A venit și ziua asta, nu era departe.
ucdrpunctro
Argument forte: ”…și Cutare e cu noi!”
Nici 5% (pragul de intrare în parlament) nu este departe.
E chiar realizabil, vorbind pământește.
Dar vorbind cerește?
Frumoasa mărturisire făcută de Domnul Isus suna așa: ”împărăția mea nu este din lumea aceasta…”.
Iotam ne-a dat pilda lui, să nu ne frământăm pentru copaci. Noi suntem din grădină, nu din pădure, mlădițe din Viță, nu copaci din pădure. Copacii să-și aleagă împărat, nu e treaba noastră, administrarea Domnului Isus este una duhovnicească. Orbirea a intrat progresiv, pe măsura acomodării gândurilor la lume, a lumificării, a catedralizării închinării, a instituționalizării unui creștinism care de mult nu mai este focalizat pe Cristos, ci pe om. Groapa în care se va cădea va dovedi orbirea celor ce umblă, până atunci toți mimează un mers de oameni cu ochi buni.
Mesajul de mai sus de exemplu este focalizat pe om ca ”agent cultural”, nu pe Cristos.
Interpretarea dată de el Cortului Întâlnirii este una abuzivă, centrată pe om, nu pe Cristos, marele Preot al mărturisirii noastre. Săracul de el, ca predicator cu renume este folosit de coadă de topor, ”și Beni e cu noi…”. Porunca dată întâiului Adam: ”umpleți pământul și stăpâniți-l” o aplică la creștini și-i îndeamnă să cucerească pământul, interpretare de tip reziduu doctrinar al evangheliei sociale, orbire carismatico-catolică lipsită de viziune cristică, cerească.
Desigur, așteptarea venirii Domnului, a răpirii, nu intră în socotelile acestor fabricanți de argumente pentru cucerirea pământului.
Realitatea spirituală e mult diferită.
Altarul din vechime(disprețuit și abandonat atunci) reprezintă cuvântul crucii(disprețuit și abandonat astăzi), loc spiritual de la care animalul(trupul păcatului) nu pleacă mai departe viu, este dezbrăcat de puterea lui(sângele), puterea sufletească.(”Puterea păcatului este legea”.) Închinarea noastră este una a vorbirii întotdeauna cu Har(reprezentat în Levitic de sare, jertfele erau ”drese” cu sare întotdeauna), nu cu lege. Legea ca principiu(cel ce va face aceste lucruri va trăi prin ele) se adresează omului vechi. Principiile lumii predicate de evanghelia socială sunt legalisme de diverse feluri, nu ”ucid animalul”, ci-l dresează.
Cu astfel de ”profeți” aprobatori de nelegiuiri nu e de mirare că se pleacă la luptă în Ramotul Galaadului cu un entuziasm nebunesc, identic celui de atunci.
Vreau să adaug că nu contest acestor inițiatori buna lor credință, nici sinceritatea scopurilor, cândva gândeam ca ei. Personal, ca oameni, nu avem nimic de împărțit, când vor avea partid, probabil îi voi vota. Răsfoirea dosarului de la securitate m-a purtat în timp cu 22 de ani în urmă, când voiam și eu să schimb lumea, mi-a împrospătat și m-a făcut să retrăiesc stările și emoțiile gândurilor de atunci. M-am pocăit de aceste viziuni terestre. Ce fac prin această postare este să avertizez și să testez, să mustru și să condamn o stare rea pe care ei n-o conștientizează, stare care provine dintr-o teologie sălbatic de primitivă, departe de crucea lui Cristos. Chemarea noastră ca creștini, viziunea noastră e mai înaltă.
Le dedic acestor meșteri zidari neînțelepți o cântare cu un mesaj clar:
AUDIO
Vestea Bună 
Am impresia ca dl. Beni se inverte in jurul unor idei cu tenta metafizica, care, insa, surpriza, nu se regasesc in Scriptura. De ex. „sacralizarea profanului” este doar o nuanta filozofica, dar oricat am incerca noi sa impacam „capra si varza”, Scriptura delimiteaza asa de ferm cele 2 stari, incat nu doar ca n-au nimic in comun, dar nici urma de impacare nu exista. Cele 2 stari de exclud reciproc! Orice crestin sincer (si simplu) care citeste epistolele apostolului Ioan, de ex., poate observa limpede delimitarea absoluta intre intuneric si lumina, intre minciuna si adevar, intre copiii lui Dumnezeu si cei ai diavolului. Ioan merge pana acolo incat spune ca daca cineva iubeste lumea (ea si tot ce curprinde ea, inclusiv „mersul lumii”!!), nu are dragostea Tatalui in el. Si atunci intreb: unde in Scriptura putem repera ideea de sacralizare a profanului. Unii ar putea spune ca aceasta idee poate razbate din statul credinciosilor, acela de a fi sare a pamantului si lumina a lumii. Ok, marturia credinciosilor poate presupune o abdicare de la statul lor ceresc(Filipeni 3), si ralierea lor celor pamantesti?! Nicidecum, ar spune ferm Pavel! Intreb retoric: un jamaican aflat in trecere prin Romania, exaltat fiind de dorul patriei sale, va dori sa infiinteze un partid in Romania?
