Antiteologia unei atitudini

S-a scris despre cântarea  ”Simțim încet cum Harul de la neamuri se tot ia” că nu e bună teologic. Drept este.

S-a mai scris că dacă pe resursecreștine scrie că e de Moldoveanu, atunci, literă de Evanghelie, de Moldoveanu e scrisă cântarea.

Am spus că nu e.

(Aici: http://barthimeu.wordpress.com/2012/04/17/despre-a-sau-antiteologia-unui-cant/)

Un comentator care are dreptul la toată stima noastră, pentru că a stat închis pentru conștiința lui față de Dumnezeu (a căzut în capcana unui dizident fabricat) a lăsat următorul comentariu cu referire la fratele Niculiță:

”Despre teologia compozitorului menționat poți să îți faci idee citind comentariile lui la Evanghelii și la alte cărți ale Noului Testament. Ce bine ar fi dacă fiecare și-ar cunoaște darul. Fratele nostru cred că putea fi mult mai folositor lucrării evanghelice dacă ar fi cerut din când în când unui literat creștin să îi ofere un text pentru muzică. A apelat la ceva poezii ale lui Ioanid, dar majoritatea textelor le-a compus singur. În afară de câteva pe care poți să le numeri pe degete, textele sale sunt foarte plate și încărcate de platitudini. Una din cântările reușite (atât textul cât și muzica) este „E plin de miraje pământul.””
(Aici: http://barthimeu.wordpress.com/2012/04/17/despre-a-sau-antiteologia-unui-cant/#comment-349)

Subiectul era antiteologia cântării cu ”simțit încet”.
Comentariul a alunecat spre inculparea, consider profund nemeritată a unui frate ce și-a cunoscut bine de tot și chemarea și pe Cel ce L-a chemat.

Această atitudine este mai antiteologică decât biata cântare impricinată.
Comentariile la toate cărțile Noului Testament nu sunt platitudini. Fratele Niculiță nu a scris din lipsă de altă treabă sau pentru vreun câștig. Munca lui de o viață se poate vedea sub cele două forme mari: meditațiile la tot Noul Testament și alte cărți biblice pe de o parte și cele peste 8000 de cântări, pe de altă parte. A mai scris și alte cărți, multe.

A învățat pe alții prin aceste cărți, meditații și cântări și cel mai bine se vede roada în cei învățați.
Dacă cineva nu înțelege Cuvântul, nu simte gustul acestei mane nu e de vină altceva decât lipsa de simțire, de înțelegere spirituală.

Am urmărit cu toată atenția eforturile fratelui NR de a da de urma adevărului, de a lămuri și pe alții că omul lăudat de ei este un lup în piele de oaie. Privesc cu simpatie și cu înțelegere eforturile lui. Dar, așa cum am scris și pe comentariul la postul citat: ”pe nimeni, niciodată nu-l doare continuu tot.”
Adică nu poți să-ți dai cu părerea despre tot dacă nu ”te doare”, dacă nu ești implicat.
Poți mângâia cu mângâierea cu care ai fost tu mângâiat, dacă nu te-a durut niciodată nimic poate n-ai slujba mângâierii, ai altceva poate.

Datul cu părerea în dreapta și-n stânga este o atitudine de ”a te băga în treburile altora” mai ales când nu cunoști bine de tot chestiunea.
Citez din răspuns: ”Când afirmăm despre cineva că scrie platitudini ar trebui să emitem judecata în cunoștință de cauză. Meditațiile lui Moldoveanu sunt rodul unei vieți lungi de muncă. Fiind pensionat de boală din tinerețe(avea o mână ruptă și nesudată), fratele Niculiță și-a petrecut o mare parte a vieții citind și selectând citate. Mare parte din meditațiile lui sunt citate, așa că dacă-l acuzăm de platitudini, acuzăm și pe mai-distinșii lui inspiratori.
Ce bine ar fi dacă fiecare și-ar cunoaște darul și și l-ar folosi așa cum a făcut-o Moldoveanu.
Multe din cântările lui Moldoveanu sunt pe textele altora: Dorz, Ioanid, Topciu, Grossu, Marini, chiar Wurmbrand.
Multe sunt pe textele lui.”

Deci meditațiile incriminate ca platitudini nu sunt ”teologia compozitorului menționat”, de ce să nu zicem că cele peste 8000 de cântări sunt cântările teologului menționat?
Mulți l-ar vrea pe Moldoveanu doar compozitor, dar meditațiile lui, rodul unei vieți de muncă, după părerea mea inegalată de altcineva chiar în lume în felul abordării lui, meditațiile lui Moldoveanu zic sunt cu adevărat hrană tare și sănătoasă, folositoare oricui crede.
Toți greșim în multe feluri, meditațiile nu sunt literă de Evanghelie, fratele Niculiță n-a fost Ellen White a nimănui, nici măcar Whitness Lee, dar ca frate, ca orice frate care mai ales a purtat pe trupul lui semnele Domnului Isus are dreptul să nu fie necăjit cu catalogări injuste.

Cât despre teologia textelor cântărilor, ora e târzie, subiectul vast și eu sunt obosit.
Dar sigur nu la Moldoveanu trebuie căutate erezii pe melodii.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s