Când ”părinții” nu se-nțeleg sau …”noi iubim pe toți frații?”

E teribil când părinții se ceartă, mai ales când ești copil mic, îi iubești pe amândoi și nu înțelegi nimic.
Dar când ”se ceartă” părinții spirituali?
Sau să nu zic ”ceartă”…când nu se înțeleg?

Am câteva exemple în minte.
Oameni pe care i-am cunoscut pe viu sau din ce au scris.

1.Să încep cu cei doi mari poeți ai OD: TD și NM.

I-am cunoscut și iubit pe amândoi(ca pe doi părinți). Cântările și poeziile lor mi-au însoțit copilăria.
Până într-o zi când fiind la adunare la OD (prin 1984) cineva a cerut o cântare.
”Asta-i de M.!”  s-a auzit un glas ca o sentință, ca o interdicție.
S-a cântat totuși cântarea, iar după adunare am cerut lămuriri. Cu oarecare jenă mi s-a explicat că ”de sus” se dăduse un ”ucaz” ca să nu se mai cânte cântările lui M.
La puțin timp l-am întâlnit și pe M.  Știind de ”ucazul” advers am așteptat să văd la el o oarecare reacție. Am așteptat vreo 21 de ani până a plecat la Domnul, n-a avut reacție. Se pare că era mort față de orice reacție. N-am insistat cu întrebările. Am știut însă că din cei doi ”părinți” unul mi-era așa, cam vitreg.

2. JN Darby și CH Spurgeon
Prin anii 1986-1989  primeam cărți pentru distribuit. Veneau multe de la GBV. Așa am dat de Darby.Învățătura  lui m-a marcat profund, probabil se vede pe acest site, mai ales ce a scris despre adunare. Pe Spurgeon îl citisem de la bunicul meu, pastor foarte baptist. Mai ales ”Din cuvintele lui Ion Plugarul!” Știam că Darby și Spurgeon fuseseră contemporani și mă întrebam ce relații au fost între ei, gândeau atât de diferit. Târziu, recent,  de când cu internetul am găsit pe net un fel de pamflet al lui Sp. contra lui D. După ce am citit pamfletul(foarte acid),  Darby mi-a rămas ca părinte și Sp. așa mai vitreg.

3. ”Darbiștii” și Sparks(Wachman Nee)
În 1939 W. Nee a făcut un turneu în Europa, ei(chinezii) erau în părtășie cu ”darbiștii” (Closed Brethren).  Dar W. Nee citea cu plăcere pe Sparks (Open Brethren) și a vrut să-l întâlnească și pe el. După ce s-a întâlnit cu ”darbiștii” i-a făcut o vizită și lui Sparks(chiar a luat cina cu adunarea unde era Sparks). Darbiștii au aflat și s-au dezasociat de toți frații din China. Până azi. Ironia face că între timp frații din China s-au înmulțit probabil de 1000 de ori mai mult decât cei ce i-au exclus.  Pe W. Nee și pe Sparks îi simt mai ”părinți”, pe ”darbiștii” secolului XX mai vitregi.

4.Moisiștii(+G. Pocsy) și Liviu Olah

Aici e o lecție mare.
Lecția crucii.
Fratele Aron M. (moisist)  îi scrie într-o scrisoare lui Gusztav Pocsy o acuzație blândă că s-a arătat rece față de Liviu Olah la o întâlnire.

Iată citatele:

Aron M.
”Si acum, te rog, primeste si buruiana amara(ierburi amare), a unei mustrari fratesti si din dragoste(Scriptura spune despre “credinta care lucreaza prin dragoste”). Cand am fost impreuna la Mircea Z. tu nu ai aratat o dragoste fata de Liviu, cand a sosit intre noi, asa am observat eu si altii. Mi-am zis eu ca o sa-ti spun cand ne vom intalni, dar fiindca nu stiam cand ne vom intalni am facut-o acum. “Vegheati unii asupra altora”. Cu dragostea Domnului, Aron!”

Răspunsul lui Gusztav Pocsy:

”In ce priveste dragostea mea fata de Liviu, nu cred ca este vorba de sentimente de dragoste de om. Nu este el de vina ca are atitudine de “om greu”, ci cei care ii fac curte. Dumnealui cand a sosit a fost intrebat de unul din voi, iar raspunsul lui in ce priveste “trezirea”, nu pe mine m-a indignat, ci pe Relu(Băbuț n.n.). El a vorbit imediat in contradictoriu, si cele spuse de tine ca ale mele sau ca ale lui Relu, dar din tot ce ai spus s-a inteles ca nu esti de accord in totul cu Liviu, lucru pe care mi l-ai spus in drum spre profesor. Iar la cele spuse de mine Liviu a dat cu mana spunand: “Sofistica!”, daca nu intelegi ce inseamna, citeste la Enciclopedie. Asa ca, daca trebuie sa mananc amar, hai sa mancam toti cei care n-am fost de acord cu cele spuse de Liviu! Dar dupa intelesul Cuvantului nu mustrarea e “ierburi amare”, ci mai repede 2 Cor. 6.10 si 1 Petru 1.6 adica, atitudinea mea fara dragoste, daca ma intalnesc cu o atitudine fara dragoste. Desigur ca o lucrare pentru a strange multi membrii pentru Cultul Baptist nu ma incalzeste, dar orice lucrare frumoasa pentru orice Cult e o lucrare omeneasca, sufleteasca si nu ma face sa strig de bucurie. De aceea si fac ce-mi este datoria, sa cercetez orice lucrare, daca e de la Domnul – si intre timp ma curatesc de orice pizma, gelozie, suspiciune, prejudecata. Nu recunosc nici-un program facut de oameni, ca “service divin” si nu iau parte nici cu buni, nici cu rai. De cate ori ma pune sa marturisesc in cadrul unui astfel de Cult(program omenesc), de atatea ori voi spune ce vrea Domnul, nu ce pe place conducatorilor, sau membrilor de adunare. Drept consecinta? Ma primesc odata, sau de doua ori, dar nu ma primesc cu totul, caci asa spune Cuvantul la Isaia 33.14: “Pacatosii tremura in Sion si pe cei fara lege ii cuprinde frica: cine poate locui cu focul mistuitor si cine poate locui cu focul vesnic?’(trad mag.). Cand la lucrarea predicii, cei baptisti din adunare raman impietriti si totusi lauda pe predicator pentru lucrarea mare, pentru multimea stransa, nu te supara pe mine ma pune pe ganduri. Spui ca te bucuri cand intalnesti crestini, care prin credinta slavesc pe Dumnezeu. Dar ce facem? O fabrica de imitatie de crestini. Din cauza nevegherii la normele simple, dumnezeesti acceptam programele nascocite de mintea omeneasca si ne miram de sunt atatia putini credinciosi adevarati? Ma bucur dinainte ca “focul va incerca orice lucrare, care nu e de la Duhul Sfant” Doresc din toata inima sa nimiceasca orice lucrare facuta de mine, chiar acum, chiar pe pamant. Dar sunt convins ca ramane in picioare(in veci) tot ce a facut Duhul lui Dumnezeu prin mine. Si acum iti marturisesc (Domnul stie), ca nu am avut nici-un simtamant de dragoste in mine cand a inceput sa vorbeasca Liviu, vazand ca e plin de el. Asa am cazut in Matei 7.1-5. dar m-am curatit prin sangele Domnului Isus!” sursa, aici, pag.69-70

Comentariu: Pe Liviu Olah l-am ascultat prin 1975 iar pe moisiști i-am citit recent. Ca părinți mi-au rămas moisiștii.
Cred că atitudinea fratelui Pocsy este o pildă: ”fac ce-mi este datoria, sa cercetez orice lucrare, daca e de la Domnul – si intre timp ma curatesc de orice pizma, gelozie, suspiciune, prejudecata.”
Numai după aceea, dacă rezultatele cercetării ne permit putem spune ”noi iubim pe toți frații!”
Cuvântul ne avertizează ”să nu primim în casă”, ”să nu avem legături” cu…iar a însemna pe cineva cu această sentință e un lucru grozav. Desigur cei ce nu au  dragostea turnată nu vor suferi deloc nici dacă n-o vor primi de la noi, deci nu e nici o pierdere păstrarea distanței.
Un om plin de sine n-are nici nevoie, nici bucurie, nici de dragostea, nici de Harul meu, sunt alte locuri unde-mi voi tezauriza mărgăritarele, în cerurile altor inimi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s