebuie văzută ca pentru Numele Lui.

Persecuțiile inventate de comuniști sunt de două ori infame.

Odată pentru că au fost ascunse, comuniștii (și urmașii lor actuali) au căutat cu toată tăria să nu se afle că ei persecută, au regizat libertatea, au jucat teatrul ridicol al libertății.

Apoi persecuțiile comuniste sunt infame pentru că au folosit pe scară largă transformarea victimei în călău, la început experimentele s-au făcut la modul fizic, în închisoarea Pitești(a existat un fenomen asemănător în China acelor ani), apoi s-au extins în mod psihologic asupra întregii țări prin plasa de dimensiuni colosale (10% din populație) de informatori și agenți introduși în toate mediile. Acest fel de persecuție internă a fost (și se pare că a rămas) o unealtă extrem de comodă și eficientă de terorism social, practicat de structuri de autoritate corupte și deviante de la slujba lor de apărători ai ordinii. În loc să fie creatori și menținători de ordine, prin segregarea societății în informatori și urmăriți au devenit creatori de confuzie, de dezordine, lucru care-i descalifică de la slujba lor și le atrage mânia lui Dumnezeu. Ca creștini, fiind fii ai lui Dumnezeu suntem deasupra acestor afaceri ale casei. Le vedem, le menționăm, le definim dar nu ne luptăm împotriva lor, noi suntem fii, ei sunt robi ai lui Dumnezeu, e treaba Stăpânului, ce, cui, cât și până când permite ceva.

Închei gândurile mele despre eroi și modele cu un citat din cartea lui Virgil ierunca: Fenomenul Pitești , Ed Humanitas, 2013, pag 78: ”...(preotul) Ulrich Lebrun, …. a avut nefericirea să fie închis , rând pe rând, în lagărul de la Buchenwald şi în închisorile de la Pekin. Dries Van Coillie îl întreabă: – Unde aţi suferit cel mai mult? La Buchenwald sau la Pekin? – Prefer zece ani de Buchenwald unui singur an la de Pekin. Și explicația nu întârzie. La Buchenvald, după suferințele îndurate din partea călăilor, prizonierul se regăsea în calda și virila prietenie a celorlalți prizonieri. Pe când la Pekin, frații săi de suferință erau aceia care îl urmăreau cu ura și atacurile lor.

Aceste gânduri le-am rumegat mai întâi pe scurta distanță dintre Livada Beiușului și Beiuș. Te întrebi din ce motive, pe un loc aproape  plan drumul face un număr mare de curbe. Iată imaginea din satelit:
drumlivadabeiusului

”Croiți cărări drepte!”, nu pentru voi, ”pentru cei ce vă urmează”, ca să nu se abată din cale.
Suntem modele pentru generația de după noi, eroi nu suntem ai nimănui. Singurul nostru erou invincibil este Marele Preot al mărturisirii noastre: Domnul Isus Cristos.

Anunțuri

One Response to Despre eroi și modele

  1. „……….Și personalitatea și Harul te individualizează, te fac diferit, dar personalitatea vine din tine, din eul tău, Harul vine de sus.
    Eroii au personalitate, modelele au Har.
    Dacă vrei să fii pildă pentru alții trebuie să umbli plin de Har, ca Domnul Isus, nu să ai doar o personalitate agreabilă. Harul se înmulțește, personalitatea se admiră.
    Harul zidește, personalitatea amăgește…..” Sunt ganduri aduse in har.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s