În trupul acesta gemem apăsați

”mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” 1 Tes 4:18
Starea de a avea nevoie de mângâiere presupune un necaz, o întristare. Tesalonicenii le aveau din plin. Aveau nevoie de mângâiere.
Dar oare azi cum este? Pentru noi?
Se potrivește ”mângâiați-vă” unor oameni înconjurați de bine, care numai a „întristați” și ”apăsați” nu arată? Sau unor oameni nici prigoniți, nici persecutați? Sau unor oameni în genere mulțumiți de ei înșiși?

Nu.

Deci peste aceste cuvinte putem sări la citire….?…!…?…!
Sau nu cumva învățătura primită de mulți, (roșcovele) a dus la o stare care nu este ”evlavie”, o stare de saturație, de mulțumire de sine, de lipsă a nevoii mângâierii?
Când între motivațiile acțiunilor minții și dragostea de obiecte din lume este o plasă de iubiri și adorații, omul firesc este pe deplin ”mângâiat” de vederea lor, de folosirea lor, de cumpărarea lor, de ”încercarea” lor(testarea). A obiectelor, a lucrurilor făcute, lucrate, trudite.
Mintea rămâne astfel fără rod, într-o adorare prostească a lucrurilor din lume, a celor lucrate de om și prin ele se închină făpturii în locul Făcătorului.
Măcar cel ce ”sărută mâna sau patrafirul părintelui” se închină la ceva făcut de Dumnezeu”: la om, nu că ar fi mai puțin vinovat, dar parcă o mai aiurită nebunie este consumerismul, comercialismul, religia inventată în sec XX și cizelată în XXI, închinarea la obiecte făcute de ”făptură” în noile temple numite mall-uri.
Aceste gânduri mi-au rămas din citirea cărții ”Vremea sfârșitului” de Cristian Moisescu, un fiu al proorocilor, demn de numele care le poartă, unul mare de creștin și unul mic, al tatălui său pământesc.
M-a bucurat citirea cărții lui. Eram pe drum, soția conducea și eu îi citeam pasaje lungi. Ore multe, binecuvântări calde.
Comercialismul, bisericismul și alte cuvinte noi și necesare au fost generos dăruite acestei atât de oropsite limbi române de către fiul unui dușman al poporului de dânsa vorbitoare. Cărbuni aprinși!
Mai stăruia fratele într-un subiect: răpirea celor credincioși.
Bine prezentat subiectul, probabil voi posta pasaje din carte.
Sunt în călătorie, nu am cartea la mine dar un subiect îmi amintesc. E vorba de Isaia 24:20 ”păcatul lui îl apasă”. Apăsarea păcatului, presiunea la care omul lăuntric este supus datorită forțelor externe, din omul de afară este simțită de toți cei ce nu și-au pierdut simțirea spirituală.

Există două domenii distincte: lucrurile făcute (obiectele, lumea fizică) și cele rostite, în special Cuvântul lui Dumnezeu.
Amestecarea interesului, a dragostei de cele două produce mari confuzii. Obiectele nu merită nici cea mai mică dragoste, doar un interes egal cu mărginimea vremelniciei cărora ele slujesc.
Întreaga dragoste ne trebuiește primordial focalizată pe ideile, cuvintele și apoi roadele spirituale (dragoste,, bucurie, etc.) ce cresc din rădăcina, din Stânca, din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai ales că întruparea Lui a ”umblat printre noi”.
Pe El îl așteptăm din ceruri. Este atât de aproape!
Să nu fim înșelați de filosofia unei așa numite evoluții tehnologice. E alfabet fără Omega și fără Alfa, nu știe unde merge, nici de unde vine, nici cine l-a pornit și nici nu se gândește că va fi oprit. E prăpastie această pârtie de gândire, nu schiați pe acolo.
În spatele fiecărei admirate invenții stau ani de trudă, mulțimi de oameni drogați de muncă, lucruri care nicidecum nu merită admirație. Sfârșitul lor este duhoarea putreziciunii din fiecare sicriu, viermii de dedesupt și viermii de pe deasupra, cum spune Scriptura.
Evoluția tehnologică n-a dus cimitirele la faliment, nici spitalele, nici ospiciile, ci le alimentează cu noi victime ale viselor  năruite. Iubirea de lucrurile din lume este perdeaua de ceață ce ne împiedică de multe ori și pe noi de a ne bucura de câteva ore pe zi răscumpărate spre a fi dedicați Cuvântului, părtășiilor frățești, Harului!
Când conștientizăm această capcană începem să simțim presiunea ”puterii păcatului” ce lucrează în ”trupul acesta” ca o chestiune de adânc impas, ca apostolul: ”o nenorocitul de mine”.
Avem nevoie să fim mângâiați cu aceste cuvinte. Unii pe alții!
Har!

d,JKG, SE

2 Responses to În trupul acesta gemem apăsați

  1. behaitul oilor si Glasul Pastorului spune:

    Am citit in acest articol cuvinte minunate care ne indeamna ” Sa fugim de stricaciunea care este in lume, prin pofte ” cum a exprimat apostolul Petru.
    asteptamm sa citim in continuare sfaturi despre [moderat]
    fiindca [moderat]
    [moderat]

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Dragul meu, ceea ce faci tu nu este corect. Dacă vrei să spui ceva, fă-ți blog și spune, e gratis. Nu-mi pune cuvinte ”în gură”, eu nu scriu la comanda nimănui. ”Vorbim din partea lui Dumnezeu” nu a lui WB sau alți generatori de vânturi de învățătură.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: