Pe cel care-l vorbeşte de rău în ascuns pe aproapele său îl voi nimici

Psalmul 101:5
Creștinul nu se teme de vești, nu este slăbit când aude o veste rea și nu este mai tare dacă știe multe.
Inima este întărită prin har nu prin…știri sau informații.
Totuși aseară când am citit pe net că (încă) unul din ”liderii” pe care-i consideram așa în tinerețea mea baptistă a ”dat cu ciocul” la securitate, metodic și periodic, cu tot tacâmul: nume conspirativ, note informative, case de întâlniri, etc. am avut o noapte rea.
Omul a murit acum 6-7 ani . Aș zice cu zile.
Se pare că motivul morții a fost refuzul unei vize spre o țară primitoare.
Se pare.
Ce bine e să nu judecăm pripit!
Totuși ceva-ceva din judecățile lui Dumnezeu se întrezăresc chiar aici pe pământ ”ca să fie de temut”.
Atunci când a murit l-am regretat. Era un om deschis, comunicativ, lega ușor prietenii, te întreba multe, îți zâmbea de la distanță. Se pare că acesta era tiparul, masca cu care erau instruiți să se doteze armata de vânători de gânduri.
Pe urmă când am citit despre dosare și vânzători (acum 3-4 ani) am auzit argumentul că ”să nu vorbim de rău”, ce avem să bârfim despre ce a fost?!. Adică să nu fie demascată activitatea informatorilor din adunări.
De obicei spuneau așa (să nu vorbim de rău) cei cu muște pe căciulă.
Dar totuși întreb: cine vorbește de rău? Cei ce astăzi își publică ce găsesc prin dosarele lor de urmărire (DUI) sau au vorbit de rău cei ce atunci le-au umflat dosarele cu note informative.
Să fim foarte convinși că vânzarea de atunci a fost vorbirea de rău. Notele informative date de cei strecurați prin adunări au fost vorbitul de rău pe ascuns, nesuferit în ochii Domnului.
Mi se întărește o impresie că viața adunărilor oficiale (și nu numai) din comunism a fost un fel de joc de-a rațele și vânătorii. Că a existat o coabitare dintre cei vânduți și vânzători, coabitare continuată și astăzi, fără scrupule pentru vânzători, fără bănuieli pentru vânduți. NU, nu, nu, această orbire NU este o virtute, tăcerea nu este roada Duhului.
În ce fel, din această ceață de caractere și istorii Dumnezeu își scoate gloria este uimitor de privit și înțeles, pe măsură ce anii vieții rămase îmi scad fiind tot mai convins de nebănuitele căi pe care mireasma rodului Duhului Său se răspândește și este percepută printre DUHORILE straturilor de jos ale atmosferei spirituale.
Mireasma asta a cerului ”în orice loc” este un afront adus Diavolului.
Diavolul este domnul puterii văzduhului, al atmosferei, al aerului spiritual.
Mireasma cunoștinței Lui, mirosul tămâiei curate, al untdelemnului parfumat de pe capul celor unși, al hainelor (faptelor) de in ale preoților (noi toți suntem preoți, o preoție) este o iritare continuă pentru gardianul sufletelor omenești și închisoarea lui plină de mirosuri infecte.
Mireasma cunoștinței Domnului este mirosul libertății, al împărăției celor ce i-au scăpat din gheare.

Slăvit să fie Domnul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s