Nu puneți virgulă între soț și soție

Draga mea soție mi-a spus chiar acum să nu deschid subiectul că……”o să pută”.
A spus-o în limba ei (pentru cunoscători redau originalul): ”не зачіпаи сміття ,…  буде смердіти.”
Voiam de mult să scriu despre divorț, a venit vremea.
Citisem cândva că mafioții italieni nu divorțează, e o lege nescrisă a  bandei lor de infractori,… au și hoții o morală a lor.
Orice om poate fi folosit de Dumnezeu, așa cum orice vas cumpărat de la magazin își găsește un loc în bucătărie.
Chiar un vas răscumpărat, furat și recuperat, e bun de folosit dacă e spălat bine.
Dar vine o vreme pentru câte un vas când devine descalificat pentru cinste, devine un vas pentru o întrebuințare de ocară.
Nu cred că cei divorțați ”și-au pierdut mântuirea”, mă îndoiesc însă că au avut-o, dar cred ferm că un divorțat este descalificat să aducă jertfe duhovnicești.
E discutabilă vinovăția unuia sau altuia, dar așa cum noi avem grijă de manualele de instrucțiuni ale diverselor aparate tot așa taina aceasta mare: Cristos și Adunarea are ca material didactic, ca imagine, ca icoană închipuitoare, ca pildă: căsătoria carnală între soț și soție, un soț cu o soție. Această imagine însoțește și întărește lecția Tainei celei mari a lui Dumnezeu: Cristos și Tainei lui Cristos: Adunarea.
Ca s-o învețe oricine și să aibă grijă de ea. Atunci când Cuvântul spune:”căsătoria să fie ținută în toată cinstea” nu se referă la ceremonia de nuntă ci la instituția căsniciei ca imagine a Tainei lui Cristos.

Acum aproape o lună am vrut să scriu pentru demascare o postare: ”Codependența”. Citisem pe blogul lui Nico Rus:
”Vara aceasta aflu, datorită unui telefon întâmplător, că soţul unei cunoştinţe de-ale mele, membru al unei biserici evanghelice, a intentat divorţ soţiei lui şi intenţionează să-i ia şi copiii. Toată lumea e perplexă, nimănui nu-i vine a crede că acest cuplu creştin a ajuns într-o criză atât de mare. Şocul însă l-am avut mai târziu, când am aflat că decizia lui de divorţ a fost luată în urma frecventării unui anume consilier (exclus din biserică pe motiv de infidelitate), care şi-a bazat consilierea pe o carte faimoasă în cercurile creştine, numită : “Labirintul codependenţei”(dr. Robert Hemfeet, dr. Frank Minirth, dr. Paul Meier). O fi cartea aceasta atât de periculoasă sau ideile ei au fost denaturate şi compromise pentru a se mula pe scopurile celui care o utilizează spre a distruge familii?…”

Mă simt legat de caz: soția consilierului mi-a fost colegă de liceu, una din victime a crescut în adunarea noastră, consilierul însuși nu-mi era străin , etc.
Am căutat cartea pe net. Există, ….culmea…. publicată de firma consilierului.
Este pe scribd. Nu pun link.
Nu am citit-o toată, n-am avut timp.
Cert este că mai multe perechi de tineri sunt consiliați de acest infractor și divorțează ca la automat.

Ca opinie și ca învățătură: acest caz nu este singular, e posibil că omul ”a intrat între pocăiți” prin căsătorie, dar probabil a fost un securist înfiltrat (s-a căsătorit în 13 august 1988), soția lui provenea dintr-o familie de dizidenți penticostali care poate trebuiau manipulați. Lucrurile se leagă, par așa. Pe proorocii falși îi recunoști după roadele lor. Divorțul este unul dintre roade.

Din păcate divorțul are urmări amare mai ales asupra copiilor. Mărturia acelei familii este distrusă și Satan este biruitor.

Leac!?

Funia împletită în trei. Timpul petrecut împreună soțul cu soția, gândirea împreună la cele de sus și recunoașterea ordinii autorității divine în familie.

Care autoritate?
Am mai scris: Cristos este capul oricărui bărbat.
Nu pastorul, nici popa, nici episcopul! Adaug acum: nici consilierul.
E o rușine și o subminare de autoritate ca o soție să asculte de un bărbat  altul decât soțul ei.
E o subminare de autoritate ca un bărbat să asculte de alt bărbat altul decât Domnul Isus Cristos.

Citez din ce am scris atunci: ”Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Cristos” (1 Corinteni 11:3)
Dacă ar fi fost altfel ne-ar fi spus, dacă mai exista un intermediar, de ce să ne încurce?
Dragul meu, răspunzi în faţa lui Cristos, te rogi în faţa lui Cristos, te mărturiseşti în faţa lui Cristos. Înaintea lui Dumnezeu, de acolo vorbim, de acolo îndemnăm, acolo ne înfăţişăm. Relaţiile dintre fraţi sunt relaţii frăţeşti, nu ierarhice, Cristos este Capul bărbatului, nu pastorul. Este o ruşine pentru bărbaţi să nu se ducă în faţa Mântuitorului, să stea duminică de duminică în faţa unui alt bărbat ca înaintea unei căpetenii, primind instrucţiuni de la el şi raportându-i, ca în armată, ca la fabrică. Dacă cineva va încerca să justifice clericalismul eclesial cu modelul Adunării din Noului Testament, cred că i-ar fi mai uşor să ne convingă că o mumie egipteană este de fapt o mireasă în ziua nunţii. Ridicolul ar fi egal.”

Orice competență și acțiune derivă din autoritate. Când autoritatea nu este recunoscută, când se învață greșit, confuziile la care se ajunge sunt tot atât de sigure ca și accidentele în ceață la viteză mare.

Peste duhul celui credincios însurat e șef Cristos Domnul, peste trupul lui de carne e șefă soția lui.
(E o ordine aici, o rânduială, aceasta e rânduiala de care tot scriu apostolii, nu ordinea punctelor în programul de la biserică.)
Când soțul nu se ocupă de lucrurile lumii cum să placă soției lui, nu înseamnă că el este mai înduhovnicit și ea fireasca nu pricepe ”lucrurile duhovnicești”, ci înseamnă pur și simplu că soțul nu cunoaște autoritatea dată de Dumnezeu, trăiește în anarhie(neorânduială). Când soțul stă 16 ore pe zi la net ”pentru Domnul” (sau pentru popor, în sfârșit) înseamnă că cel puțin acel verset ”bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci soția” nu l-a priceput.

Îl îndemn și pe această cale pe AC de pe Criș să se pocăiască de mersul lui haotic, să-și caute ceva de lucru, să-și câștige o pâine, să se smerească, i-ar face tare bine o pauză bruscă de drog(net), să caute o adunărică să-l ajute, să se ducă să-și ceară iertare de la soția lui, să caute s-o recâștige, să se împace cu ea și va face astfel voia lui Dumnezeu.

Cât despre amăgitorul de pe Someș, cel cu codependența, a fost aghiotant, vice-pastor de biserică, acum scrie gramatici și pune virgule între soții pocăiți.E dureros.

În vară a venit în vizită un ”prieten” din State. ”Divorțez” îmi zice. CE? Ne cunoșteam ca familii, ne vizitasem.
A încercat să se justifice. Apoi la plecare a vrut să-mi dea un DVD cu predicator ”bun”. I-am spus ferm: ”lasă!” renunță omule, nu mai ești bun pentru așa ceva.
La orice îmi spunea aveam un singur răspuns: ”împacă-te cu soția ta!”.
Pocăința cuiva începe de unde-a început căderea.
Vai de cel ce pune virgulă între soț și soție!

7 comentarii

    1. Prietene, vezi că nu eu am scris, sunt ghilimele acolo.
      Citatul cu care mă acuzi e de pe blogul lui nicorus.
      Doamna de la blogul nicorus a primit telefonul intamplator…
      Dar dacă tot veni vorba, da, mă interesează …dar nu să sun, caut altfel.
      Uită-te însă în calendar că suntem în anul 2013, lumea nu mai sună, caută pe net.
      Eu de exemplu am căutat adresa ta de IP de la care faci tu pe sconcsul virtual și am găsit lucruri despre care ar fi bine să te pocăiești.

      Apreciază

      Răspunde

  1. Auzi, ideea de blog presupune dorința scriitorului ca gândurile să-i fie auzite de alții – dacă tu ești un […editat…] care taie pe toată lumea din scurt folosind un limbaj […editat…] (apropo de sconcs) – o să îți pierzi și cititorii pe care îi mai ai. Eu îți sugerez să îți revizuiești modul în care răspunzi la comentarii, sau să te lași de blogăreală, amice.

    Încă ceva, mai bine lasă vrăjeala și nu-ți mai da aere hacker (cu folosirea IPurilor cititorilor pentru a le afla browsing-history-ul) că oricum nu impresionezi pe nimeni.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Prietene
      Numărul celor care mă citesc nu este un factor pentru mine. Nu scriu pentru număr sau rating.
      De lăsat de blogăreală m-am mai lăsat, dar după cum vezi a fost fără folos, am început iar.
      Nu sunt hacker, cu IP-ul nu am căutat browsing-hirstory-urile la nimeni, nici n-am știut că se poate, am căutat la mine pe blog să văd ce s-a mai comentat de la același IP. A fost rușinos că am găsit doar lătrături, ca să nu mai zic dampfuri de sconcs, semnate de fiecare dată altfel.
      Mulțumesc de critică, face bine, în sensul că ție îți face bine să citești, ca să prelucrezi și să mă critici, cu ceva-ceva tot rămâi.
      Până te vei pocăi ține-o intens tot așa, dar când te hotărești să te pocăiești să mă rogi să-ți trimit pe mail lista cu produsele tale stocate aici, ca să-ți fie ușor să-ți ceri iertare. Va fi bun la ceva IP-ul tău.
      O zi luminoasă îți doresc și citește mai rar aici dacă-ți face rău!

      Apreciază

      Răspunde

  2. Ar fi util o să pun o listă cu multele „nume” sub care a comentat acest „prieten” pe acest blog.
    De câțiva ani nu mai comentează, Dumnezeu l-a mustrat cu mână tare cum numai Dumnezeu știe și îmi e tare milă de el.
    „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.”
    „Lista cu produsele lui stocate aici” am făcut-o după câțiva ani și o am, e lungă, în același limbaj, dar cine știe, poate se pocăiește, de aceea nu îi pun numele public.
    Îmi fac în această perioadă o recapitulare generală la ce s-a scris pe aici și descopăr lucruri interesante.
    Aici a sărit cu tastatura când i-am atacat colegul.
    Abia după cam 3 ani am scris despre el: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/11/05/clinica-de-fanatici/

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s