”Numai înălțimile tot n-au fost îndepărtate…”. Pilda înălțimilor

1.Am multe necunoscute și multe întrebări.
Nu mă stresează.
Aseară discutam la telefon cu un frate și el mă întreba ceva ce-l rodea. I-am spus: ”pune această nouă picătură de necunoaștere a ta în marea de necunoaștere mai veche ce te înconjoară. De ce să te streseze picătura dacă nu te stresează marea? Nu te mai gândi la ea.”
Sau: ”aruncă îngrijorarea răspunsului asupra Lui.”
Lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu.
În aceasta stă Gloria Lui: în ascunderea lucrurilor.
Așa că atunci când am întrebări noi, le aliniez liniștit lângă cele vechi și le pun pe un raft al minții. Mă rog și aștept până Dumnezeu aprinde un led lângă câte-o întrebare și atunci o mut pe raftul întrebărilor cu răspuns. E un raft din care servesc și pe alții.

2.Astăzi vă dau o astfel de garnitură întrebare-răspuns și vouă.
Ce înseamnă înălțimile din Vechiul Testament, ce învățăm din ele? 
Căci toate acele lucruri s-au petrecut pentru învățătura și avertizarea noastră.
Citind istoriile împăraților vedem cum chiar cei mai buni și mai fideli rânduielilor lui Dumnezeu împărați, n-au fost pe deplin lăudaţi. Cea mai des-întâlnită vină de care nu s-au curăţit aproape nici unul era aceasta: înălţimile n-au fost înlăturate.
Asa, Ioas, Iosafat, cu toată râvna lor sunt acuzați că n-au îndepărtat înălțimile.
Chiar dacă toți din casa lui Iuda se închinau Domnului la Ierusalim, după rânduiala lui David, nu la Betel și Dan ca cei din casa lui Israel care urmau calea lui Ieroboam, Domnul nu trece cu vederea în Cuvântul Său această aparent mică scăpare a celor mai buni împărați: au păstrat nedărâmate înălțimile.

3.Porunca era foarte clară: ”Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi subt orice copac verde. Să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea.” Deuteronom 12:2-3

Observați că primele locuri menționate sunt munții înalți. Până astăzi în Caucaz sunt multe biserici construite exact pe vârfuri de munte. Probabil și în alte locuri.

4.Care este echivalentul spiritual al munților înalți?
”oricine se înalță va fi smerit…” sau ”ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu…” Luca 16:15
Astăzi suntem în călătorie și am fost în vizită la niște frați. Cu un frate am stat la masă și am avut o folositoare și înviorătoare stare de vorbă. El mi-a spus ceva de genul: păcatul cel mai de nedezlipit(între neoprotestanți) este ierarhia. Atunci s-a aprins ledul răspunsului lângă întrebarea mea. Mai spunea fratele cât de mult încearcă să lămurească pe unul pe altul și acest păcat e parcă o neprihănire mare.
Să ai pastor, să ai popă, să ai ierarh…munte înalt! Mai nou se spune lider. Sună mai modern cum pare și limba, dar e același personal care în alte limbi se numește agă, nacealnic sau bulibașă.
Voi să nu fiți așa: unul singur este învățătorul și Domnul vostru: Cristosul…voi toți sunteți frați.
Locurile înalte la care se aduceau jertfe în Vechiul Testament reprezintă ierarhiile religioase de care adesea chiar cei mai fideli împlinitori ai Cuvântului din vremea noastră nu se pot desprinde. Și nu sunt neliniștiți de acest lucru.
Nici eu nu-mi pierd pacea, dar pe-a lor le-o tulbur cu drag de fiecare dată când Dumnezeu îmi deschide ușa urechilor lor și le zugrăvesc prin cuvinte drumul spre Ierusalim, acel loc spiritual arătat în Deuteronom 12.
Fără înălțimi.

Mărit să fie Domnul!