Înșelat!

E groaznic să descoperi că ai fost înșelat.
Se scutură sufletu-n tine, suferi lăuntric și te acuzi pe tine. Cauți explicații și ”de ce?”-uri sau ”ce-ar fi fost dacă?”

Asta dacă te iubești mult pe tine și iubești părerea, imaginea ta despre tine, dacă iubești încrederea în tine și în înțelepciunea ta! E dur să descoperi că un astfel de înțelept ca tine n-a fost de fapt așa de înțelept și să nu fie păcălit.

De fapt Dumnezeu lasă să fim înșelați, să suferim din cauza înșelării. Și înșelarea noastră e o pildă. Din lecția cum vedem că ne înșeală alții pe noi învățăm cum l-am înșelat noi pe El, pe Dumnezeu. Învățăm lecția dureroasă a înșelăciunii, a nesincerității.

Să mergem la Maleahi 3:

”Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?“ Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?“ Cu zeciuielile şi darurile de mîncare.  Sînteţi blestemaţi, cîtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare.”

Strămoșii lor spuseseră cu gura lor că vor face tot ce a zis Domnul! Apoi, în loc să aducă darurile, zeciuielile, cele dintâi roade la ”casa vistieriei” au început să le ducă la altarele idolilor. L-au înșelat pe Dumnezeu.

Erau două feluri de zeciuieli. Poporul plătea leviților a zecea parte și leviții plăteau casei Marelui Preot a zecea parte din  acea parte, zeciuială din zeciuială, deci a suta parte ajungea la Marele Preot(și Mielul de jertfă adus de Marele Preot este din această a suta parte). La Numeri 18 scrie.

Ce înseamnă în înțeles spiritual zeciuiala?

”Cine aduce mulţumiri ca jertfă acela Mă proslăveşte!” Zeciuiala reprezintă prima parte a gândurilor, cele mai bune, mulțumirea, lauda, rodul buzelor. Când nu le mai ducem la ”Casa Vistieriei” Îl înșelăm pe Dumnezeu.
Când nu ne zidim planurile gândurilor noastre pe primele roade, pe căutarea Împărăției Lui, pe căutarea dragostei, a păcii, a roadei Duhului, atunci Îl înșelăm pe Dumnezeu.

A da zeciuială înseamnă ca Cristos în toate lucrurile să aibe întâietatea. Zeciuiala se dădea din ce era mai bun, din cea mai bună calitate. A nu da zeciuială, a nu da prioritate gândului lui Cristos adică, înseamnă a-L înșela pe Dumnezeu.

De câte ori sunt înșelat, înainte să-mi crească tensiunea și să mă revolt în mine mă gândesc cum L-am înșelat eu pe Marele Meu Preot căruia nu I-am dat zeciuiala închinării plăcute, a ascultării și supunerii. Sunt un înșelător înaintea Lui, un datornic iartat de zeci de mii, așa că pe amărâtul care m-a înșelat pe mine cu cincizeci nu-l voi strânge de gât, e nevinovat.

Din cei zece leproși vindecați, doar unul s-a întors să mulțumească, ”a dat zeciuială”. Și acela era samaritean, străinul care s-a întors. Înșelătoria parcă e scrisă în codul genetic al omului, e urmărirea propriului interes, vrășmașa altruismului și a lepădării de sine. Par atât de normale. E normal să te gândești la interesul tău,…de ce să ai gândul lui Cristos…e gândul omului firesc. De ce să citești Cuvântul? De ce să mulțumești? De ce să mărturisești? Și astfel omul rămâne un înșelător.

Numele lui Iacov înseamnă înșelător și a fost schimbat în Israel(Prințul lui Dumnezeu).
Dumnezeu ne poate aduce la Sine prin pocăință  astfel încât din niște înșelători să devenim copiii Lui preaiubiți, locuința Lui plăcută. Să ne apropiem dar de El.

PS Zeciuiala din Vechiul Testament este o pildă, o lecție pentru noi, din care să învățăm. Ca și templul, jertfele sau preoția și zeciuiala are un înțeles spiritual. Faptul că oamenii au transformat acest ”material didactic” într-o industrie religioasă, chiar dacă este o realitate înrobitoare, nu este subiectul acestei postări. Zeciuiala, plătirea clerului nu este o practică pe care să o repetăm astăzi. Adunarea lui Dumnezeu nu are cler. Casa Vistieriei reprezintă acel loc ceresc (strângeți-vă comori în ceruri) unde strângem tezaure de mulțumire și slavă, o bună comoară care nu ni se va lua. Zeciuielile(mulțumirile) sunt comoara noastră adunată în cer(economiile), nu cheltuiala noastră spirituală.

Mărit să fie Domnul!

 

 

2 comentarii

  1. În Marcu 8:21 scrie că datul la săraci a bunurilor materiale (bani) echivalează cu strânsul comorii în cer. Deci pe lângă dimensiunea spirituală există și una practică. Domnul să ne ajute ca pe una s-o facem și pe cealaltă să n-o lăsăm nefăcută

    Apreciază

    Răspunde

    1. Locul e la Matei 19:21 iar acolo e vorba de ce-i mai lipsea tânărului bogat. Chiar dacă ți-ai împărți toată averea pentru hrănirea săracilor, fără dragoste nu folosește la nimic. Dragostea e roada slăvită, dragostea nu vine din noi, e dar.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s