”Nu vă înșelați : Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” 1 Corinteni 15:33.
Ce înseamnă în scriptură tovarăș?
-Timotei, tovarăşul meu de lucru, vă trimete sănătate; Romani 16:21
-avînd în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru;
-puneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Hristos
-Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus
-tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.
-Am socotit de trebuinta sa va trimit pe Epafrodit, fratele si tovarasul meu de lucru si de lupta,
-Epafra, tovarasul meu de temnita in Hristos Isus
-către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă
Tovarăș…un cuvânt deturnat. Dexul zice că termenul vine din rusă. ”Tovar” în rusă înseamnă marfă, lucru făcut, comercializat, produs. E chestiune de lucru întovărășirea asta, de asociere pentru A FACE ceva.
Domnul ne avertizează în II Ioan 10-11: ”Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele.” Părtaș făcutului lui, tovarăș.
Ce treabă e asta?
Să faci anchetă musafirilor? Cu ce învățătură vine!
Primirea de oaspeți nu este o virtute?
Ce problemă e dacă primim fără discernământ pe toți?
Se pare că e….
A primi pe cineva în casă, mai ales în mod repetat înseamnă asociere.
Toți greșim în multe feluri. Dacă cineva se simte deranjat de aceste cuvinte să nu strige la mine, să meargă la Cuvânt, cu Domnul să se certe, El a scris, nu eu. Dar bine-ar face să nu se certe, ci să se pocăiască!
Confruntarea cu adevărul ne lasă deseori fără „prieteni”. Dar vai de dragostea aia care nu ține în ea adevărul, ci fățărnicia.
Mulți ”tovarăși” avea Pavel. Sunt sigur că era un gând cu toți cât privește învățătura.
Asocierea într-o lucrare înseamnă recunoașterea reciprocă, îndreptățirea reciprocă, ”eu sunt de acord cu tine, tu ești de acord cu mine”.
Mișelul se laudă cu prietenia celui mai virtuos ca el.
Îl citează, se lamentează ”dacă eram noi în vremea părinților noștri nu-i omoram pe profeți”.
Mișelul îl vizitează pe virtuos, se laudă la alții că l-a primit, că ”sunt prieteni”.
Mișelul își face poze cu virtuosul, le arată prietenilor lui, să pară mai puțin mișel.
Nu-i pasă că prin asta virtuosul pare mai puțin virtuos.
”Să nu-l primiți în casă!”
Sentință scurtă și rece! Pare ”fără dragoste”, dar așa cum grădina celui ”cu minte” are garduri și casa în care stai acum citind (și mustind nefiind de acord cu) ce scriu…
privește în sus….
te-ai uitat?….
….camera ta are tavan. Nu?
Deasupra are acoperiș!
Vezi!
Și grădina Domnului e înconjurată cu garduri de ”nu-l primiți”.
Desigur Cuvântul Domnului nu are îndemnuri pentru cei care nu stau acasă, pentru cei care au temple, sinagogi.
Nu pentru cei ce umblă prin sinagogi a scris Ioan!
Cum să nu-l primești? Sinagoga e loc public.
Casa e loc privat.
Ce binecuvântare!
Poți deschide ușa și poți s-o închizi, se poate ”a da afară din mijlocul vostru”.
Ce bine-i când o ușa se deschide cu iubire.
Ce binecuvântare e să deschizi ușa fraților, să-ți deschidă frații ușa, casei tale, casei lor?
P.S. Iar versiunea ca tu, ca creștin să te duci în sinagoga mișelului, să aibă cu ce se lăuda apoi cu tine, probabil apostolului nu i-a trecut prin minte ( a avut destinatari înțelepți). Și pentru că Domnul L-a inspirat pe apostol, nici Domnului!
Vestea Bună 
[…] să cercetăm duhurile, să dăm timp relațiilor, ascultare, întrebări, chiar teste. E crucial cu cine ne asociem. Avem dreptul la ogor nou, chiar obligația: ”desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați […]
ApreciazăApreciază
Eu sunt miscata de ceea ce scrieti aici. Este adevarat ca de multe ori asocierile noastre sunt periculoase.Imi face bine sa citesc si sa meditez la ceea ce prezentati ,ma imbogatesc sufleteste ,dar mai mult decat atat regasesc aici toata conceptia si felul de a gandi a unei persoane dragi mie si care nu mai este: tatal meu…
ApreciazăApreciază
Eu cred, inteleg ca acest gen de texte se refera la doua tipuri de oameni: cei care in mod evident nu cred in Hristos si cei ipocriti, care sunt asa fiindca urmaresc un interes ascuns.
Ce se intampla insa cu cei care promoveaza invataturi, au practici posibil gresite, dar care nu numai ca nu-l reneaga pe Hristos, ci dimpotriva cred sincer in El si isi doresc sa traiasca dupa voia Lui?!
E usor de observat ca exista multi ortodocsi, catolici s.a. sinceri in credinta si practicile lor, plini de ravna pentru cele spirituale… Personal, nu pot socoti astfel de oameni nici necredinciosi, nici ipocriti.
Cat despre a a te uita la ¨roade¨, e practic imposibil sa-ti dai seama cum e cu adevarat cineva in mediul virtual sau traind in marile orase, unde oamenii nu se cunosc intre ei.
Se fac atatea evanghelizari intr-o tara in care crestinismul, mesajul Evangheliei a patruns de secole. Nu e un non-sens?! A, in toate aceste sute de ani a fost o evanghelie eronata sau inteleasa gresit si acum, de cateva zeci de ani, se incearca remedierea acestei situatii? In consecinta, zecile de generatii, milioanele de oameni care au crezut sincer in ea si au trait dupa preceptele ei asa cum au stiut/putut, sunt sortiti iadului si doar cei ¨desteptati¨ in ultimul secol vor vedea raiul, alaturi de primii crestini?
Acesti vajnici misionari ai evanghelizarilor de ce nu merg in tarile in care in mod evident oamenii cred in altceva decat Cristos?
Nu inteleg usurinta cu care ecumenismul e considerat ca fiind de fapt diabolic, cata vreme cei care cred in el sau, cel putin, unii dintre ei, sunt sinceri in inima lor si nu urmaresc vreun interes meschin. Unde-i logica? Fiindca, inainte de a interpreta versete din Scriptura, eu pornesc de la premisa ca Dumnezeu e logica absoluta. La fel fac si cand vreau sa analizez pe cineva, pornesc de la premisa de sinceritate a acelui om.
Ok, nimeni si nimic nu e perfect pe lumea asta, sunt necesare corectii peste tot, dar in cazul asta, de ce sa judecam in alb si negru, dupa standarde absolute sau, si mai rau, ¨pentru un purece sa aruncam in foc tot cojocul¨?!
Citind in ultimele saptamani multe materiale de pe asa-numita blogosfera crestina, evanghelica (fie din curiozitate, fie din lipsa de autocontrol sau nici eu nu stiu exact de ce), ma intreb cu ce m-am ales. Sau, chiar daca m-am ales cu ceva, ma intreb cat e de folositor, important.
Ma mai gandesc, in timpul cat eu am incercat sa ma ¨zidesc¨, citind, savurand sau nu, texte, poezii, cantece, cati oameni nu au avut ce manca, scotocind prin gunoaie, in vreme ce mie nu mi-a lipsit hrana, cati copii ai strazii si nu numai au dormit pe sub poduri, in timp ce eu am avut un pat confortabil s.a.
Despre ce Evanghelie vorbim, la ce invataturi, Dumnezeu ne raportam de fapt, care-i dragostea aia din Corinteni 13?!?
Obosit, aproape naucit de atatea idei, analize, doctrine, controverse etc, imi vine a zice asemenea poetului: ¨Şi-n minte-atunci mi se desface/Misterul proniei ce-a pus,/Ca-n staul, între dobitoace,/Să vie pe pământ Isus…¨ (O.Goga – Oameni)
P.S. Imi cer scuze de pe-acum detinatorului acestui blog daca va considera aceste randuri ca nefiind altceva decat ¨un cearsaf intins in balconul d-sale¨ 😐
ApreciazăApreciază
Adrian ai pus multe întrebări, să le luăm agale.
Ce se va întâmpla cu sincerii?
Nu știu. Nu știu cum va judeca Dumnezeu lumea.
Dar nu mă neliniștesc că nu știu.
Dumnezeu a creat și mirarea.
Cel puțin pentru o vreme mirarea, necunoașterea există și Dumnezeu le lasă așa.
Adam și Eva au ieșit din rai după ce și-au satisfăcut curiozitatea.
Îngerii se miră privind la noi.
Ei nu știu cum ”funcționăm noi”, ei au duh de slugă nu de fiu.
Mirare va fi și pentru noi ziua judecății, să ne mirăm și să ne minunăm și acum.
Cred că mirarea și glorificarea sunt surori și vor trăi veșnic în mintea noastră, nu cred că vreodată vom avea fix toate planurile și înțelepciunea Lui și vom cunoaște tot. Uite și de chestia asta mă mir, poate că vom fi …”ca El” scrie!
Mă mir și eu dar nu posac, ci plin de bucurie că Cel ce știe mi-a dat niște promisiuni atât de bogate că vreme n-am să le asimilez.
Văd că ești așa de frământat cu întrebările tale încuietoare că ai uitat să te mai bucuri de cele la care ai răspuns.
Azi-dimineață a fost un răsărit superb. Era pe la 8 fără un sfert și privind acel glob uriaș roșu care ”se ridica” din spatele dealului
Îl slăveam pe Creatorul Lui. Mă bucuram de minunile Lui și eram încrezător că Cel ce ține prin Cuvântul Său toate aceste ”materii” va ține bine și gândurile bietei mele inimi care destul de des ajunge ca tine iată, în mlaștina întrebărilor nebune…iartă-mă, dar a trebuit să zic.
Zici că ”e practic imposibil” să cunoști roadele…într-un oraș mare.
Schimbă presupunearea cu aia că poate n-ai instrumente de cercetare corecte.
De ce se fac evanghelizări și în Europa?
Poate unii vor crede, de aia.
Adrian, Europa e plină de idoli, toate zidurile bisericilor catolice, de ex. gem sub povara a sute de mii de tone de idoli.
De ce ecumenismul e diabolic?
Pentru că e creația Diavolului.
”Pentru un purice aruncăm tot cojocul?” desigur nu, că avem DDT, dar pentru ”puțin aluat” să aruncăm toată plămădeala?
Desigur NU, aruncăm aluatul cel vechi.
Nu te-ai ales nimic citind blogosfera creștină. Foarte bine, treci la Biblie, bucură-te citind din ea și promit că atunci când ai un text care te va umple de bucurie și mângâiere publicat la mine îl fac postare.
Deci la urmă zici că ”noi stăm și citim Biblia și alții caută prin gunoaie”, ar trebui să terminăm cu ei și apoi să ”ne delectăm citind”.
Asta e perlă demnă de un bacalaureat al ignoranței dragul meu.
E ca și cum le-ai spune unor studenți la medicină că de ce stau el la cald la cursuri că uite pe trenuri și prin orașe atâția își suflă nasurile că au gripă, atâția abia pot umbla și n-are cine le împinge căruțul.
Da, așa este, ai pus un cearceaf în balconul meu, ți-ai pus gândurile l-a uscat, eu le-am parfumat cu nițel untdelemn mirositor din ”mireasma cunoștinței Lui”.
Dacă ai primit chemarea, dacă asta simți, du-te la cei ce caută în gunoaie, 90% din ei își vor cumpăra vodcă pe banii făcuți pe resturile adunate.
Rezolvi cu el să-și scoată mâinile din tomberon (deși aș fi curios să știu cu ce argumente), dar să-și scoată gândurile firii pământești din cap, nu reușești dragă Adrian decât prin vestirea acelei vești bune care face curat și în capul lui și tare mă tem că e nevoie și în capul tău.
Mai bine intră în ”Universitatea” de medicină spirituală, învață Învățătura care duce la evlavie, de primești bucurie s-o dai și altora dă-o și nu vor mai căuta în nici un fel de tomberoane. Mai nou sunt tomberoane cu ecran care varsă Gigabaiți de mizerii direct în ochii care sunt gurile deschise ale minților noastre. Cu aceia ce facem?
Pavel zicea: ”adu-mi cărțile!” nu hai să facem 5 campanii cu ”anti-alcoolicii anonimi și indignați” pe săptămână, te-ai gândit la asta?
ApreciazăApreciază
Adrian, vad ca invoci sinceritatea ca fiind parametrul care da valabilitate unui act crestin inaintea lui Dumnezeu. Mergand pe logica ta, oare mormonii, de exemplu, nu sunt sinceri? O, ba da, si inca cat. Ce sa mai zic de ravna lor cu care, sa fim sinceri, le dau clasa multor crestini asa zis „evanghelici”. Bun, bun, dar te intreb: sinceritatea asta a lor este garantia ca sunt pe drumul cel bun? Crezi ca dragostea din 1 Corinteni 13 este sinonima cu, compromisul? Nu uita ca dragostea aceea nu este dragostea noastra, este dragostea lui Hristos, singura in stare sa ne constranga(2 Corinteni 5). Nu e vorba de sentimentele noastre subiective si schimbatoare, este vorba de dragostea Lui care ne-a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant.
„Fiindca, inainte de a interpreta versete din Scriptura, eu pornesc de la premisa ca Dumnezeu e logica absoluta.” Absolut! Da, dar aici e problema: logica aceasta are toleranta zero la orice iese din spectrul ei. Ne place, nu ne place…Dumnezeu s-a revelat in Cuvantul Sau, iar aceasta logica isi are reperele exacte acolo. Tot ce depaseste aceste repere, adica tot ce iese din voia Lui (Romani 12) este fals de facto! Daca pornesti in cautarea ta dinspre om inspre Dumnezeu, pornind de la premisa ca oamenii sunt sinceri (teza ce, intre noi fie spus, este in total contrast cu ce spune Scriptura!), in loc sa pornesti in sens invers, de la Dumnezeu si logica Lui la om, adica de la reperele Lui la realitatea „din teren”, cred ca ai apucat pe-o cale larga, pe care merg foarte multi, dornici de o unitate profund gresit inteleasa (gen ecumenismul). Or, draga Adrian, calea credintei este ingusta si putini sunt cei ce merg pe ea.
ApreciazăApreciază
Adrian, fii scurt, condensează și revino!
Încearcă un calcul:
Lumea are 6200 de ani.
Eu mai am până la vârsta 70 de ani(dacă le voi primi) 9029 de zile.
De ce comentariul tău să fie de două pagini?
ApreciazăApreciază
Scuze! Asadar, reformulez…
Nu cred in cunoasterea absoluta a lui Dumnezeu si a Voii Sale de catre cineva si, in general, in oamenii cu multe certitudini, dar cred in oamenii modesti, pasnici, constienti ca pot gresi oricand (in gand, vorba sau fapta).
Nu cred in ecumenism si in curente, in general, dar cred in oameni sinceri, transparenti, bine-intentionati, cel putin pana la proba contrarie.
Nu cred in evanghelizari, cladiri impozante de biserici, ierarhi invincibili, dar cred in vorbe sincere, ca de la om la om, pornite din empatie, in zambete si maini intinse cu afectiune.
Nu cred in situatii ca cele descrise la Iacov 2:16, insa cred mult in cuvintele Mantuitorului de la Matei 12:7.
P.S. Cu pretuire!
ApreciazăApreciază
Bine, dar ce legătură are ce crezi tu cu postarea mea?
Dacă vrei să afirmi ceva, fă-ți blog, scrie, expune idei, cât vrei tu de lungi, mai lungi ca și comentariul ce nu ți l-am aprobat.
Apoi discutăm pe linkuri.
E un loc prea obscur subsolul unei postări pentru idei așa extins exprimate.
De ce să-ți faci tu casă în bietul meu cort?
Sănătate.
ApreciazăApreciază
[…] Riscul de a nu face cercetarea duhurilor, de a neglija testarea este de a te asocia cu cine nu trebuie, am scris puțin înainte despre ”cu cine ne asociem?” […]
ApreciazăApreciază