Cine face cântecele!

O veche afirmație suna așa:
Lăsați-mă să scriu cântecele unui popor și nu mă interesează cine-i face legile!
Nu e important acum cine a spus primul acest adevăr.
Vorbim iar despre puterea muzicii!
Citeam zilele trecute din Armonia Universală a fratelui Moisescu. Citez:

”…Precizia mersului astrelor a îndrumat primele licăriri ale științei de azi. La rândul lor, teoriile generale, prin cari se explică fenomenele de pe pământ, au fost extinse de bine de rău și în lumea cerească. Dovedirea unității de substanță a corpurilor cerești cu cele terestre a tăiat probabil ultima ancoră a separatismului dintre cele două lumi. Biblia, contrar religiilor, de la început a dat să se înțeleagă unitatea universului.
Natura înconjurătoare e prelungirea armoniei umane. Din ea ne tragem corporal, pentru ea suntem adaptați. Aerul, apa, substanțele alimentare și într-un cuvânt toate din biosferă sunt așa fel orânduite că activează spre un singur scop: întreținerea vieții. Savantul, care-și dă seama de îmbinarea lor inteligentă, epuizează termenii de nesfârșită admirație.
Ceea ce se degajă din studiul fiziologiei, e în primul rând constatarea copleșitoare că suntem oaspeți în propriul nostru trup. De la conceperea până la moartea noastră, îndeplinim inconștient funcțiunile vitale. Poți să nu știi nimic că ai cutare organ și cum activează, căci el nu te întreabă. Totul e pus la punct, după vădite planuri ale unei științe căreia niciodată nu-i vom da de fund. Același automatism și în funcțiile sufletești, același neamestec al nostru, asemănător totalei călăuziri după instincte la ființele inferioare nouă, aceeași afinitate care dictează armonia noastră și a stelelor…”

Vasile V. Moisescu Armonia Universală, Concluziile descifrării enigmei marii piramide. Tipografia Concordia, Arad,  1947, pag 11, capitolul ”Omul ca microcosmos”

Gândurile citite m-au dus la poezia lui Ioanid:

Ce multe ne învață piramida!

Ce multe ne învaţă piramida
din partea ‘Nvăţătorului suprem!
Stătea ascunsă-n piatră crisalida,
o taină așteptând un Nicodem.

Pe cei smeriţi ce pătrundeau să fure,
cu mâna goală i-a zvârlit din sân,
Dar fără margini vrea să se îndure
de cei ce văd în piatră pe Stăpân.

Urcând de pe pământ spre nehotare
să puie mijlocirea într-un chip,
pe patru muchii ea purtă sub soare
o cruce în pustia de nisip.

Din patru culmi şi Biblia ne-aşteaptă
pe-ntâiul prag, ce-i lesne tuturor.
Ca să urcăm apoi din treaptă-n treaptă
spre Unul Nevăzut, dar Văzător!

Ce multe ne învaţă piramida
pe cei ce scriem pentru Har un vers!
Pe cei ce-n inimă purtăm firida
în care dibuim un univers.

Keops şi magii aşteptau Scriptura.
Şi un izvod a fost din Rai adus.
Ce e ceresc, ideea şi măsura,
nu-s de la noi, ci ni se dau de sus.

Şi-apoi ce dârz au stăruit pietrarii
ducând desăvârşirea spre atom.
Ce-i omenesc se-opreşte în fruntarii,
dar fiecare treaptă are-un om.

O, de-am putea şi noi cuprinde gânduri
ca în desenul piramidei pur,
cu nici o piatră răzvrătită-n rânduri,
cu nici un colţ mai moale său mai dur.

O, de-am cuprinde slăvile în haine
şi gândul veşniciei într-un unghi!
Din miezul labirintului de taine
să scoatem simplitate de triunghi!

În şase zile a lucrat Sublimul.
Şi-n şase zile-a frânt pe Belzebub.
Dar ce va fi-n etern Ierusalimul
când piramida Lui va fi un CUB!

Este evidentă curgerea ideilor dinspre Moisescu spre Ioanid. Poezia despre piramidă a fost cu siguranță scrisă după citirea cărții fratelui Moisescu.
Mai este poezia Taine cu aceleași idei  despre ”armonia noastră și a stelelor”.

”M-ai tors din nevăzute molecule.
Şi poate că, în carnea mea de om,
sunt mii de căi lactee minuscule,
un univers în fiece atom.

Poate pământul nostru totodată
e-o parte dintr-un fir de praf gigant.
Şi-n pulberea ce mi s-a pus e gheată
sunt galaxii aduse din neant…”

În această lucrare fiecare și-a făcut partea lui. Frământătura ideilor a ieșit de la fratele Moisescu, ordonarea lor în versuri de la fratele Ioanid și așezarea în melodie de la fratele Niculiță. Au fost  împreună lucrători și unii cu alții, și cu Dumnezeu.

De aici se vede forța Cuvântului: nici zidurile de la Gherla sau Jilava, nici intimidările anchetelor, nici lingușirile informatorilor sau vicleniile popești nu au putut opri acest Cuvânt. Multe din ideile prigonitului și exclusului, batjocoritului Moisescu au fost puse în versuri de unul mai mare ca Eminescu și apoi pe note de mai marele cântăreților de la Sibiu. Apoi…le-au cântat și fiii celor ce i-au băgat pe frați la închisoare.
Contează cine face cântecele.
”Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin Cuvântul mărturisirii lor.”

Mărit să fie Domnul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s