Istoria pe nedrept numită astfel(2)

”Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei” 2 Petru 3:5

Falsificarea istoriei are legătură cu înădușirea adevărului în nelegiuire.
Istoria este adevăr.
Ceea ce s-a petrecut nu se poate schimba.
Creația a fost creație, potopul potop, nimicirea Sodomei…totul s-a întâmplat real.
Citim despre aceste lucruri în cărțile de istorie? Nu citim.
De ce? Pentru că oamenii înădușe adevărul(istoria, faptele reale, petrecute, adevărate) datorită nelegiuirii lor.
Citim despre ”cele mai vechi timpuri” o expresie mincinoasă care închide gura curioșilor.
Citim despre ”comuna primitivă”,”despre ”orânduirea slavagistă”, ”epoca fierului” ni se arată poze cu oameni cu fețe de maimuțe, îmbrăcați în bucăți de piei, ținând în mâini câte-o bucată de lemn de care e legată o piatră cu coajă de copac. Minciuni toate!
Convingerea mea bazată pe ce citim în Scripturi este că Adam a locuit foarte repede în casă cu baie și sistem de apă și canalizare, cu bucătărie cu cuptor și cu coș, așa zisele descoperiri fiind făcute foarte repede de oameni care să nu uităm: trăiau cu secolele.
”Omul nu-și cunoaște nici măcar timpul, ca dobitoacele…”
Am mai spus că cea mai grozavă înșelătorie a celui rău este deformarea percepției timpului.
Vorbind despre trecut, deformarea istoriei.
Istoria pe care am învățat-o la școală și pe care din păcate copiii noștri o învață este pe nedrept numită astfel.
Nefiind pe baze creaționiste, așa zisa istorie de milioane de ani a omenirii falsifică grav percepția asupra timpului și a evenimentelor, în final asupra propriei vieți.
Educația actuală adâncește îndepărtarea de Dumnezeu a minților copiilor, lecțiile de istorie punându-le în cap minciunile evoluționiste.
Oamenii falsifică istoria în mod conștient. Creaționismul presupune Creator, deci responsabilitate și amarul pocăinței.
Minciuna diavolului e mai dulce, are aparență de logică și e însoțită de poze amăgitoare.
Avem de scos din mințile copiilor noștri, bucată cu bucată, ca și când spălăm un vas, minciunile istoriei pe nedrept numite astfel. Cunoașterea istoriei reale e un lucru bun. Nu e bună însă acea parte de istorie, pseudoistoria(așa numita sau fals numita istorie) care se bazează pe presupuneri nu pe dovezi.
Avem a ne învăța pe noi, pe copiii noștri, pe cei din jur, unii pe alții Adevărul, realitatea, istoria adevărată a lumii, așa cum e scrisă în Biblie.
Evanghelia începe cu istoria spusă bine, corect, adevărat, începe cu Geneza, cu creația.
Iar toată istoria lumii e ”pentru El”.
Egiptul, Babilonul, Alexandru cel Mare, căderea lui Alexandru, ridicarea Romei sunt toate explicit arătate de Cuvântul lui Dumnezeu ca având legătură cu lecțiile Cuvântului Său, cu învățarea lui Cristos. Citiți Daniel.
Despre faraon scrie: ”te-am ridicat înadins….”. La fel este și cu Babilonul, cu Nebucadnețar.
Aceste ”mari” imperii nu s-au ridicat datorită darwinisticii întâmplări că unul a fost mai tare ca altul și de aceste amănunte s-a folosit ”neputinciosul” Dumnezeu pentru a-și face loc cu coatele în istorie. Nici pomeneală!
Toată acea grandoare care a lăsat atâtea urme în arheologie s-a datorat faptului că Dumnezeu i-a ridicat ca să-și ducă la îndeplinire planurile. Toată istoria antică are un punct central: Ierusalimul.
Cine nu vede așa, nu vede bine. Altceva, altundeva, altcândva, altcumva n-a fost.
Cum am scris aici:

”Nu-i demult pământul, de milenii doar,
pietrele din ziduri tot mai tare strigă,
oamenii ştiinţei sapă in zadar,
cautând sărmanii oarice verigă
din al teoriei mincioase lanţ:
cum că anii fost-au milioane-n urmă,
scormonit-au ziduri ghemuiţi în şanţ,
şi mai sunt şi-acuma unii care scurmă!

Oricât ar săpa…altele nu sunt
şi de-ar scormoni întregul pământ;
Cele câte sunt…strigă desluşit
despre timpul scurt, de când s-au zidit
Căci de la potop până la Avram
chiar dac-au trecut secole întregi
n-a trecut mai mult decât doar un neam,
de citeşti atent şi vrei să-nţelegi!”
…….

Slăvit să fie Domnul!