Învăţătura apostolilor sau rugăciunea? În ce să stăruim prima dată?

Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” Isaia 55:8-9
Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor…” 1 Samuel 15:22

1.Ce facem când ajungem la răscruce în sufletul nostru?
Ce facem când nu mai ştim ce să facem?
Am scris aici: ne rugăm.

Dar ce facem când avem timp, când încă n-am ajuns la intersecția fără semne?
Atunci să facem ca Asa care s-a bucurat de pace şi a zidit cetăţi. 2 Cronici 14:5-7
Asa nu s-a lenevit atunci când nu l-au mai deranjat duşmanii, ci a început să zidească cetăţi în câmpie.

În înţeles duhovnicesc cetăţile sunt convingeri, gânduri bine întemeiate, bine zidite, greu de dărâmat.

2.Mă testez pe mine şi pe alţii la acest punct. Ce e mai important, întreb pe mulţi: rugăciunea sau învăţătura apostolilor?

În mediul religios actual nu mă miră că 99% răspund: rugăciunea.

3/Aşa să fie oare?

Cu ce seamănă întrebarea mea: ce a fost  mai important pentru Asa; să învingă în război sau să zidească cetăţi?

Pe vreme de război să învingă, dar pe vreme de pace CA SĂ învingă trebuia să zidească cetăţi.

Prin aceste imagini Domnul ne învaţă.
Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin Cuvântul mărturisirii lor.

4.Învăţătura apostolilor este ascultarea de Tata. Prin învățătură (întreaga Scriptură(de folos ca să învețe…)) Tatăl ne vorbește, ne dă gândurile Lui.

Rugăciunea este cererea către Tata, jertfa de pe altarul de aur, norul de tămâie, rostirea, lauda, mulțumirea. Ca şi părinţi, de ce folos ne-ar fi ca ai noştrii copii să ne tot roage câte una-alta, noi să le tot dăm, dar ei să fie străini de gândul nostru, să nu dorească să gândească ca şi noi, să nu le placă gândul nostru, să vrea să rămână străini de el?

5.Ascultarea prețuiește mai mult ca cererea în ochii Lui, învățătura mai mult ca rugăciunea, grija de a asculta în totul și de a înțelege, mai mult ca pretenția de a fi ascultat. E ca și cum suntem noi oamenii ca părinți sau ca șefi, ne place de copiii sau subalternii care sunt pe gândul nostru, care ”se prind”. Să ”ne prindem” și noi cum stă treaba cu planul lui Dumnezeu. Să nu cerem aiureli, pe lângă, să nu-l jignim arătând prin rugăciunile noastre(ascultate și de îngeri) cât de mult îi disprețuim voia.

Dar Tata ne vorbeşte mai întâi în Cuvântul Său dat să învețe,  El nu vrea să fim ca şi calul sau măgarul, mânaţi şi struniţi de frâiele împrejurărilor, de îngerii ce blochează drumuri. El ne vorbeşte, el este Cuvântul şi îi place să-L ascultăm, să dorim să-L înţelegem , să iubim Cuvântul şi voia Lui, să avem în mintea noastră gândul Lui, să fim ”pe gândul Lui”.

6.Deci răspunsul la întrebarea din titlu: ”În ce să stăruim mai mult, în ce ordine?” În învăţătură sau în rugăciune? Este desigur: în învăţătură mai întâi. Aceasta este şi ordinea din Fapte 2.24
Ce să ne rugăm, dacă nu ştim ce? Duhul ne învaţă, zic unii. Când ne învaţă? Instant atunci când ne rugăm sau înainte? Și, – și,  dar mai cu seamă înainte, când stăruim în învățătură.
Atunci când stăm la sfeşnicul luminii Cuvântului , învățând și stând în lumină ne vine și foamea de rugăciune. Lumina ne descoperă starea inimii și ne conduce la pocăință. Pocăința la iertare, la îndurare și la Har, la altarul de aur, la tămâie(rugăciune).

7.De fapt prin Duhul am primit dragoste, ne-a fost turnată dragoste, dragostea Adevărului(de Adevăr) ca să fim salvați. Semnul că avem Duhul e că iubim Cuvântul. Cuvântul revelat de Duhul primit ne arată starea noastră, lipsurile noastre și Harul rânduit ca să lucrăm cu El. Deci prima dată vom sta în Cuvânt de drag, din dragostea Adevărului și apoi ne vom ruga știind ce să cerem și pentru ce să mulțumim. ”Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri” Efeseni 6:18

8.Oameni care stăruiesc în rugăciune fără să stăruiască în învățătura apostolilor (și legătura frățească și frângerea pâinii) sigur există, probabil mulți, dar ce cer aceștia? Știu ei ce cer? Nu cumva cer rău? Mulți cer ca să risipească în plăceri. Evanghelia prosperității învață chiar că să ceri prosperitate și s-o ai e un semn de îndreptățire divină. Nu sunt puțini apostolii acestor înșelătorii, amăgiri.

9.Un patron de la o firmă mi-a spus într-o zi: ”tu crezi că dacă Dumnezeu nu era de acord cu mine îmi dădea atâtea?”
Sărmană minte goală! Ce vei face când vei face cancer? Sau când vei îmbătrâni? Dumnezeul care crezi că ți-a dat avere va mai fi ”de acord cu tine”. Dar tu cu el? Sau cu imaginea din capul tău despre el?

10.Nu mai bine să începi de azi să fii de acord cu El, citindu-i gândurile, zdrobindu-ți gândurile tale pline de păcat și învățături începătoare îndreptățitoare de Stânca gândurilor Lui, Cuvântul Lui veșnic?
Căci gândurile omului și ale Domnului sunt tare îndepărtate. Noi trebuie să le aliniem la ale Lui, să le apropiem, nu ”să cerem” orice de capul nostru, că-I bun și dă. El dă doar dacă cerem ceva după Voia Lui. Iar această Voie o asimilăm, o acumulăm, o cunoaștem prin învățare, prin Învățătura Apostolilor, prin învățarea lui Cristos. Apoi cerem.

Mărit să fie Domnul!

PS O observație. În această postare prin ”rugăciune” am înțeles doar cererea. Lauda și mulțumirea sunt începutul jertfelor noastre, mărturisirii noastre. Mulțumirea și lauda sunt mai jertfa necurmată a sufletelor noastre, cererea…atunci când știm ce cerem.

 

3 comentarii

  1. Asa este, credința noastră se întărește prin conformare cu învățăturile apostolilor (”dreptarul”) și se dezvoltă prin rugăciune – Col.2:6-7

    Apreciază

    Răspunde

  2. Mi se pare ca din start se pleaca de la o premisa nu foarte corecta. Adica de ce ar trebui sa le asezam pe o scara, sa le dam note? Invatatura este [moderat, n-am spus asta]…. rugaciunea [moderat, n-am spus asta]. In Fapte 2 mi se pare mai degraba o enumerare, decat o ordine.
    Mie mi se par ca aceste doua lucruri merg impreuna, iar practicate separat, in mod exclusivist, duc la abateri, precum cele mentionate deja de autor. O rugaciune fara un fundament al invataturii sanatoase, va fi lipsita de lumina, de substanta, va fi una saracacioasa. Pe de alta parte, a manca invatatura pe paine, si a avea o viata de rugaciune saracacioasa, inseamna sa mergi pe drumul mandriei si al metalelor zanganitoare.

    Imi permit sa intreb, cum se impaca afirmatia autorului „mai intai invatatura”, cu indemnurile lui Pavel catre Timotei, din prima epistola, unde acesta scrie ” Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii”, iar apoi, abia dupa ce stabileste anumite conditii pentru cei care doresc slujba de supraveghetor, mentioneaza: „Ia seama la tine însuţi şi la învăţătură;” ?

    Apreciază

    Răspunde

    1. Se împacă bine. În capitolul unu vorbește despre învățătură și în doi despre rugăciune. Dar nu insist pe temă, nu e scară, e enumerare. Eu am scris ”prima dată” nu ”mai bine”. Dar ordine e. Vedem acest lucru peste tot în Biblie cât de mult se insistă asupra învățăturii.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s