Împlinitori ai Cuvântului (mesaj de Poul Madsen)

”Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” Iacov 1:25

Întrebarea noastră este: Ce vrea sa spuna Domnul prin chemarea de a fi un împlinitor al Cuvântului, şi cum putem fi una. Lăsați-mă să pun o altă întrebare: „? Poti sa faci ceea ce spune legea?” Poate simti ca poți. Saul din Tars a simtit la fel, dar el a constatat că  nu a împlinit legea prin a face ceea ce litera legii a spus. Este posibil să faci ceea ce spune legea, fără să o împlinești. De exemplu, ni se porunceşte să aratăm ospitalitate. Da, desigur, poti face asta. Dacă, totuşi o faci fără să vrei sau din silă, din  teama de pedeapsă sau de a câştiga o recompensă, acest lucru nu este împlinirea adevărată a acestei legi. Pentru a fi un împlinitor al Cuvântului trebuie să fii o persoană care este binecuvântat în ceea ce face. Atunci când creştinii fac lucruri corecte, dar fără ca inimile lor să fie în ceea ce fac ei, acest lucru nu poate fi plăcut lui Dumnezeu. Miroase a  fariseism.

Noi trebuie să privim apoi, în oglinda Cuvântului şi să continuăm s-o facem, astfel încât noi să nu uităm ca cine suntem. Am uitat atât de repede pentru că ne uităm atât de rar, şi în acest mod avem o părere mai înaltă despre noi înşine decât ar trebui. Cât de important este ca noi să rămânem privind în Cuvânt, pentru că altfel este uşor pentru mine de a considera că  sunt superior pentru că eu fac un lucru corect, dar eu pot fi la fel de drept ca ploaia în exterior şi totuși nu în ton cu Duhul lui Hristos.

Se gândește cineva  cu adevărat că Cel care a murit pe cruce poate fi servit de către cei care au un spirit rău? Își imaginează cineva  că el face voia Domnului, atunci când acesta face acest lucru doar pentru a evita consecinţe neplăcute sau pentru a obţine o recompensă? Este acesta  creştinism evanghelic? Nu, şi nici nu este într-adevăr a fi un împlinitor al Cuvântului. Avem nevoie să mai aruncăm o privire în legea perfectă a libertăţii.

În Romani se numeşte legea credinţei, şi această lege exclude toate lauda. Noi avem neprihănirea noastră în Domnul Isus, şi numai în El. Nu putem adăuga nimic la această dreptate, pentru că este perfectă. Dacă ne concentrăm pe Mântuitorul nostru iubit şi viaţa Lui, El este văzut în măreţia Lui şi nu putem să pierdem din vedere ceea ce suntem si ca ce suntem. Pavel a făcut în mod constant acest lucru şi astfel și-a dat seama că el a fost „cel dintâi dintre păcătoşi”, cu nici un lucru bun în carnea sa. El nu a uitat niciodată asta. El ştia că  nu a atins perfecţiunea. Dar, pe de altă parte, Isus a fost totul pentru el, Domnul perfect si minunat. El niciodată nu lăsa acest lucru să fie o ?chestiune de curs?(traducere probabil eronată, please help!), ci a  contemplat slava lui Isus Hristos şi a continuat să facă acest lucru. Aceasta este legea perfectă a libertății, şi care eliberează un om  în cel mai adevărat sens.

Atunci când o persoană este în întregime eliberată de vinovăţie pentru că Isus Cristos este dreptatea Lui perfectă, atunci el nu face nimic doar pentru a obţine un beneficiu, pentru că el are tot ceea ce poate fi eventual obţinut în Hristos. Într-o căsătorie ar fi foarte trist dacă partenerii ar fi  buni unul cu celălalt din frică, ar pieri toate strălucirea dacă bărbatului i-ar fi frica de ceea ce soţia lui ar spune, sau ea s-ar teme de el. Ce temelie pentru a face ceea ce trebuie! Adevarata libertate este cu siguranţă  reglementată exclusiv de constrângerea iubirii.

Evanghelia ne eliberează complet , pentru a sluji lui Dumnezeu fără motive ascunse, neuitând ceea ce suntem în noi înşine şi fără a fi paralizați de lipsurile noastre, ci eliberați pentru că ne ţinem ochii noștri pe slava lui Hristos. El ne-a dat o natură nouă, ca noi nu numai să facem lucruri corecte, ci să fim împlinitori ai voii Lui. Acesta este motivul pentru Iacov nu spune doar, „Fa ceea ce este scris”, ci mai degrabă „Fiţi împlinitori ai Cuvântului”.

Graniţa dintre lege şi Evanghelia nu este în Biblie, ci în inimile noastre. Dacă noi aparținem lui Hristos, atunci suntem cu adevărat liberi şi totul este Evanghelia. Dacă noi nu apaținem Lui, atunci totul este lege. Chiar şi porunca de a crede devine o lege. Deci, ne luptăm să credem, iar acest lucru devine o nouă performanţă. Dacă, însă, ne uităm în legea perfectă de libertate şi de a vedea slava lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos, duhul nostru este eliberat din închisoare şi presiune şi ne bucurăm în ceea ce este bun. Descoperim ce binecuvântare ​​este de a face voia Lui.

Este adevărat că pentru noi toţi există bătălii, pentru că nu au ajuns încă la perfecţiune. Dar luptele sunt câştigate prin privirea mai mult şi mai mult la Hristos, prin devotarea noastră  înşine pentru  Cuvântul Său minunat; viața și slujirea nu mai sunt două departamente separate, ca și cum slujirea ar fi ceva ce fac şi viața altceva. Întregul este binecuvântat. Iacov, care este uneori acuzat de legalism, ne dă cel mai bogat adevăr al Evangheliei cu privire la a fi eliberat pentru a fi un împlinitor al cuvântului. Atunci când copiii lui Dumnezeu sunt binecuvântați în viaţă lor, ei sunt destul de diferiți de cei dominați de pietate religioasă şi de tensiuni; au o strălucire care nu are nevoie de stimulente şi bucuria de a fi Lui si pe El  fiind al lor într-o uniune de dragoste.

Aceasta este ceea ce Domnul Isus a înțeles când a spus: „Dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu adevărat slobozi”. Aceasta este o libertate interioară. Creştinismul evanghelic este doar aceasta: că din cauza că frica  izvorăşte din vină ea este înlăturată şi înlocuită cu iubire şi recunoştinţă, acţiunile noastre nu sunt guvernate de teama de pedeapsă sau speranţa de  recompensă, ci de libertatea interioară a  Duhului.

Într-un sens ne-am întors în Paradis. Pentru ce a avut Adam de lucru acolo? Nu a fost să devină neprihănit, nici nu a fost în scopul de a câştiga recompensa – a lucrat în adevărata libertate. Dumnezeu a spus, „Fă asta”, şi a făcut, în acele zile el a fost un împlinitor al cuvântului. Am putea numi această viaţă spontană, dar aceasta este o expresie care ar putea fi înţeleasă greşit, din cauza naturii noastre defecte. Deci, atunci când nu reuşim, trebuie să ne întoarcem înapoi din nou la legea perfectă a libertății, deși chiar și acest lucru nu funcţionează mecanic. Cel mai profund secret al vieţii de credinţă este să rămânem în El şi să rămânem cu El.

Au fost două surori din Betania. Marta nu a fost binecuvântată în munca ei, deşi ea a făcut  lucrurile cum trebuie, şi, prin urmare, ea s-a plâns. Maria a rămas aşezată şi sa dedicat  Domnului ei. Dacă numai Marta s-ar fi aşezat lîngă ea şi ar fi făcut la fel, cu siguranţă că la un moment dat Isus s-ar fi ridicat  şi ar fi spus, „Acum, să  facem lucrul împreună”. Apoi, ceea ce este corect ar fi fost făcut în mod corect, şi surorile ar fi fost binecuvântate în activitatea lor.

Evanghelia este un mister şi rămâne aşa. Pentru a fi un împlinitor al cuvântului este mai mult decât a face asta  şi de a fi multumit cu ce faci. Factorul decisiv este în noi. Pe măsură ce ne uităm în legea perfectă a libertății şi ne bucurăm de ceea ce a făcut Hristos pentru noi, nu putem face altceva decât să-L iubim mai mult şi să fim liberi să-L slujim în Duhul. Niciodată să nu crezi că ceea ce faci te face mai drept. O astfel de idee este un afront la Evanghelie. Când facem voia Lui, nu este în scopul de a deveni neprihăniţi, ci pentru a exprima bucuria şi libertatea de a avea o neprihănire desăvârşită în Mielul lui Dumnezeu şi privilegiul de a-I urma Lui.

Viaţa de zi cu zi va fi diferită şi vieţii bisericii va fi diferită dacă vom primi cu blândeţe cuvântul sădit şi aşa se ne concentrăm asupra lui Hristos ca noi să devenim împlinitori. Acesta este modul de binecuvântare în lucrarea Domnului.Toate disputele şi tensiunile dispar , fie că pare cea mai rea sarcină sau cea mai mare, totul este lucru pentru El, binecuvântat şi  făcut în mod liber, cu nici un gând de laudă sau de teamă de acuzații, ci doar un răspuns iubitor la dragostea Celui care iubeşte atât de mult. Evanghelia este vestea bună a fântânii adânci de mântuire din care noi nu trebuie să ne oprim de a extrage binecuvântările de iubire, bucurie, pace şi lucrări bune. Ea ne face împlinitori adevărați ai Cuvântului.

sursa 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: