Închisori nevăzute(3). Destrămarea de anturaje.

1.Aceasta este una din cele mai grele postări de pe acest blog.
Am gândul în minte de cel puțin o lună.
Nu vreau ca gândurile ce le veți citi să pară o acțiune firească, o revendicare politică, nici măcar istorică.
Doresc ca gândurile de mai jos să fie pur și simplu o analiză rece, sobră a unei realități, analiză care va folosi celor ce-o vor citi până la capăt și o vor înțelege, va folosi la descâlcirea ițelor trecutului, la clarificarea negurii în care Dumnezeu ne lasă să trăim pentru gloria Lui, (căci gloria Lui stă în ascunderea lucrurilor) va folosi la înțelegerea prezentului și cel mai important va ajuta la schimbarea atitudinii față de o categorie de oameni aflați și astăzi închiși în închisori nevăzute, închisori construite în decenii de persecuții fără biciuri de curele (dar cu biciuri de limbi), fără ziduri de piatră (ci de izolare), fără nuiele și fără lanțuri, fără nimic vizibil.

2.Am călătorit două zile, ieri și alaltăieri, timp în care am reascultat o parte din Arhiva Suferinței (mulțumesc B. și A.)
Fratele Niculiță spunea că mai greu decât închisoarea a fost perioada de după închisoare, cu urmărirea continuă din partea securității. Același lucru l-a spus și fratele Iovin.

3.Analiza mea a pornit de la analizarea experiențelor proprii și a citirii propriului dosar de urmărire, apoi a continuat cu citirea documentelor istorice ce au apărut între timp, mai ales în țările fostei URSS. Dumnezeu a rânduit ca prin soție să învăț binișor limba rusă și să ajung, prima dată acum 17 ani la Moscova, unde mai târziu am cunoscut credincioși persecutați, neînregistrați care și-au făcut din neînregistrare o învățătură de bază, chiar exclusivistă. Atunci nu i-am înțeles. Apoi multe documente au fost traduse în română și încet, încet a prins să mi se contureze imaginea unui nou tip de persecuție, în fața căreia arenele romane sau inchiziția catolică pălesc prin ineficiență: persecuțiile nevăzute.

4.Persecuțiile deschise au întărit Adunarea, au fost văzute ruguri și lanțuri, era evident cine sunt cei persecutați și cine sunt persecutorii.
Persecuțiile nevăzute, distrugerea din interior a adunărilor au fost extrem de ”eficiente” din punctul de vedere al persecutorilor.

5.Mai întâi, ca să înțelegem mecanismul acestor camere de tortură fără ziduri avem nevoie să înțelegem limbajul.
Persecutorii nu foloseau numele de adunare sau de biserică. Ei spuneau anturaj. Sau anturaj nepotrivit.
Iar anturajul trebuia distrus. Persecuția dinafară și-a dovedit în istorie ineficiența din punctul lor de vedere.
Distrugerea eficientă se face din interior.Armele acestei distrugeri le înșir eu aici, așa cum le-am înțeles.

6.Unii ar crede că este o intreprindere firească, să te apuci să vorbești despre informatori și agenți, despre înfiltrați și provocatori, despre tot felul de lucrări ieșite fix din centrul creierului satanei.
O vreme după ce am priceput aceste chestii, așa judecam și eu, până când am văzut mulți apropiați, închiși în astfel de închisori și Domnul mi-a arătat clar că trebuie să nu-mi fie rușine de lanțul lor. Un lanț de bârfă, calomnie și izolare, nu de fier.

7.Mi-am dat seama că pentru a fi eficienți în lucrul lui Dumnezeu trebuie să ne curățim, iar curățire nu înseamnă numai o curățire morală, a lăuntrului propriu, ci și o curățirea ”de acestea”,de vasele de necinste, de exemplu curățire și de înfiltrații și agenții introduși prin adunări pentru a distruge dinăuntru.

8.Unii mi-au zis: ”ce-i treaba ta?”, ”…lasă-l pe Dumenzeu să-i judece!”. Este tot o formă de persecuție și acest ”zis”. Și teologia ”nu judeca frate” a fost introdusă tot de ei. Pentru că cei înfiltrați nu sunt oamenii de pe ultimele bănci, ci cei din primele locuri, chiar în ”fabricile de popi”, această teologie a diavolului(:nu judeca!) se învață acolo. Ei învață pe alții ce să ”zică”. Că sunt oameni sinceri printre cei înșelați  este incontestabil, (acești oameni sunt tot robii, închișii ce trebuie vizitați), dar trendul este dat de cei ce i-au uns cândva pe învățătorii lor.

9.Putem avea cel puțin trei atitudini ușuratice față de cei închiși în închisori nevăzute:

1. Când Te-am văzut noi?
2. (dacă L-am văzut)Noi nu L-am băgat în seamă.
3. (dacă L-am băgat în seamă)Noi am crezut că este bătut de Dumnezeu.

Mă înfior când mă gândesc cât de superficial am privit aceste lucruri de multe ori.
Pe de altă parte Dumnezeu îmi dă bucurii mari, mai ales când aproape zilnic sunt vorbit de rău și făcut nebun, paranoic, datorită a ceea ce scriu. Și de aceea trebuie să scriu. Dar nu acesta este motivul principal pentru care scriu. Scriu pentru că stau în fața Domnului care a poruncit ca auzim la întuneric noi să spunem la lumină.
Iar întunericul, locul întunecos în care strălucește Cuvântul profeților se transformă prin înțelegere într-o mare de lumină a Harului Noului Legământ.
Probabil voi mai scrie despre destrămarea de anturaje dar astăzi vreau să dau drumul acestei postări, stă prea de mult la rând.

10.Amintesc aici câteva metode de lucru pentru destrămarea din interior a unei unei adunări creștine.

În primul rând munca destrămătorilor se baza pe o informare solidă. Orice fel de informație se folosea. Apoi informațiile despre ”anturaj” erau analizate în laboratoare psihologice după legile psihologiei sociale, de grup. Erau urmărite, observate și analizate  cele mai mici diferențe de ”caracter” dintre mebrii ”anturajului”. Aceste diferențe erau apoi adâncite prin agenți (adesea inconștienți) pentru polarizarea(apariția de opoziții) ”grupului”. Se făcea un plan de măsuri amănunțit în acest scop și tot felul de șiretlicuri. Ca lectură pentru înțelegere recomand cazul Liviu Olah. Pentru că vă respect și timpul vostru, nu numai pe-al meu, vă previn: vă ia ore să citiți. Amintesc că focalizarea era în general pe ”lider” urmărindu-se compromiterea lui. Dacă nu se reușea se mergea pe analiza psihologică a ”grupului”, urmărind activarea elementelor negativiste, a celor ce observă întotdeauna răul mai întâi. Dacă se putea se ajungea la înfiltrarea unui agent în ”grup” sau mai bine a doi (o haină se rupe mai bine dacă e trasă din două direcții) ce vor aduna în jurul lor prieteni din ”grup”, apoi se vor certa între ei și vor pleca fiecare ”cu pui”. Am folosit limbajul lor. Discreditarea prin dezinformare(bârfă) o amintesc la urmă deși era prima și continua armă.

11. Mai amintesc scopurile acestor mașinațiuni sau în ce moment considerau acțiunea o reușită.
Desigur scopul principal era destrămarea grupului, a face dintr-o adunare unită, două dușmănite și din două patru pe veci separate prin …ziduri de închisori nevăzute, că de ele vorbim. Dar nu era destul pentru niște minți dominate de o inteligență pusă în slujba răului. Trebuia instalată confuzia, deruta, să nu mai ai încredere în nimeni. Cei mai teribili agenți au fost falșii dizidenți. Dacă puteau făceau centralizare, iar conducătorii erau oamenii lor. Centralizarea urmărea nu atât controlul majorității, cât paralizarea celor incomozi care deveneau izolați și defăimați. 

12.Unde au ”greșit” cei înșelați? Că n-au depistat cine-i agent al securității între ei atâția ani?

Nici vorbă!
”Vegheați să nu fie între voi nici un …lumesc….”
Chiar prefăcut, un om firesc, lumesc, rămâne lumesc. Trebuia înlăturat, curățat pentru că era firesc, nu pentru că era agent.
Cei care au făcut acest lucru(curățarea) au biruit. Mă uit în caietele lui Pocsy și văd ce analize le-a făcut lui Mihai O. și lui Iosif T. prin anii 70. ”Șarlatan” a fost adjectivul folosit fără clipire.
Fratele Pocsy s-a dus la Domnul, cei despre care a scris au dovedit mai târziu prin purtarea lor că sunt așa cum i-a văzut bine fratele Pocsy.

13. Ne rămâne porunca Domnului, dacă vedem aceste lucruri, să mergem la cei închiși, la cei izolați, la cei defăimați, să deosebim bine pe Domnul Isus între doi tâlhari, pe Petru între doi soldați, să nu-i confundăm.  Să nu zicem: ”când Te-am văzut noi?” Azi în anul 2012 sunt sute de frații în România închiși în închisori nevăzute. Să ni se deschidă ochii inimii pentru a-i vedea: ”bogăția moștenirii lui în sfinți”. Nu în catedrale!
Slavă Domnului că nu este cruce falsă.  Nimeni nu poate falsifica pocăința și lepădarea de Sine.

2 Responses to Închisori nevăzute(3). Destrămarea de anturaje.

  1. Cetatea de scapare spune:

    Ma ingrozeste ce am citit.Cu multi ani in urma citeam despre persecutii in Rusia,si ma infiora si parca nu le intelegeam,insa acum imi dau seama ca era cu adevarat,si ca este inca o realitate,chiar daca e sub alta forma mai rafinata….

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Desigur că tot mai multe materiale care se publică conturează un tablou real: de 70 de ani încoace se duce un război hibrid împotriva credinței, împotriva credincioșilor, împotriva lui Isus. E un război ascuns, nu pe față, un număr redus de ofițeri controlează un număr mare de informatori și agenți din biserici, adunări și grupuri.
    Scriu la prezent pentru că și acum e tot așa.
    Adaug azi un citat dintr-o postare de pe blogul remembering7, unde un adventist de bună credință e plin de tulburare că strămoșii credinței lui au fost o gașcă mare de Iude, o haită de lupi îmblăniți.

    Citatul: ”Sa revenim insa la alegerile sub comunisti. Este adevarat ca strategia securitatii era cea descrisa de Emanuel. Insa epistolarul se face ca “uita” amanunte semnificative: momente clare de rebeliune a pastorilor si laicilor care aleg pe altcineva decat cel agreat de securitate si departamentul cultelor. Personalul administrativ, de la presedinte si secretar la ultimul consilier si intendent la Conferinte si Uniune trebuiau aprobati de departamentul cultelor. Nu sunt putine ocaziile cand persoane alese nu au fost validate de departament ci pur si simplu altele au fost numite de ei fara repetarea alegerilor (vezi Moldova, Dunarea de Jos, Oltenia, etc.). Sau, ceea ce presupun ca va aparea in volumul 2 al “pustiului rosu”, sfidarea reprezentantului departamentului de catre adunarea electiva a conferintei Bucuresti care refuza categoric propunerea impusa determinandu-l pe inspectorul Carstoiu sa plece trantind usa. Cautati in postarile anterioare, veti gasi detalii. Ceea ce nu stiau alegatorii era faptul ca si cel pe care il alesesera ei era . . . informator. Nu prea aveai de unde alege. Am fost acuzat ca exagerez cand am afirmat ca aproximez procentul informatorilor in randul pastorilor la 80%. Realitatea a demonstrat-o. Problema nu era alegerea secretarului ca presedinte, ci faptul ca majoritatea eligibililor erau informatori. Sigur, a existat si o minoritate care “n-a plecat genunchiul” dar acestia erau controlati si neutralizati prin zvonuri, barfe, condamnari anterioare, sau slabiciuni personale. Poate ca si problema actualelor alegeri ar fi mai degraba in calitatea eligibililor, si mai putin in “infama” alegere a secretarului ca presedinte. Si astazi exista o anumita politica, dar de alta natura decat pe timpul comunistilor.”

    Sursa: ”https://remembering7.wordpress.com/2014/04/04/jumi-juma/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: