Un porumbel venit din paradis

porumbeialbi

 

Am mai scris că pentru Costache Ioanid poeziile care le primea de la Dumnezeu le considera haruri care treceau pe la el și erau date mai departe către…”dar nu știm pentru cine-a fost trimis”!?
Porumbelul venit din paradis, porumbițele albe erau pentru Ioanid cântecul nou, pasărea pribeagă, firul de ape-n spume ce ”aduce de departe un suspin”, aduce dorul înalt ce ”plânge pentru lume”, și ”lacrimile Lui prin cântec vin”, adică prin poezie vin lacrimile Domnului Isus.
”Numai noi tâlharii-L mângâiarăm” …și poate tu ești ultimul tâlhar.
Așa să înțelegem harul, ca ceva ce nu vine de la noi și nu rămâne la noi. Harul ne este dat să-L dăm, suntem mădulare unii altora, nici unul din noi nu trăiește pentru sine și nu moare pentru sine, ci pentru trup.
Nu putem da ce n-am primit, de aceea Tatăl ne trece prin necazuri, prin defăimări, prin izolare pentru a fi în stare să mângâiem pe cei ce trec prin aceste stări.

Un cântec nou, de fiecare dată este o mângâiere, o înfiorare nouă a Harului venit din paradis ce se strânge înmulțit de mai mulți în comorile caselor noastre tot din paradis.

Cu aceste gânduri să cântăm cântarea de mai jos.

uncantec

Pentru liniștea lui Virgulă-vodă de Bihor, fotografia cu porumbei este făcută săptămâna trecută, la absolvirea clasei a XII a fiicei noastre mai mare de către surioara ei. Surpriza cu porumbeii le-au făcut-o colegii de-a XI-a.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: