Ca un leu care răcnește…Pilda leului răcnind

Am arătat mai înainte că oriunde apare în Biblie cuvântul ”CA” trebuie căutat înțelesul pildei spuse prin prooroci.
Leul care răcnește este o imagine a unui lucru spiritual.
Nu pentru echilibrul ecologic din junglă a creat Dumnezeu leii, ci pentru a ne învăța pe noi întâi.
Leul răcnind este o pildă spusă prin profeți, preluată de apostoli și dată spre învățătura noastră, cei cu inimi zăbavnice în a crede TOT ce au scris profeții.

Ce ne învață pilda leului răcnind?

Să reluăm:

Ezechiel 22:25 ”Este o uneltire a profeţilor[căpeteniilor] lui în mijlocul lui, ca un leu care răcneşte sfâşiind prada; ei devorează suflete, iau bogăţii şi lucruri de preţ, înmulţesc văduvele lui în mijlocul lui.” GBV 2001

1 Petru 5:8 ”Fiţi treji, vegheaţi! Pentru că vrăjmaşul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită.”

Imaginea este aceiași, vorbește despre o conspirație, o uneltire a căpeteniilor, a profeților(desigur) falși.

Paralelismul pildei se păstrează dacă citim extins și Ezechiel și Petru. Exemplu:

1 Petru 5:2-3 ”Îi îndemn pe bătrânii care sunt între voi, eu, care sunt şi eu bătrân şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al gloriei care urmează să fie descoperită:  păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi, supraveghind, nu constrânşi, ci de bunăvoie; nu pentru câştig ruşinos, ci cu dragă inimă;  nu ca domnind peste cei daţi vouă, ci fiind modele pentru turmă.”

Ideea de câștig rușinos este tot în Ezechiel 22 la versetul 27: ”Căpeteniile lui în mijlocul lui sunt ca nişte lupi care sfâşie prada, ca să verse sânge, să piardă suflete, ca să aibă câştig necinstit.”

Contextul este suferința, dar o suferință provocată de o conspirație(uneltire) atât de puternică încât e nevoie de imaginea leului răcnind ca s-o descrie.
Sfatul dat în versetul 9: ”Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe se împlinesc şi în frăţietatea voastră care este în lume.”(GBV) ne duce cu gândul la Tesaloniceni unde vedem natura acestor suferințe.
Suferințele erau provocate de căpeteniile iudeilor, de ”uneltirile iudeilor” și în cazul celor dintre neamuri de către cei de neamul lor: ”Pentru că voi, fraţilor, v-aţi făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu în Hristos Isus care sunt în Iudeea; pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi lucruri de la cei de un neam cu voi, ca şi ei de la iudei,  care au omorât şi pe Domnul Isus şi pe profeţi, şi pe noi ne-au alungat prin persecuţie, şi nu Îi plac lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor;  ne opresc să vorbim naţiunilor, ca să fie mântuite, ”  1 Tesaloniceni 2:14-16

Opoziția și uneltirile căpeteniilor religioase, adesea ajutate de cele laice a fost asemănată de Dumnezeu în lecțiile lui scrise pentru învățarea noastră, nu cu sâsâitul unui gânsac nervos, nici cu agresivitatea unui cocoș sau cu iritarea unui cățel, ci de-a dreptul cu răcnetul unui leu. Așa, ca să nu fim amăgiți, să știm cu cine avem de-a face.

Meditam astăzi la aceste lucruri citind Ezechiel, am ajuns și acolo unde scrie ”să spui celui rău”, …nu știam de ce.
Aceste gânduri îmi stăteau în minte până am ajuns la net.
Am primit pe mail un link cu trei cărți. Tovarășul Ț a mai cotit-o odată. I-am dat două ore din viață să-i citesc uneltirile.
Titlurile noilor ”diamante” teologice sunt sugestive:

1.”Puncte de cotitură”,…dar oare apostolul nu zicea ”croiți cărări drepte”?
Iată coperta:

2. Iată coperta ”evangheliei complete”, probabil la fel de unitară și de întreagă ca imaginea, adică din bucățele:

3. Manifestul Împărăției lui Dumnezeu, dar cu harta…României. Dar oare Domnul Isus nu spunea: ”Împărăția mea nu este din lume aceasta”?

Autorul nu se dezminte, scrie cursiv, coerent și aparent logic. Este o uneltire, o plasă de prins minți noua lui producție teologică. Se mai și repetă pe ici pe colo…(vârsta?!?) dar în general stofa veche de….

Dar mai bine tac. Este un război baptisto-baptist, nu e treaba mea.

