”Hărmălaia era cumplită…” -evanghelizarea evreilor, 1946, mărturia lui Wurmbrand

-descrierea întâmplării de aici(postarea precedentă), de către RW.

”Pastorul Solheim a venit la București, unde Misiunea Norvegiană pentru israel avea o filială. Noi am intrat acolo şi am decorat clădirea, care aparţinuse până atunci Misiunii Anglicane pentru evrei, şi urma serviciul de dedicare a bisericii. Am invitat pe unul dintre cei mai cunoscuţi pianişti ai Bucureştiului să vină să ne cânte, am pus afişe în tot oraşul, invitându-i pe evrei la ceremonia de inaugurare.

Duminică dimineaţa, biserica, o clădire care putea găzdui până la 500 de oameni, era plină de evrei. Se putea simţi că unii dintre ei veniseră cu intenţii rele.

Solheim a predicat în felul său obişnuit, liniştit, şi a fost ascultat cu atenţie. Eu am prins taurul de coarne şi le-am spus evreilor ce a înţeles Dumnezeu atunci când a vorbit prin gura profetului Isaia: ”De ce vă mai răzvrătiţi?” (Is. 1.5). Bătrânii noştri au fost gazaţi şi copiii au ars în crematorii. Asta nu s-ar fi putut întâmpla unui popor ales de Dumnezeu, despre care este scris că oricine se atinge de el, se atinge de lumina ochilor Săi, decât dacă a apărut un conflict serios între el şi Creatorul său.  În cartea de rugăciuni din sinagogă, închinătorii repetă că suferin­ţele care ne-au copleşit sunt datorate păcatelor noas­tre. Atunci întoarceţi-vă de la marele păcat de a-L fi respins pe Mesia, care a fost trimis de Dumnezeu ca să întoarcă mânia lui Dumnezeu de la noi. Ascultaţi ce este scris în Legea lui Moise: ”Domnul (nu naziş­tii) va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, pană vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăseşti” (Dt. 28.20).

Tora ne spune că dezastrul care ne-a lovit se dato­rează faptelor noastre nelegiuite, şi nu nelegiuirilor prigonitorilor noştri. Este sigur că neprimirea lui Isus, întruparea lui Dumnezeu, este cel mai mare semn al căderii noastre.

Bunul samaritean a uns cu ulei şi vin rănile omului căzut între tâlhari. Însărcinarea lui Solheim a fost să pună ulei pentru a uşura durerea. A mea a fost să spăl rănile cu alcool. Unul nu este bun fără celălalt, dar ustură atunci când aplici alcool pe răni deschise.

La un semnal, asupra căruia fuseseră înţeleşi, au izbucnit strigăte, fluierături şi o hărmălaie generală, amintindu-ne de pasajul din Biblie care-i descrie pe acuzatorii lui Ştefan. Atunci când au auzit mărturia acestuia, „scrâşneau din dinţi împotriva lui” (F.A. 7.54). Hărmălaia era cumplită. Un grup de evrei au înaintat să mă lovească. Dar soţia mea, anticipând ce urma să se întâmple, a organizat o falangă solidă în faţa amvonului. Ei n-au putut ajunge la mine. Pastorul Solheim mi-a şoptit încântat: ” — Este bine că s-a întâmplat așa, pentru că în­seamnă că i-a mişcat Cuvântul lui Dumnexeu. Ar fi fost mai rău dacă audienţa rămânea indiferentă.”

N-a fost prima dată în istoria misiunii noastre când s-a întâmplat un astfel de lucru. În zilele pastorului Adeney, tineri evrei au spart ferestrele în timpul unui serviciu şi au dansat în biserică. Noi eram obişnuiţi cu astfel de incidente şi nu ne-am pierdut capul. Când fraţii noştri au încercat să-i liniştească, turbulenţii i-au lovit. Dar fraţii nu au renunţat. O soră, o femeie solidă, şi-a scos pantoful şi a început să-l învârtă deasupra capului, încercând să mă apere. Rezultatul a fost un scandal în toată regula, care a durat aproape două ore….”
sursa: Cristos pe ulița evreiască , p 215-217

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: