Matei 10:23 ”Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta.”
E de mirare că Noul Testament a fost scris în greacă!
În ebraică ar fi fost normal, Domnul Isus a vorbit în aramaică, apostolii știau această limbă.
De ce a emigrat Cuvântul lui Dumnezeu spre cetatea limbii grecești?
Oare doar pentru impactul asupra neamurilor?
Eu cred că, desigur acesta a fost planul lui Dumnezeu, dar secundar această emigrare a însemnat ”fuga” în altă cetate, o cetate lipsită de sălbatica prigoană a celor din cetatea limbilor ebraice(ebraică sau aramaică).
În universul limbilor vorbite de iudeii prigonitori, ei, iudeii se mișcau liber, dar terenul prigoanei lor era mărginit de micimea comunităților ce le aveau de protejat.
Nu știm ce s-a întâmplat cu locurile din care cei ai Domnului au fost prigoniți și fugăriți.
Știm însă că cei ce i-au primit pe fugari au fost binecuvântați.
Un exemplu: fratele Werninger.
L-am cunoscut pe fratele Werninger după revoluție, când cu ajutoarele. Ne-a vizitat casa de mai multe ori, am stat nopți întregi de vorbă. Numele lui sună german dar la origine el este francez: Verninquer. Strămoșii lui emigraseră din Franța în teritoriile germane (zona Renania de Nord-Westfalia)după revocarea Edictului de la Nantes. El ținea minte.
Vaillant a ce sună? A francez. E o firmă germană însă, din același oraș cu fratele Verninquer-Werninger.
Au emigrat oamenii de frica persecuțiilor. Istoria arată că atunci la revocarea Edictului de la Nantes, sute de mii de protestanți au emigrat din Franța în toată lumea. Ce au dus cu ei în afară de credință? Meseriile lor. Fiind după secole de persecuții își dezvoltaseră un stil de viață semi-nomad, erau industriași majoritatea, meseria ținută în cap le permitea să plece fără regrete pentru pământ. Când vorbim de industria germană să ținem cont de marele pas înainte dat de venirea în țările germane, acum câteva secole a sute de mii de industriași pricepuți. Franța a sărăcit atunci și Germania s-a îmbogățit.
A ști o limbă în plus înseamnă a avea o cetate deschisă în care să fugi. Când știi două ai două cetăți. Nu este o mândrie, ci o necesitate. Dumnezeu a dat limbile ca granițe. A avea o meserie în mintea ta înseamnă a putea să pleci cu familie cu tot fără regrete de nici un fel.
Când Apostolul Pavel a părăsit sinagogile și a început să învețe în casa unui grec sau a altui grec a ”ieșit” din cetatea iudeilor și a scăpat și de prigoanele lor. Învățăturile date, Noul Testament, acele nemaipomenite descoperiri, completarea Cuvântului lui Dumnezeu, însuși Domnul a rânduit să ni le dea în cetatea altei limbi, a celei grecești, o limbă nu numai răspândită ci și liniștită, departe de talibanismul, viclenia și șiretlicurile vechii case evreiești. Casă care puțin mai târziu a rămas pustie.
Orice traducere înseamnă un ”treci în Macedonia”. Orice cetate a unei limbi în care trecem este un teritoriu unde poate acolo ne vrea Dumnezeu. Ce a făcut Areta după fuga lui Pavel din Damasc? Nu știm. Știm că Domnul a lucrat nemaipomenit prin Pavel. Din acest punct de vedere orice fel de partizanism lingvistic, geografic sau religios nu-I folosește Domnului.
Acum 10 ani am fost în America și printre alții am vizitat o familie pe care eu îi condusesem la gară în 1988 când au plecat. Una din fete era deja mare și nu mai știa bine românește. Tatăl ei mi-a spus că merge la americani la biserică. De ce? ”-Dar de ce să știu românește tata, să înțeleg cum se ceartă frații în biserică?” Atunci nu știam câți securiști și agenți deghizați manipulau prin bisericile românești din toată lumea și m-am întristat. A fugit fata în cetatea unei limbi cel puțin calme.
După cât de român eram atunci, n-aș fi crezut că eu însumi voi ajunge să dau sfatul celor din diaspora română să meargă la adunările americane, sau spaniole, sau italiene, sau franceze, sau engleze. Mai au și ei câte-un iezuit deghizat la marginea turmei, de lupi nu scăpăm că între ei am fost trimiși, dar cel puțin să nu stea în ”haită” zicând că sunt în staul.
Vestea Bună 