Am amintit luna trecută că am primit copiile după filele din dosarul de la securitate.
Spuneam acolo că nu am primit decât ”coperțile”, planul de măsuri era acolo, măsurile le-am trăit pe viu acum 23 de ani, dar filele din dosar care ar fi trebuit să le descrie au fost scoase. Dosarul (fiecare dosar avea o numerotare a filelor originală) a fost renumerotat și peste vechea numerotare s-au ștampilat niște pete negre. Simplu, așa s-au scos file multe din dosare. Au rămas puține file, ușor de numerotat, eu am primit 13.
Pe 8 din ele sunt ștampilele negre.
Iată-le (am pus doar partea cu petele).
Aceasta este istoria, n-o poate schimba nimeni, la judecată se vor deschide toate dosarele, fără pete și fără falsificări.
Traficul de net, de gânduri și de intenții, vorbele negândite, lăcomiile din gură, din ochi și din minte. Bine este de cei ce-și trimit păcatele la judecată înainte prin pocăință. ”….ale altora vin pe urmă”.
Sunt păcate trase și păcate împinse. Unii își țin păcatul în fața alții în spatele lor.
Aceste pete negre ascund păcatele celor ce ”trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii”, protejează oameni care își țin păcatele la spate, după ei. După ei le duc și la judecată.
David își ținea păcatul în față, îl mărturisise și putea spune: ”păcatul meu stă necurmat înaintea mea.”
Din cei ce ne-au manipulat atunci, trei sunt clerici, probabil promovați după acel sinistru criteriu al slugărniciei.
Nu că n-ar trebui să fie așa. Este așa pentru că așa trebuie să fie.
În spatele celor 8 pete negre se ascunde o altă numerotare care noi am trăit-o cu soția, dar n-am înțeles-o. Privind în urmă și depănând cronologic acei ani frumoși nu avem decât să mulțumim lui Dumnezeu pentru tot.
Când a venit revoluția eram anul patru la facultate (la seral). Profesorul de Socialism Științific mi-a refuzat dreptul de a intra în examenul din iarna 90 pentru cumul de absențe. Examenul nu s-a mai ținut. M-am bucurat, dar n-am aflat de ce m-a scăpat Dumnezeu decât recent.
Mari sunt lucrările Lui.
Vestea Bună 
Stimate Petru Ion
Domnul Isus nu s-a amestecat în politica și partidele lumii. Noi suntem ambasadori, nu agenți electorali ai Lui. Călcând pe urmele Lui nici noi nu facem parte din această lume în acest sens.
Pe acest blog nu se face politică!
Su stimă și mulțumire!
ApreciazăApreciază
Iată că mai sunt semnale că CNSAS ar ascunde ceea ce trebuie să arate.
Spunem și noi că ar trebui să ne rugăm ca ei, fiind funcționari ai statului și prin aceasta în mod expres slujitori ai lui Dumnezeu(citiți Romani 13), ca ei zic să-și facă treaba de a lăuda pe cel bun și a pedepsi pe cel rău.
În mod cert cine nu face ceea pentru ce este plătit va primi o osândă. Fiind slujitori ai lui Dumnezeu, osânda va veni de la Dumnezeu și ei trebuie informați cu blândețe despre acest lucru.
Scriu aici că află ei.
Citat de pe alt site:
”Nu vreau să mă arăt prea optimist în privinţa efectelor cărţii, fiindcă am semnale clare că CNSAS a început, mai nou, să obstrucţioneze cercetarea acolo unde este vorba de dosare sensibile. Unul dintre apropiaţii mei interesat de istoria mişcărilor evanghelice a studiat deja multe dosare pe această temă şi la scurtă vreme după lansarea cărţii Răscumpărarea memoriei n-a mai primit dosarele aşteptate. Iau un singur exemplu: a văzut dosarul unuia dintre foştii vicepreşedinţi ai Cultului Penticostal (din perioada comunistă) şi după un timp a cerut să-l revadă. I s-a spus că nu există niciun dosar pe numele persoanei respective, în condiţiile în care îl ţinuse cândva în mână! Fiindcă am avut eu însumi contact direct cu CNSAS, în calitate de cercetător acreditat, nu am niciun fel de reţineri în a afirma răspicat că structura de conducere a acestei instituţii moşteneşte parţial „sistemul ticăloşit”. Am fost foarte surprins să descopăr că, într-o perioadă în care tema cercetării mele la CNSAS nu era încă publicată pe site-ul CNSAS, Ioan Ceuţă, preşedintele Asociaţiei „Adunările lui Dumnezeu”, unul dintre contestatarii cei mai feroce ai Răscumpărării, cunoştea deja tema mea de cercetare şi făcea referire la ea într-o scrisoare publică injurioasă în care eram atacat „în solidar” cu autorul cărţii. De unde avea domnul Ceuţă această informaţie şi altele la care face referire? Nu putea şti decât de la unul dintre membrii colegiului CNSAS, fiindcă cererile de acreditare nu sunt văzute decât de aceştia.
Cu alt prilej, când acelaşi domn pomenit anterior s-a folosit de informaţii obţinute ca şi cercetător pentru a ataca virulent, printr-o scrisoare deschisă, pe un pastor penticostal, am făcut o sesizare către Colegiul CNSAS, atrăgând atenţia că, potrivit legislaţiei, acreditarea lui Ioan Ceuţă ar fi trebuit ridicată! Credeţi că s-au sinchisit? Domnul cu pricina are proptele prea solide în interiorul Colegiului, iar Colegiul nu se sinchiseşte de „legalitate” sau alte mofturi. La sesizarea mea am primit, în chip de răspuns, o mustrare părintească şi o predicuţă pioasă cu trimiteri biblice. Vă puteţi imagina funcţionari ai statului, plătiţi din banii noştri, care, în loc să aplice legea şi să pună capăt abuzurilor, vă ţin predici despre caracterul depăşit al Legii Talionului? Nu mai pun la socoteală că, uneori, cercetătorii „muritori de rând” aşteaptă şi un an de zile pentru a obţine copii după dosare. Prin comparaţie, cei care au cunoştinţe în interiorul Colegiului primesc copii în regim de urgenţă, uneori chiar de pe o zi pe alta. Există aşadar un „ecumenism de cumetrie” foarte solid între foşti „activişti” de vârf din spaţiul religios evanghelic (şi nu numai) şi „structurile ticăloşite” înfiltrate în chiar creierul instituţiei care ar fi trebuit să facă procesul de „decomunizare” unul rapid şi eficient. Din păcate, în unele cazuri, pentru a afla adevărul integral va trebuie să mai aşteptăm o vreme. E însă doar o chestiune de timp.”
sursa: http://vaisamar.wordpress.com/2013/08/31/r-pe-crestinii-atasati-de-cristos-nu-i-poti-inregimenta-in-proiecte-ideologice-o-poveste-a-cultului-penticostal-3-interviu-cu-emanuel-contac-realizat-de-otniel-veres/
ApreciazăApreciază
„De ce ati fost dezamagit?
Am primit sase volumase, dosare minuscule, multe dintre ele repaginate, rearanjate, cu pagini lipsa. Eu, care am facut sase ani de inchisoare politica si am fost urmarit permanent de Securitate dupa 1964, anul eliberarii, a trebuit sa aflu ca supravegherea mea incetase in 1968 si ca nu exista nimic dupa acea data.
in aceste volumase, cum le numiti, nu mai era nimic despre dvs. dupa 1968?
Absolut nimic. Eu am cerut atunci sa se completeze informatia, sa se dezlege taina stersaturilor cu alb din dosarul respectiv. Mi s-a raspuns ca institutia mi le va pune la dispozitie atunci cind va intra in posesia altor documente. N-am mai primit nimic, nici un fel de completare, desi au trecut citiva ani de atunci. De asta am spus ca ansamblul acelor documente a fost o dezamagire pentru mine si un semn ca dosarul meu fusese prelucrat. Mi s-a pus sub ochi doar ceea ce nu mai prezenta interes in relatia mea cu lumea de azi.”
Alexandru Zub, academician,
sursa: https://www.observatorcultural.ro/articol/securitatea-a-incercat-in-mod-indirect-sa-ma-atraga-interviu-cu-alexandru-zub-2/
ApreciazăApreciază