Care frați?

Completare 15 mai 2013: azi am citit postarea lui barthimeu (medic clujean persecutat în anii comunismului de ”frații” din biserică și emigrat recent în SUA) și efectiv am un rău fizic în stomac. După ce săptămânile trecute am aflat despre încă unul (din mulți) cunoscut ”frate” că (e vorba de vremea când eram baptist) a fost turnător azi am aflat de altul. Să mă înțelegeți: mi-am trăit adolescența cu copiii lor, turnătorii țineau predici, ne ”zideau”. Vă recomand să citiți postarea lui barthimeu, e plină de învățăminte pentru naivi (cum am fost eu). Iar dacă credeți că astăzi nu e așa să vă gândiți mai bine.

Citate:
     Citat 1.”Și Chișu sărmanul iar cedează… Cît de fragilă e ființa umană în fața unor presiuni de grup?!?” 

   Citat 2.”Și acum , spre final, sentimentele noastre sunt atît de alambicare încât cu greu le putem separa. Stupoare, numele tău e Cîmpeanu! Cîmpeanu și Mărgăraș consolează un delator. Cum aminteam, la Mărgăraș nimic nu ne mai miră. Dar la Cîmpeanu…?!? De unde pînă unde orice credincios e un „Bodea Dorel”?!? Cum fiecare credincios trece prin ce-a trecut C.I.?!? Adică să-și vândă frații?!? Ne abținem la maximum tentația de a da curs conexiunilor din Notă și concluziilor (per ansamblu) despre unul din cei doi „mângăietori” ai lui C.I.  Dacă am face-o ne-am (ră)scula nu doar tot Irisul în cap, ci și o mare parte a frățietății baptiste române. E groaznic, e înfiorător, e cutremurător ce-ar ieșiRepetăm, sunt aspecte pe care noi le reproducem și le conexăm la întreg, nu le inventăm. Asta nu e bârfă, cum cred unii… Afirmații precum cea din finalul Notei la Notă sunt greu verosimile, dar din nefericire sunt reale. Oh Doamne! :( :(

Ca ridicolul să fie complet, nu se putea fără „împăcat, dat mâna, pupat…piața Independenței”.  Un vânzător să aibă curajul să impună unui păstor și diacon ales (căci Chișu era diacon) așa ceva, parcă nu-i adevărat. Parcă urmărim o piesă de teatru absurd…

(Unul din motivele pentru care scriu această completare este că Alexandru Chișu a fost prieten foarte bun cu tata, tata mergea foarte des în casa lor în anii 70-80, au fost și ei la noi acasă, era într-adevăr, așa cum e descris aici, un om vertical. Avea, parcă cinci copii.)

În continuare postarea veche:

”Noi știm că am trecut de la moarte la viață pentru că îi iubim pe fraţi.” 1 Ioan 3:14

Când Domnul ni S-a descoperit, când am început să-I înțelegem Cuvântu l, am primit și duhul dragostei. I-am iubit pe frați cu toată sinceritatea. Fără deosebiri sau granițe, vorba unui frate: ”rudele se ceartă, copiii se iubesc”.

Dragostea de frați este arătată aici ca semn, ca dovadă, ca recunoaștere  a trecerii din moarte la viață. Viața, adică cunoașterea Lui este dovedită de iubirea celor ce-L cunosc. Adică cine îl cunoaște pe El (are Viața) îi iubește pe ceilalți care-L cunosc.

Forța acestei iubiri este egală cu cea a morții. Nu poate fi învinsă.

De aceea consider că unul din cele mai grave păcate este falsificarea dragostei.  Pe vremea comunismului adunările au fost infectate de agenți a căror primă sarcină era acoperirea slujbei lor sub masca unei prefăcute iubiri. Apoi operau.
Se întreba aici Barthimeu dacă noi ca creștini avem nevoie de acte ca să dovedim ceva. Duhul nu ar trebui să fie suficient ca să ne arate că cineva umblă ”după firea pământească”?  Iar ca și concluzie la un comentariu tot Barthimeu zicea: ”Ce-i unea pe toţi aceştia ?
Cel puţin un lucru: paradigma procedurală.” Adică exact ce a spus Domnul Isus:”după roadele lor îi veți cunoaște”.

Îmi amintesc de o întâmplare cu un frate fals, o spun aici pentru că personajul a fost descris pe larg de Barthimeu și mi-am intersectat și eu viața cu el. ”Fratele Mărgăraș” fost director la liceul energetic din Cluj conducea șantierul de reparații al Seminarului baptist prin anii 1985. Fusese cutremur în 1977 și fr.  mi-a explicat cum a trebuit să schimbe din interior zid cu zid toată clădirea, că ”ăștia” nu ne dau autorizație de reparație. Nu știu câți dolari americani a topit operațiunea.  Am înoptat la seminar în camera de oaspeți și în patul alăturat dormea dânsul. Eram în armată și aveam învoire.
Rar așa frate, ”plin de dragoste”. A vorbit cu mine până târziu după miezul nopții.
Mi-a pus o mulțime de întrebări, m-a ascultat cu răbdare. I-am povestit, din câte îmi amintesc cum umblam pe la întruniri cu tinerii prin țară. S-a arătat foarte interesat. A intrat în detalii. Rar așa frate ”cu o inimă plină de dragoste față de tineri”. I-am povestit și din armată, cum dam cărți la colegi și cum făceam evanghelizare printre ei.
La scurt timp (atunci n-am avut nici cea mai vagă idee de la ce a pornit) am fost percheziționat de CI-st(ofițerul de contrainformații din unitate), avertizat, amenințat și mi-am dat seama că sunt urmărit pas cu pas ce fac și ce vorbesc. Atunci m-am bucurat că sunt învrednicit să sufăr pentru Domnul. Dar de la cine a pornit urmărirea nici prin gând nu mi-ar fi trecut.
L-am iubit pe Mărgăraș, l-am colindat după armată, stătea lângă gară. N-am avut nici cel mai mic habar că e vânzător.

Am o bucată de creier plină cu amintiri cu astfel de frați. Ciocoi vechi și noi. Într-o zi, cu voia lui Dumnezeu o să încep să-i descriu pe-aici, cu detalii. Ca să fie lecții pentru naivi. Te iubeau cu sârg și te turnau cu avânt.

Ceea ce au lăsat ei în urmă însă este o grozavă confuzie. Nu mai știai și nu mai știi cine-i frate și cine se preface. Un adevărat Babilon(confuzie). Un locaș al oricărei fiare.

Sistemul n-a fost demascat, unii nici nu cred că există, cei mai mulți nu vor să creadă.
E vremea dudelor, mergi pe trotuar și calci pe dude zdrobite, te uiți în sus și desigur vezi un dud, nu un plop, dudele nu cad din plop. Faptele, felul cum procedează, îi demască pe toți impostorii. Discutam cu soția într-o seară despre faptul că Dumnezeu ne-a pus în inimă duhul dragostei, ca să iubim pe frați!
Care frați Dan?” m-a întrebat.

De doi trei ani încoace mă apasă responsabilitatea aceasta, m-am gândit atât de mult, ce putea face în comunism cineva care înțelegea sistemul și voia să-i apere pe alții? Desigur spunea cu toate riscurile. De fapt riscul era unul: MOARTEA. Se știe că unii au fost omorâți. Și mă mai apasă un gând, pe lângă cei ce se știe că au fost uciși sau ”sinuciși” au mai fost și alții despre care numai la judecată se va știi.

Gândul mi s-a schimbat însă cu altul mai acut: Ce face astăzi unul care înțelege înșelătoria ”părinților” falși, a fraților prefăcuți și nici nu e așa de simpatic ca ei, așa de strălucitor? Desigur, plânge.
Și spune și îndeamnă și se roagă.
Eu mai fac ceva: teste. Domnul ne poruncește: cercetați duhurile! Mie-mi spune, ție-ți spune, fiecăruia.

4 răspunsuri la Care frați?

  1. munteanuaurel spune:

    Dati-le si numele frate , nu va temeti , trebuie sa se stie odata chiar daca au trecut anii , poate cine stie , se vor pocai unii dintre ei ( sau o sa moara de inima rea ca Dugulescu ) .

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Cu atitudinea asta revanșardă s-ar putea ca ”sângele” dvs. să nu aibă șansa să se amestece vreodată în urma ce-o revendicați! M-am exprimat metaforic, e vorba de cine pe cine persecută! Dacă i-aș da numele m-aș transforma în inchizitor. Oricum ma feresc de toți popii, că tot au vândut ei pe cineva, așa ne-a spus domnul Isus: ”vă vor bate în sinagogile lor”. Și de dvs. stau deoparte, evanghelia după Sfântul Sponsor produce apostoli bine motivați, disciplinați, mârâind spre oricine încalcă teritoriul financiar al lor, marcat cu tenacitate. ”Feriți-vă de ….aceia” ni s-a spus!

      Apreciază

  2. munteanuaurel spune:

    Din respect , pt ca ati avut probleme cu turnatorii si nu ati cedat , nu o sa va raspund la aceasta parte a comentariului .
    In ceea ce priveste problema cu banii americanilor , nu vreau sa ramaneti cu constiinta patata .
    Prezbiterul meu Raul Enyedi , are servici si isi castiga existenta ca translator si traducator licentiat . El nu a pretins niciodata bani ca sa fie ,, apostol ” (moderat..minciună). El crede ca si Pavel in 1 Cor. 9 . 12. in aceasta privinta.
    Ceilalti barbati din Adunare care sunt frati simplii fara slujbe ,, ierarhice de conducere ” , isi castiga existenta lucrand sau fiind pensionari la limita de varsta. Eu sunt simplu membru si lucrez ca muncitor necalificat in constructii .
    Ca tot veni vorba de popi vanzatori (daca si noi suntem inclusi cu vre-un apropos , in aceasta categorie ) , aflati va rog ca tatal lui Raul , a facut parte din grupul celeor 10 care au trimis pe timpul vechiului regim acea scrisoare de care azi se stiu cam putine lucruri .
    Inainte de a (moderat….exagerare) , cred ca ati face bine sa va documentati intai si apoi sa va pronuntati.

    Oricum aveti foarte multe de pierdut pt limbajul cu care comentati pe blog. O faceti de multe ori din lipsa de argumente scripturale , fie din imaturitate . Asa imi explic ,, dragostea ” dv fata de cei care pretind succesiunea neintrerupta si nevoia de autoritate in cele spirituale .
    Cred ca ar trebui sa va reganditi din temelii pozitiile pe care stati , deoarece comentariile pe care le dati intra , de multe ori in conflict , chiar cu titlul ales pentru blog .

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Prietene Aurel stai linistit.
      Fiecare va da socoteala de ce scrie, ce vorbeste, ce face.
      Limbajul meu din comentariul către dumneata a fost un test. L-ai căzut.
      Citez integral comentariul dvs, să vedem cine e în conflict cu el însuși, eu sau dvs?
      ”Dati-le si numele frate , nu va temeti , trebuie sa se stie odata chiar daca au trecut anii , poate cine stie , se vor pocai unii dintre ei ( sau o sa moara de inima rea ca D…. ) .”
      Prietene, crezi că mă tem? Crezi că stau ca broasca sub grapă tremurând când spun adevărul? Când citești blogul meu asta pricepi?
      Când trebuie să se știe anumite lucruri e ”la vremea lor”. Și Isabela din Apocalipsa a primit o vreme de pocăință.
      Faza cu ”să moară de inimă rea ca D…” vă descalifică complet să dați sfaturi altora legate de limbajul de pe blog.
      Dumneavoastră promovați cartea ”Urma sângelui”? Din ce postură, de călău sau de victimă? Ați comentat ca un călău.
      Păi prietene Aurel, dumneavoastră doriți moartea păcătosului?
      Chiar credeți că D… a fost atât de vinovat?
      Dosarele nu-l arată chiar așa. A încercat și el ”să se descurce”.
      Știu pe de rost poezii de D…, de fapt l-am și cunoscut personal. Am stat împreună pe o margine de șanț la înmormântarea lui Traian Dorz în 1989.
      Dar să știți că vă puteți pocăi chiar și de acel comentariu macabru, la Domnul e deschis non-stop. Cu speranță.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s