Închisori nevăzute(5) Înfiltrarea

…sau FRATELE AGHIOTANT
Dragii mei…trăim într-o lume  dură.
Domnul e bun, lucrează… dar a și scris. Iar ce a scris ieri, El nu abrogă azi. Sau nu va lucra nimic azi în cei ce ignoră ce a scris El  ieri.  Dacă ieri a scris ”vegheați!”, la nici o cerere din lume nu va răspunde că avem dreptul să nu mai veghem, că veghează El.

…….

Pe ”fratele aghiotant” l-am văzut peste tot”.

Yes-man al celor ce-i pândesc, ”aghiotanții” erau persoane înfiltrate pe lângă ”obiective” pentru a-i ”încadra informativ” și controla(dirija).
În 1986-1989, Z. conducătorul de tineri pe vremea când locuiam în cartierul baptist era un personaj excentric, maghiar cu puternice influențe de la ”treziți” și penticostali, era imprevizibil. Organiza tineri, organiza întruniri de tineri, nu prea întreba de nimeni și asta deranja. Știa că cei ce ar fi trebuit să dea aprobări pentru lucru cu tinerii nu dădeau, așa că n-a mai cerut. În plină tinerețe, activitatea lui nu putea fi urmărită de un singur informator. Avea un aghiotant lipicios dar mai erau și alții. Pe mine m-a pârât aghiotantul lui.

Cum se face?
Să luăm un caz ipotetic dar …nu prea.
Vine pe plaiurile mioritice un frate misionar, american, să zicem.
Caută să implementeze viziunea lui, mai originală. Desigur fratele misionar evită organizațiile religioase mari. În țara lui pur și simplu există ideea de independență, de libertate, nu din alt motiv. La noi libertate înseamnă să întrebi ce ai voie să gândești și apoi să fii liber să gândești ce ai voie. Hm!
Deci, fratele misionar pornește singur.
Evanghelizează, închiriază, predică pe străzi.
Imediat are un rod. Un ”prieten” sau ”frate” care crede instant toată revelația misionarului.
Misionarul și-l face mâna lui dreaptă, îi dezvăluie viziunea, ”fratele”…să-i zicem ”aghiotant” este numai urechi. Ascultă, aprobă, mărturisește exact ca misionarul. Împărtășește entuziasmul misionarului. Întâmplător are și timp de stat pe lângă misionar. ”Ce har!” Misionarul mulțumește Domnului pentru așa ajutor imediat, își face poze cu primul lui rod, trimite pozele la sponsori.
Trec anii!
Misionarul e tot pe străzi, ”fratele aghiotant” e deja ajutorul vechi și nesperat al misionarului, dar ceva scârțâie. Lucrarea cam stagnează. Nu din lipsă de fonduri, banii au venit, ”fratele aghiotant” chiar l-a ajutat mult pe misonar să-i cheltuie. Estul e o lume ciudată, plăți la negru, uși deschise cu capul, aghiotantul știe cum se face…mare inimă la aghiotantul ăsta!
Dar oamenii nu stau în adunare, adunarea nu crește. Vin o vreme și apoi pleacă fără explicații.
Târziu de tot misionarul este întrebat cu jumătate de gură de cineva din cei plecați  dacă ”e adevărat că-și bate nevasta?”(cazul e real) Misionarul nu știe ce să creadă și nu știe de ce-l ocolesc oamenii.
Mai trec ani.
Misionarul află de la altcineva care trecuse prin adunare că una din învățăturile de bază ale bisericii lor e ca bărbații să-și bată nevestele regulat, le bat ca la carte, după o broșură scrisă de un …..sponsor.

Misionarul e stupefiat. Acrit, scârbit. Totul e minciună dar nu în mintea din spatele ochilor ce-l privesc bănuitor. Ei știu din ”surse sigure”. ”Fratele aghiotant” își bate și el nevasta.
Este întrebat, recunoaște cu jumătate de gură.
-De ce?
-Ei…odată.

Ce nu știe misionarul este că ”fratele aghiotant” este plătit să fie umbra lui. Securitatea l-a încadrat să-i știe toate acțiunile și să-l compromită. Să-l pândească din umbră. L-a înfiltrat după o procedură de o amănunțime atât de laborioasă că nu i-ar fi trecut prin minte. Dezintegrarea, deruta și dezamăgirea sunt roadele amare ale acestor lucrări. Puteau fi evitate?

Așa se văd acum aceste lucruri. Așa le-a văzut misionarul, dar cum le-a văzut securitatea?
Să luăm un alt caz real, din același oraș. E vorba de mișcarea Părtășia, (azi brunstad.org), o ramură mai excentrică a mișcării fraților. Mai sunt cunoscuți ca ”frații norvegieni”, (Zac Poonen a fost dintre ei). Prin anii 80 frații norvegieni și-au trimis un misionar în Romania.  În articol: JEAN.
Imediat s-a alipit de el un frate de la o adunare oficială(în articol: COSTICĂ), dornic de a fi iluminat. Fără nici o bănuială, fratelui COSTICĂ i-a fost făcută invitație spre Norvegia, culmea,…a primit aprobare și a plecat. S-a și întors, un lucru mai de mirare decât rapida aprobare a vizei, dar norvegienii nu știau astea.
Apoi norvegienii au început să aibă probleme.
În sfârșit…au fost frânați și încurcați rău de tot, nu merită scris.

COSTICĂ  e viu, trăiește și e membru în aceeași adunare. Dacă cineva de acolo citește acest articol știe cine este, n-au plecat mulți în Scandinavia în acei ani.

Dar să citim articolul:        (sursa: CNSAS, periodicul Securitatea 1986, pag 45.: http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201986-3-75.pdf)

”Pe linia cultelor neoprotestante s-au obținut informații potrivit cărora cetățeanul străin JEAN, venit în țara noastră ca turist, era preocupat de fapt să de documenteze asupra drepturilor și libertăților credincioșilor din România și concomitent să puncteze și studieze persoane pretabile în vederea racolării lor la așa-zisa mișcare de ”Părtășie” care, în fond, era o acțiune de creare a unei dizidențe.

        Întrucât informațiile obținute nu erau suficient de concludente, s-a hotărât dirijarea pe lângă respectivul a informatorului ”COSTICĂ”, verficat în multe cazuri ca loial și atașat organelor de securitate. Având funcție de conducere în cadrul unui cult neoprotestant ”COSTICĂ” a luat cunoștință despre ”JEAN” prin două legături ale acestuia din exterior. Stabilindu-se o conduită adecvată, informatorul a intrat în contact cu ”JEAN”. Câștigând încrederea celui în cauză, în cele din urmă a fost invitat de ”JEAN” să efectueze o călătorie în străinătate pentru a se documenta asupra preceptului curentului ”Părtășie”.
       Dând curs invitației, informatorul a stabilit cu acest prilej că în unele țări din occident și într-un stat vecin s-au format grupări dizidente alcătuite din deservenți și credincioși ai cultelor neoprotestante care urmăresc: compromiterea conducerilor legale ale acestora, sustragerea de sub controlul autorității de stat, organizarea de adunări clandestine la domiciliile aderenților ori în spații închiriate sau corturi, prilejuri cu care fiecare participant poate să comenteze liber diverse precepte din Biblie ș.a.
      Având în vedere periculozitatea socială a acestei acțiuni, sub coordonarea Direcției I s-a trecut de îndată la prevenirea și neutralizarea activităților preconizate, scop în care au fost încheiate acte premergătoare în temeiul cărora au avut loc cercetarea și avertizarea lui ”JEAN”, iar în final trecerea respectivului pe lista persoanelor indezirabile.
     Pentru conspirarea informatorului ”COSTICĂ”, măsurile de documentare au vizat, în prima fază, stabilirea activității celor doi străini, după care, pe baza datelor obținute, la revenirea lor în România, aceștia au fost anchetații și avertizați, prilej cu care s-a intrat în posesia informațiilor necesare privind rolul lui ”JEAN” în inițierea și organizarea dizidenței ”Părtășie”. Apoi pe baza declarațiilor celor doi străini s-a trecut la aplicarea măsurilor stabilite în cazul ”JEAN”. Ca urmare, respectivul a recunoscut în procesul anchetei faptele reținute în sarcina sa, fără a face referiri la persoana informatorului.
       În această situație s-a putut întocmi un documentar privind conținutul și originea așa-zisei mișcări ”Părtășie”
, structura organizatorică și țările unde își desfășoară activitatea, menționându-se totodată măsurile informativ-operative ce trebuie luate pentru cunoașterea eventualelor încercări, din străinătate, de proliferare a ideilor și concepțiilor dizidente în cauză pe raza județului.”

sursa: CNSAS, periodicul Securitatea 1986, pag 45.: http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201986-3-75.pdf

      Să traducem limbajul:
-conducerii legale a cultului=agenturile securității în cadrul conducerii cultului, conducere neschimbată până azi
-sustragerea de sub control=neascultare de împuternicitul cultelor
-adunări clandestine la domiciliu=adunări libere unde pastorii aserviți nu puteau controla
-fiecare participant poate să comenteze liber=libertate internă, de neimaginat în bisericile fațadă, rămase și ele tot așa

Aceste lucruri erau de o mare periculozitate socială. !!! De ce? Dizidențele îi deranjau pe comuniști pentru că erau în afara sferei lor de control. Bisericile oficiale au avut o structură de informatori perfectă, de aceea securiștii frânau dezvoltarea de dizidențe pentru că erau necontrolabile.

Cazul descris e un caz clasic de înfiltrare. Costică a fost înfiltrat pe lângă Jean pentru a-l exploata informativ și pentru a evita ”dizidența”. Jean habar n-a avut cine a fost cel ce l-a vândut. Costică a stat cuminte ani de zile în acea ”adunare” și azi, la 27 de ani de la acele evenimente e tot acolo. Costică a fost aghiotantul lui Jean, umbra, cel foarte interesat  de ”adevărata credință.” Anchetarea lui Jean s-a făcut după ”conspirarea” lui Costică, adică Jean să nu bănuiască că Costică l-a turnat.

Cât privește pregătirea înfiltrării, detaliile se găsesc pe siteul CNSAS, aici: http://www.cnsas.ro/documente/materiale_didactice/D%20008712_001_p21.pdf

Cu scuze pentru anatomia terorii, dar recunoașterea hidoșeniei bolii face parte din tratament!

PS Ce credeți că ar trebui să facă ce-i ce-l cunosc pe COSTICĂ? El are și acum funcție de conducere în Cult.
Ar trebui mustrat, demascat, pus să mărturisească?
Cred că dacă Dumnezeu dă prilej, da, ar trebui îndemnat la pocăință.
Cu siguranță Dumnezeu nu a turnat nici un pic de har prin acel pândac, iar toată lucrarea căreia i-a fost părtaș a fost un mare fals. Cei conduși de un astfel de farsor nu pot fi decât cu durere numiți înșelați.
Mai mult nu trebuie rumegată problema, de cel ce produce dezbinări trebuie îndepărtare. Aici rămâne subiectul locului de strângere, public sau privat? Cum ”te îndepărtezi” dacă adunarea e fixă?  Asuprirea înebunește pe înțelepți  de aceea față de asuprire să rămânem proști. Sub asuprire să nu deschidem gura. Pentru cel asuprit însă, da.