Am legat însă ce citisem dimineață din Ezechiel, ce am înțeles din Petru și am înțeles de ce mi-a dat Dumnezeu acest Cuvânt azi. Omul uneltește mai departe, nu singur, speră chiar într-o generație de tineri urmași. E foarte posibil, evlavia ca sursă de câștig are întotdeauna și repede apostoli zeloși!
Nu crede în răpire, își manifestă deschis concepțiile preteriste, pune la spate toți scriitorii vechi și ca un marxist adevărat are în cap o foarte rudimentară schemă a ”evoluționismului teologic”, adicătelea dacă totul evoluează, maimuțele, comuniștii, mașinile, de ce teologia ar fi scutită? Și mai ales ca să te poți numi tu noul Mendeleev al elementelor teologice așezate cu penseta într-un tablou făcut de tine, unde teologia ta este și Hidrogenul și Oxigenul și Aurul noilor alchimii cărturărești.
Cărțile lui prin cursivitate, logică și argumentație sunt o capcană care va prinde pe mulți.
Nu sunt chemat să scriu împotriva perlelor citite, parc-aș trage cu tunul după vrăbii, e prea pleavă toată aparent logica argumentare. Plus că altarul despicat de la Betel s-ar putea să fie o judecată a lui Dumnezeu.
Nu am găsit în Biblie ca cei din Iuda să fi trimis la Betel meșteri să le repare altarul și să le strângă cenușa.

One Response to Ca un leu care răcnește…Pilda leului răcnind

  1. vesteabună spune:

    Și totuși citind noul lui manifest (aveam impresia ca recitesc manifestul crestin) nu m-am putut abține să nu iau notițe.
    Le înșir aici fără citare, insistenții să meargă la text de vor, dau pagina:
    sursa aici: (www.iosif-ton-mesaje.eu/start/images/stories/Manifestul_Imparatiei_lui_Dumnezeu.pdf)

    pag 8. Ideea veche și străină de Duhul Scripturii de a trăi așa ca să ne vadă oamenii nu ”înaintea lui Dumnezeu”. ”Suntem chemați să demonstrăm aceste lucruri societății…..să creăm un alt fel de societate….”

    pag 11 Limbaj marxist: ”Imaginea …despre lume și viață.” O privire de jos, umanistă.

    pag 24 Elemente de psihologie de grup: ”ce relații se stabilesc în acea comunitate”: ”comunități de oameni liberi”…am dori exemple.

    pag 37 Erezia este bine definită aici, este prezentă în demagogiile multor palavragii carismatici, a teleevanghelistilor si a celor ce cauta să-si numeasca entuziasmul propriu lucrare divina: ”suntem liberi acum să spunem…”să nu rămânem la cruce”. Celui ce nu vede nici ceața ce-i acoperă ochii îi vorbești degeaba de lumea color și 3D, el n-o vede nici alb-negru, nici 2D. Cui să spunem și cine să asculte numeroasele referințe biblice care nu ne lasă să lepădăm Cuvântul crucii?

    pag 47 aceeași viziune umanistă, nu pentru Domnul trăim și existăm zice tovarășul cititor de predici ci…”a sosit vremea să facem ceva pentru societatea românească”.

    pag 56 ”să devenim creatorii unei noi culturi….”

    pag 59 aici citez: ”
    Dumnezeu, în bunătatea Lui, a rezolvat problema răului şi a
    bolilor pe crucea de la Calvar, unde El a purtat şi păcatele
    noastre şi bolile noastre. În crucea Domnului Isus se află
    suficientă iertare de păcate şi suficientă vindecare pentru toată
    omenirea.” Deci de acum nu mai suntem bolnavi, iar când suntem Dumnezeu n-a rezolvat problema. Venind încoace m-am oprit la Oradea unde am aflat că un carismatic de seamă a murit și a fost ținut câteva zile în rugăciuni pentru înviere. Vedem aceste lucruri: deci ziua este aproape!

    pag 61 ”oridecâteori voi predica îmi voi pune mâinile peste…” La Sibiu n-a reușit să scoată diavolul imaginar, deși tovarășul director de la sinagoga respectivă l-a ajutat.

    pag 61 Visul-program: ”Dacă o generație de tineri…” eu zic că este perfect realizabil mai ales că s-a dovedit în 100% din cazuri că aceste căruțe sociale funcționează cu arginți și tot în 100% din cazuri că toți emisarii acestei noi evanghelii au iubit arginții dar și că din fericire tot în 100% din cazuri când printr-o întâmplare se termină arginții, entuziasmul lor se evaporă.

    Dar pentru a-mi face slujba completă le dedic cu tot dragul unor astfel de tineri din generație visată de bătrânul amăgitor Psalmul 109. E Psalmul lui Iuda, judecata rostită de Duhul Domnului Isus (Duh ce era în David, fiind profet) împotriva vânzătorilor și ucigașilor de frați din toate generațiile, de la Abel până la Răpire. (Răpire în care binențeles că Domnul Țon nu crede)

    Să-l îndemn la pocăință: mă tem că timpul ei a expirat, ar trebui să înceapă cu cei care din cauza lui au stat în pușcării. Dar mai sunt cei omorâți, iar cu Cel ce-i va învia vom da fiecare ochi. Eu mă tem ca nu cumva atunci când Domnul îmi spune ceva la ureche să nu las nestrigat de pe acoperișul casei acestui blog. O fac cu bucurie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: