”Ca pasărea din lațul păsărarului”, din dosarul de la securitate(8.)

Sufletul ne -a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s’a rupt, şi noi am scăpat.” Psalmul 124:7

Întrerup puțin postarea paginilor din dosar pentru a face o mențiune.
Ceea ce nu am aflat atunci în 1989, (habar n-am avut că mi se face dosar, că sunt urmărit) a trebuit să aflu anul acesta, după 22 de ani.
E vorba de felul cum am scăpat. 
În perioada aceea citeam foarte mult. Iubeam cărțile.
3 cărți m-au marcat exact în perioada descrisă în dosar, e vorba de  20-30 iulie 1989.
De unde știu așa de exact data?
Am fost pus sub urmărire  imediat după întâlnirea din 2 iulie, de acasă de la noi, dosarul a fost deschis în 14 iulie, iar în 18 iulie s-a născut primul nostru copil. În 18 iulie seara am plecat în orașul soției unde am stat o vreme. Cât încă soția era la spital, eu stăteam la socri și citeam toată ziua. Deci e vorba de perioada 18-25 iulie. Cartea lui CHM e posibil s-o fi citit mai înainte cu 1-2 săptămâni.
Citez dintr-o altă postare, mai veche de pe acest blog:
”Au fost trei cărți ce le-am citit în perioada aceea:
1.Cui slujești, lui Dumnezeu sau casei Lui? de W. Nee
2.Adunarea lui Dumnezeu sau Isus este de ajuns de CHM
3.Un calendar zilnic: Lumină pe cărare.
Baptismul meu a murit și mai tare, de tot…
Baptistul din mine a murit. 
Mi-am reevaluat toate acțiunile și am pus STOP înaintea celor ce le recunoșteam pornind din firea pământească.
Întrunirile naționale cu aerul lor de conspirativitate, mersul la biserică de n’ ori pe săptămână, la program și alte acțiuni au fost reevaluate. Revista ce doream s-o scot se topise cu puțin timp înainte din planul meu.
Am terminat imediat după aceea cu trupa de tineri. Pe unul singur l-am chemat să mă explic, era cel mai matur dintre ei, avea (și are) un dar de evanghelist deosebit. Acum e pastor prin județul T, îi păstrez o plăcută aducere aminte. Am discutat o noapte întreagă, dimineața i-am dat o geantă mare plină cu broșuri de evanghelizare și l-am condus la tren cu primul tramvai, cred. Ne-am mai văzut odată de atunci.
Nu am încetat treaba cu cărțile. Atunci am primit prima Biblie cu triunghi. O am și azi.
Am încetat să mai scriu și să telefonez celor din grup. Am mai fost la o întâlnire cu grupul la biserica mare din O. Pastorul de acolo s-a făcut că plouă în fața entuziasmului grupului. Mi-am luat rămas-bun de la toți, erau stupefiați, nu le venea să creadă….
Dar în felul acesta am murit și față de urmăritorii mei.
Am intrat într-o perioadă de analiză și judecată de sine, am recitit Biblia cu ochi deschiși.
La o nuntă prin august-septembrie l-am întrebat pe unul din frați, dintre cei treziți prin 1960, dacă nu cunoaște în oraș o adunare care să semene cu ce văd eu în Scriptură?
Mi-a dat un nume și o adresă.
De aici începe o poveste mult mai frumoasă…..
Dar…?
Ce am văzut abia în 2011 la CNSAS și n-am știut în 1989,  este faptul că în felul acesta am scăpat de urmăritori, pentru ei eu am dispărut. Unul din cei din grup, cel puțin, era Iuda, pur și simplu nu am mai fost lângă el și săracul de el, făcea mai eforturi să fie el pe lângă mine.
Acuma văd că de fapt am scăpat ca pasărea din lațul păsărarului, ….
Mărit să fie Domnul!

One Response to ”Ca pasărea din lațul păsărarului”, din dosarul de la securitate(8.)

  1. vesteabună spune:

    Trebuie să aduc un adaos la ce am trăit atunci.
    Au trebuit să mai treacă ani, să-mi reamintesc frânturi din evenimentele de atunci, să discut cu soția, să mai întreb pe unul-altul: ”ce mai face cutare?” ca să aflu că ”n-am scăpat ca pasărea din lațul păsărarului!”, am schimbat doar lațul. În adunarea în care am ajuns erau alți ”păsărari” cu alte sarcini, iar noi eram doi prospăt sosiți pui de porumbei, ușor de vânat.
    Unul din ”păsărari” era ”fratele” C….ru. Om ”de încredere”, e prezent în multe din scrisorile fratelui Pocsy, fruntaș între ”dizidenți”. Era anul 1989 toamna. Apoi a venit revoluția, dar nu și pentru informatorii și agenții introduși cu grijă de zeci de ani între pocăiți, pentru ei n-a fost nici o revoluție și nici o schimbare, în ascuns au lucrat înainte, în ascuns au rămas în continuare. Într-o zi din anul 1990 fratele C….ru, (care ne zâmbea curtenitor de fiecare dată când ne vedea) și-a exprimat dorința să doarmă la noi. Ne-am bucurat, C….ru era pocăit din zona soției mele, om trecut de 50 de ani, cu ”cred” mai bine de 8 copii, deci credibilitate nene!, a venit la noi și a dormit la noi, nu mai îmi amintesc dacă odată sau de două ori. Cum a manipulat?
    Simplu, discutând cu el în casa noastră pe îndelete, mi-a virusat relația cu ”conducătorul” sau mai bătrânul recunoscut peste acea ”rețea” de adunări, cu fratele RG de la Oradea. Ne-a spus cu un aer conspirativ că fratele RG ”a zis că noi nu mai trebuie să ne luăm după ce a scris fratele Pocsy”, că ”vremurile s-au schimbat” etc. Eu, naiv ca o oaie n-am mers să-l întreb pe fratele RG dacă e adevărat că a zis așa, în mintea mea a intrat brusc o răceală față de RG, o neîncredere acută care a și dus la despărțirea noastră de ei după doi ani. Că după doi ani am plecat de acolo și am ajuns într-un alt laț e altă poveste…o poveste care nici acum nu s-a sfârșit, dar căreia prin mila Lui Dumnezeu i-am supraviețuit, poate tocmai s-o scriu spre învățătură.
    Într-o zi poate îi iau la rând pe ”păsărari”, dacă va vrea Dumnezeu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: