Calea Lui este în sfântul locaș

Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș..” Psalmul 77:13, trad GBV
Deseori m-am intrebat cum l-a propovaduit Filip pe Cristos famenului: „incepand de la Scriptura aceea”!
Apoi pe masura adancirii in Cuvant am inceput sa-L vad si eu pe Cristos in Vechiul Testament.
Am continuat sa privesc asa Vechiul Testament si am inteles ca de fapt intreaga Scriptura il are in vedere pe Fiul.
Acum nu mai am astfel de intrebari indoielnice, ci doar o preocupare continua sa-L cunosc pe El.
Consider Vechiul Testament ca manualul, materialul didactic, programa obligatorie a fiecarui crestin.
Cum altfel sa intelegem expresia „El este jertfa de ispasire” fara a cunoaste in amanunt jertfa de ispasire din Levitic?
Cum sa intelegem „atintiti-va privirile la Marele Preot al marturisirii noastre” fara sa stim ce slujba avea Marele Preot, cum o desfasura, ce legatura are cu marturisirea.

Cartea Evrei este cheia acestor legaturi dintre model si realitate, dintre imagine si persoana, dintre profetie si implinire, cheie absolut esentiala deschiderii bogatiilor de intelegere ale intregului Vechi Testament.

Toata randuiala levitica are legatura cu apropierea noastra de El cu incredere.

Cand Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea” s-a referit la Calea apropierii noastre de Dumnezeu.
Aceasta apropiere este simbolizata in vechime prin drumul de la intrarea cortului intalnirii pana in Sfanta Sfintelor. Acest drum incepe cu sosirea pacatosului cu animalul de jertfa, continua cu punerea mainii pe capul animalului, apoi preotul preia initiativa. Are loc jertfirea. Sangele este obligatoriu si grijuliu separat de animal, apoi in functie de tipul jertfei, in general grasimea era arsa pe altarul de arama si trupul, pielea, maruntaiele erau arse de tot afara din tabara. Nu starui asupra acestor amanunte, am scris cate ceva in postarile din ultimele luni.
La altarul de aur nu ajunge nimic din animal. Pe altarul de aur se arde tamaia(reprezinta rugaciunile sfintilor).

Toate sunt sunt simboluri exacte si pline de semnificatii ale apropierii noastre prin Duhul de Cristos, Mielul fara cusur si fara prihana.

Finalul Caii este fumul de tamaie, din fata perdelei(mai tarziu fara perdea), reprezinta Slava la care suntem chemati.

Observati doar o asemanare: „daca suferim vom fi si proslaviti impreuna cu El” Fil 2:9
Proslavirea, (asemanata in fumul de tamaie, amintind de fumul aratat in Sfanta Sfintelor cand Dumnezeu si-a aratat Slava in El) este conditionata de suferinta.
Conform Evrei 13:13, suferinta este asemanata iesirii din tabara a preotului cu lesul animalului fara sange si fara grasime, simbolizand batjocura si ocara la care a fost supus Domnul si de care sa nu fugim nici noi.

Cunoscand lucrurile privite prin oglinda clara a Noului Testament (cea fatza in fatza) ne devin clarificate si cele demult acoperite ale Vechiului pentru ca le privim fara val. Starea de a fi in Cristos este asociata si cu luarea valului, cu descoperirea Tainei tinute ascunse de veacuri dar descoperita sfintilor Lui.
Marit sa fie Domnul!

One Response to Calea Lui este în sfântul locaș

  1. […] atestate de comisii lumești, cu acreditări de la ministere de pe pământ. Harul nu vine de acolo. Calea Domnului nu trece pe-acolo. Calea Domnului trece prin pocăință spre Tronul Harului, locul de unde vine […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: