Stânci ascunse…pilda lor

Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste.”

Stâncile ascunse sunt groaza marinarilor, un mic colț de stâncă scufundă un vapor mare.
Cârmacii buni erau cei ce cunoșteau bine mările, porturile și trecătorile, ocolind cu grijă stâncile ascunse.
Prin pilda cu stâncile ascunse Dumnezeu ne învață pericolul ”fraților mincinoși”, a oamenilor capcană, sugativă, pâlnie.
Poate cineva va zice: ce rău poate să facă cineva care doar vine la adunare să vadă cine este acolo? Ce dacă raportează?
Ce dacă cineva știe cine mai este la adunare?
E un mare rău aici!
În condițiile secolului XX și nu numai, probabil în toate secolele, chiar și cu Iuda, vedem cum cei ce făceau răul aveau nevoie de cineva să le transmită informația.
Nu Iuda l-a răstignit pe Domnul Isus, nici măcar nu l-a arestat, Iuda doar a arătat codificat: acesta este.
Să vă prezint un scenariu.
Prigonitorii hotărăsc că o adunare trebuie desființată, pentru ei nu este Adunare, Stâlpul și Temelia Adevărului, pentru ei este un ”anturaj nepotrivit” care trebuie ”destrămat”.
Cum se procedează?
Se iau doi-trei informatori de soi, bine prefăcuți că sunt și ei ca cei din adunare, (de obicei cunoscători buni ai particularităților teologice ale adunării) care se autoinvită și ajung să meargă regulat la acea adunare.
Acești informatori nu fac altceva decât spun mai departe detaliat cine a fost la adunare de fiecare dată.
Cei ce prigonesc alcătuiesc un plan de destrămare. Cum? Odată identificați cei care trebuie îndepărtați unii de alții, îi înconjoară pe aceștia cu alți informatori(prieteni prefăcuți) ce prin defăimare, disiminare de bârfă, accentuare de aspecte negative, vor crea fisuri în relațiile din adunare. De obicei cad victimă cei mai nou veniți în adunare, cei singuratici, cei de curând întorși la Dumnezeu, tinerii, copiii.
Arsenalul de manevre de înșelare pentru distrugerea unei singure adunări depășește închipuirile oamenilor normali, chiar a celor prigoniți, iar când cineva descoperă adâncimea acestor grozăvii este considerat paranoic și nu este crezut. Eu personal n-am crezut-o ani întregi pe sora Nuți, care nu vedea în jur decât securiști. Exemplul ei îmi este viu în minte. Am iubit-o tare mult, noi eram în anii noștri 20-30, ea în ai ei 70-80. N-am iubit ceea ce consideram obsesia ei cu securiștii care-i vedea peste tot. O credeam paranoică. Acum îmi dau seama cât am greșit. Îmi spăl un pic din vină procedând ca ea, lăsând să-mi cadă degetele peste tastatură cu aceste idei în vârful lor, știind bine că se va clătina din cap după mine, dar e mai bine așa. Mai bine să spun și să nu fiu crezut, decât să tac și să nu se ferească nimeni. E o realitate continuă.
Ce e de făcut?
”Bătrânii care cârmuiesc bine…” A cârmui! Nu înseamnă a fi căpitan, ci acel dibaci marinar care cunoaște bine marea, CARE CUNOAȘTE BINE STÂNCILE ASCUNSE. Căpitanul corăbiei Adunării este Domnul Isus, bătrânii care au capacitatea de cârmuire  sunt acei cârmaci care feresc întreaga corabie de scufundare.
Trebuie să remarc cu realism că în anii comunismului pastorii, conducătorii bisericilor oficiale n-au fost cârmaci deloc, nici bătrâni n-au fost, au fost oameni puși acolo de prigonitori, ei au fost stâncile de fapt. Stâncile ascunse.
Dacă înțelegem aceste lucruri, dacă știm locurile stâncilor, să nu ne lăsăm atrași de feeria inconștienței celor care văd în jur o mare calmă. Marea este o imagine pentru mulțimea de oameni, mai ales în apocalipsa. Suntem datori să ”cârmuim” printre stânci, să le ocolim. Practic, prin aceasta demascăm stâncile.
De obicei stâncile ascunse sunt balizate. Cum se face? Dacă o stâncă nu se vede, dar e destul de aproape de suprafață, se pune deasupra ei o plută vizibilă, vopsită strident, legată cu un lanț de o greutate care stă chiar pe stâncă. Așa marinarii vor vedea baliza și vor ști s-o ocolească. ”Dar vă îndemn, fraţilor, să luaţi seama[−] Sau „să aveţi ochiul“ la cei care fac dezbinări şi prilejuri de poticnire împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o; şi depărtaţi-vă de ei.” Romani 16:17 sau ”…dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnați-vi-l și  nu aveți nici un fel de legături cu el, ca -i fie rușine.”  Balizați-l și ocoliți-l!
Depărtați-vă de ei…așa cum o corabie ocolește stânca ascunsă. Suntem datori să punem la probă, să verificăm pe cei cu care ”ne învoim” să umblăm.
Să nu glumim cu acest lucru, un singur prefăcut într-o adunare, un singur ciripitor care alimentează pe prigonitori cu informații pricinuiește mult rău. E o lecție de ieri, pentru acum și pentru totdeauna. Dacă nu te îndepărtezi se va întâmpla că vei rămâne poticnit doar tu cu stânca ce te-a pironit de ea, ca și nava Concordia și nu vei ști de ce.

costa
Am fost ”binecuvântat” cu un număr mare de ”stânci”, am predicat la  aceleași amvoane cu ei, i-am găzduit, mi-au pus microfoane, mi-au furat casete vechi, cărți vechi, mi-au radiografiat ideile, visele. Le-au raportat cu siguranță, am simțit din plin reculul ”prieteniei” lor. Probabil că fiind victima acestor mașinații, astăzi să le pot scrie detaliat, ca un doctor ce-și face operație lui însuși.
”… şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.” II Timotei 3:11
Mărit să fie Domnul!

3 Responses to Stânci ascunse…pilda lor

  1. ioan17 spune:

    Si eu sant ca sora Nuti, le vad bine tacticile,si chiar profilul.Ei lucreaza si acum tot asa si aici si acolo.Chiar acum am trecut printr- situatie asemanatoare .Abia am scapat .Slava Domnului ! Ma mir ca nu au obosit !
    Iar dupa ce am citit tot ,pot sa zic si eu la fel :Marit sa fie Domnul !

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Am mai primit ceva reacții după această postare, deduc că e bine să calci lupii puțin pe gheare, vor scheuna înainte de a realiza că trebuiau să behăie. Și eu care credeam că postarea mea ”Cum recunoaștem lupii în blană de oaie?” e completă.

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Dragă iuda@yahoo. com
    Mulțumesc pentru diagnostic.
    Te rog să nu te spânzuri, te rog să te pocăiești!
    Ai ca model pe Saul din Tars.
    Mă bucur de fiecare dată când mă ocărăști, de fapt am o mare bucurie. Ieri bucuria a fost dublă, am întâlnit un frate la care m-ai ”pictat” cu ”cuvinte rele”.
    Să știi că nu te urăsc deloc-deloc, mi-e o milă profundă de tine și de robia în care ești. Mărturisește-o înaintea Domnului în care nu crezi și poate vei căpăta credință.
    Dacă m-ai vorbi de rău pentru ce sunt eu nu m-aș bucura, în multe ai avea dreptate, sunt mai păcătos chiar decât știți voi, dar pentru că mă vorbești de rău pentru ce scriu și pentru mărturia mea și a adunării în care ți-ai purtat blana atâția ani, am o bucurie continuă.
    Consideră o excepție acest mesaj.
    Prietenul tău.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: