Convingere și comunitate. Studiu de caz: documentarul National Geographic despre huteriți

De peste 15 ani nu avem televizor în casă.
Acum e prima dată când un pic îmi pare rău.
Pe natgeotv se transmite un documentar despre huteriți. Dar să fac o paranteză folositoare și apoi revin la huteriți.

Există comunități etnice(de limbă), comunități de rudenie, comunități de profesii, comunități de interese, comunități de pasiuni, comunități de tradiții și comunități de convingeri(credințe).
S-ar părea (la prima vedere) că Adunarea lui Dumnezeu este o ”comunitate de credință”, sau o comunitate de comunități de credință, adică grupuri de oameni uniți prin credința comună a evangheliei.
Personal cred că Adunarea este altceva și mai mult decât ceea ce înțelege și vede lumea prin ”comunitate”.
Adunarea este un mister pentru oameni, este o unitate de Duh, de dragoste, de gând a celor care au Gândul lui Cristos, este un trup spiritual.
Acest trup există real indiferent dacă este vizibil sub formă de comunitate sau nu. Mai ales apăsarea persecuțiilor face și inteligibil și justificat acest adevăr.
Toți cei care au gândul lui Cristos sunt în acest trup și cu siguranță cei care nu-l au, nu sunt, indiferent de ce comunitate sunt alipiți.
Unitatea în convingeri și exprimarea lor sub formă de comunitate vizibilă sunt două lucruri diferite.

Un exemplu istoric.
La Ierusalim, după omorârea lui Stefan cu pietre, toți s-au împrăștiat în afară de apostoli.
Faptul că ei nu mai erau împreună în porticul lui Solomon, nelipsiți de la templu, faptul că erau împrăștiați geografic nu înseamnă că trupul lui Cristos a fost distrus.
Faptul că Pavel a rămas singur sau că a fost ani de zile închis și în lanțuri nu a însemnat o întrerupere, o înfrângere a Adunării, tot așa cum biserica lui Diotref bine strunită nu a însemnat o victorie a adunării.
Convingerea(credința) e una și comunitatea e alta.
Unitatea noastră e dată de credința comună, nu de existența sau caracterul comunității pe care aparent credința o formează.
La fel e bine de observat că perpetuarea unei comunități nu înseamnă neapărat perpetuarea credinței care a inițiat-o.

Pentru foarte mulți oameni existența unei comunități dovedește tăria convingerilor care au format-o și inexistanța unei comunități pare a spune că…”voi câți sunteți?” Așa ar fi dacă nu ar exista și alte metode de o forma și alte interese de a păstra o comunitate.

Documentarul despre huteriți e un bun exemplu. Am scris despre huteriți pe acest blog. De 500 de ani practică un fel de comunism creștin, trăiesc în colonii, nu posedă proprietate privată (au toate de obște), sunt peste 50.000 de oameni trăitori în mai bine de 300 de colonii în SUA și Canada.
Documentarul ”Colonia huteriților” este transmis și în România de National Geographic Channel. După transmiterea în SUA, cei de la National Geographic au luat o bună porție de critică pentru lipsă de obiectivitate. Emisiune este o batjocură asupra comunității huterite prezentând membrii ei ca niște victime ale unor convingeri de care ei de fapt nu mai țin seama, dar forța tradiției i-ar obliga. Prin aceasta convingerile(credințele, mărturia) sunt înjosite, sunt batjocorite, iar forța ”civilizatoare” a conformismului este lăudată.

Orice convingere naște o conduită.
Dacă mai mulți oameni care trăiesc în apropiere unii de alții împărtășesc și se învoiesc în aceleași convingeri, ei pot forma o comunitate.
Comunitate de convingeri.
Această comunitate se poate perpetua fiind păstrată și de alte forțe în afara forței inițiale a dragostei de adevărul comun împărtășit(forței convingerii, credinței).

Dacă cineva se naște în acea comunitate și nu este nici instruit și nici nu-i este insuflată dragostea de Adevărul inițial atunci și atașamentul față de comunitate al noului pe lume venit va fi simțitor mai mic.

O astfel de comunitate au găsit cei de la National Geografic, o comunitate rebelă, nereprezentativă absolut deloc pentru tăria idealurilor unei mișcări creștine ai cărei strămoși au fost martirizați timp de 500 de ani.

Ce învățăm pe copiii noștri? Convingeri sau comunități? Atașament de un Adevăr sau de o comunitate?
Când am plecat de la sat la oraș, acum 33 de ani părinții mi-au spus grijuliu și repetat:”să mergi la biserică!” neuitând să mă întrebe des când mergeam acasă: ”ai fost la biserică?”
De fost am fost, de botezat m-am botezat, dar ce n-au știut dragii de ei este că m-a botezat un agent al Securității pe mine și acum aproape 60 de ani tot un agent al securității i-a botezat și pe ei.
La biserică!
Cu ce ținem?
Cu convingerea sau cu comunitatea?