Mă bucur că iată crește numărul cântărilor care le pun pe site la cerere. ”Dragă Sorin se pare că tu trăiești din plin această cântare, vezi numai să n-o cânți în Babilon. Cântările Sionului se cântă în Sion. Tot acolo sunt omorâți și profeții. Babilonul nu se vindecă, trebuie părăsit, chiar dacă pe drum vei întâlni înșelați ce părăsesc Ierusalimul ”
„Înşelător” ai fost numit,
Isuse, Domnul meu,
cum aş putea să fiu privit
mai altfel, astăzi, eu?
Acelaşi drum, acelaşi fel .
căci sunt al Tău,
acelaşi Ţel, Isus, am de urmat!
Să ceară ajutorul Tău,
vrăjmaşii nu veneau.,
Oricât i-ar fi zdrobit cel rău,
pe rău îl alegeau.
preoţi şi cărturari!
Te-au alungat – n-au înţeles;
Te-au pus între tâlhari.
Aceeaşi soartă-mpărtăşesc
ca Tine-acum, Isus,
dar orice-ar fi, vreau să plinesc
Cuvântul cum l-ai spus!
„Eretic” pentru lume sunt,
şi Ţie-aşa Ţi-au zis;
dar Tu ai arătat ne-nfrânt
Cuvântul cum e scris.
Isuse scump, dă-mi Tu puteri
să-Ţi semăn tot mai mult
să n-am nici plus, dar nici scăderi
Cuvântul când Ţi-ascult!” Cântările Harului 12, nr 42
o interpretare aici: http://www.lilianabalcan.ro/index.php?option=com_muscol&view=song&id=25&Itemid=59
Vestea Bună 
„Sa nu ne mire – n-avem traind in lumea aceasta voiosie in noi, daca ea e o tara straina.Pe pamant strain nu se poate canta.Orice atatare, zarva, pizma, manie, compromis este strainatate. Eu insumi imi sunt mie insumi pamantul strain” ( Ferenc Visky „Miere din stanca”)
ApreciazăApreciază
Cum sa parasesti Babilonul cand el este peste tot ?
ApreciazăApreciază
Nu este chiar peste tot.
Atunci când ai Ierusalimul în inimă nu mai ești în Babilon.
Aceste locuri au un sens simbolic.
Ierusalimul de sus este legământul cel Nou, apropierea de Dumnezeu cu încredere, legământul Harului, Sara, etc.
Babilonul reprezintă apostazia de care scriau apostolii, lepădarea de credință, abandonarea Ierusalimului, a stării de Har spre o robie meritată.
Despre poziția noastră spirituală: cetatea Ierusalimului stă așezată în geografia duhului între Egipt și Babilon.
Egiptul reprezintă starea firească, starea de ”carne” din care am fost scoși.
Ierusalimul, țara promisă reprezintă legământul promisiunilor lui Dumnezeu prin care devenim părtași firii Lui.
Babilonul, religia organizată reprezintă apostazia, îndepărtarea de simplitatea din Cristos, de odihnă.
Am scris despre poziția noastră spirituală în această poezie: Din Ierusalimul sufletului meu.
Să băgăm de seamă în Ieremia 42 că scrie despre starea de azi. Înainte de ”desprinderea pietrei” Babilonul se fălește cu organizarea lui în cele 127 de ținuturi și limbi. Unitatea în diversitate este motoului lui.
Ierusalimul are ca temelie stânca gândului lui Cristos.
Să aveți în voi ”gândul acesta”…nu gândurile.
Noi însă avem ”gândul lui Cristos”…nu gândurile.
Dacă unde sunt doi sau trei este gândul lui Cristos acolo este Ierusalim, nu Babilon.
Tendința de a pleca ba în Egipt, ba în Babilon este mare, cum vedem profețit în Ieremia 42, cum să rămâi lângă niște pietre arse?
Să facem ca Neemia:
”Zidesc în duh darâmături străvechi,
dezgrop cetăţi zăcute în ruine,
idei în rânduri, gânduri în perechi:
imagini cu realităţi divine.
Ca Neemia în noapte… ies şi eu
şi înconjor plângând dărâmătura
Ierusalimul frumos din gandul meu
aşa cum mi l-a revelat scriptura.”
am scris în poezia: De dragostea Sionului, din Isaia 62
ApreciazăApreciază