ApreciazăApreciază
Când sunt exprimați termeni insuficient definiți eu mă abțin să emit evaluări. Sacralizare=sfințire+profan=ființa noastră ar fi înțelegerea acceptabilă dacă vrei să înțelegi așa. Dacă nu vrei, înțelegi ce vrei, ce poți, în cazul de față că se vrea sacralizată societatea. Conjunctura și subiectul, asezonate cu ”umpleți pământul” te fac să deduci această concluzie. Nu prea pot acorda circumstanțe atenuante abordării lui Beni, mesajul lui a fost un ”DA copii, mergeți da grijă mare!” pentru a lăsa ușa deschisă unu-i: ”v-am avertizat!”. Da-ul însă rămâne DA și asta e grav pentru un pretins slujitor al lui Cristos.Cetățenia noastră rămâne în ceruri, de acolo Îl așteptăm pe Domnul. Tentativa va fi un mare fiasco și o dare pe față a aramei cu nume de aur. Mărit să fie Domnul!
ApreciazăApreciază
Nu, nu, mesajul lui nu e unul interpretabil, functie de sensul termenilor. Dincolo de faptul ca cei 2 termeni nu mi se par deloc „insuficienti definiti”(din punct de vedere semantic), contextul arata si sensul discutiei: sacrul tine de divinitate, profanul tine de ale nostre, aka politica, afaceri etc(asta o spune si Beni). Iar pentru ca discutia viza creearea unui partid politic crestin -mai cu seama faptul ca da si niste repere vis-a-vis de acesta -, dincolo de alte nuante discutabile, intreb: poate sacrul sa schimbe profanul? Nu o evaluare subiectiva este in joc aici, ci insusi spiritul Scripturii. Or daca ea este punctul nostru de referinta, asemenea abordari n-au cum sa fie acceptate de un crestin serios. Nu trec de Dreptar…
ApreciazăApreciază
5% însemană bani și asta e miza, să nu fim copii. Argumentarea teologică, cât de subțire e, e suficientă pentru a justifica ce se vrea. Hai să recitim evanghelia după UCRD: ”împărăția mea este din lumea aceasta și pentru că împărăția mea este din lumea aceasta, ucenicii mei își fac partid politic și se luptă pentru ca sacrul să cucerească profanul, creștinii să cucerească procentual parlamentul, să dea legi bune, să stârpească corupția, să instaureze pe pământ acea societate care să ne facă să zicem: ”în trupul acesta zbenguim mulțumiți, plini de dorința de a rămâne aici pe veci și a nu mai fi răpirea niciodată”: Dar moartea va domni și de la beni și ucrd încolo, doar că în unduirile pestrițe ale unui nou lan de neghină ce-și așteaptă la rând secerișul.
ApreciazăApreciază
O mostra de neintelegere fundamentala a Scripturii si a mesajului ei pentru om: „deci, ce a venit Domnul Isus sa faca? A venit sa schimbe omul, ca omul sa schimbe toata realitatea din jurul lui.” (min.6:40. I-auzi, realitatea din jurul omului este dezideratul final!? Serios?! Nu s-a gasit nimeni in audienta sa ridice 2 degetele si sa-l roage cu maxima condescendenta pe dl. Beni sa dea si o referinta biblica la asemenea traznaie? Trist!
ApreciazăApreciază
Limitele locuinței Domnului, a templului Duhului sunt trupurile noastre de carne, nu trupurile+bisericile noastre, sau +orașele noastre. Locul crucii, locul unde se pune crucea asupra a ce se aplică crucea sunt tot restrânse. Am scris despre Locul crucii aici: ”Ce găsim în scriptură? Locul crucii este asupra omului vechi, nu asupra împrejurărilor din lume. ”Știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu Cristos”. Romani 6:6 Oameni buni, nu răstigniți lumea.”
Domnul Isus nu a venit să schimbe omul, să-l facă mai bun, ci s-a dat pe sine pentru ca omul vechi să moară și să trăiască Cristos.
ApreciazăApreciază
mda.. comentarii din ciclul ‘hai sa nu ne implicam in lume, ca poate va merge mai bine de la sine..’
ApreciazăApreciază
Dragă Mihai, dă-ne niște exemple din Noul Testament în care creștinii se implică social împreună sau contra concitadinilor lor. Căci a fi un ”partid” ce înseamnă, nu a fi ”contra”? Vei căuta să muști voturi de la ceilalți, vei fi invidiat sau curtat, armele folosite vor fi cele ale cărnii. Nu vreau să mă gândesc la cât de terestră rămâne ”viziunea”, de fapt orbirea.
ApreciazăApreciază
Ok Mihai, si ce crezi, daca te implici tu, sau noi toti impreuna, va merge mai bine?! Biblia spune ca lumea merge din rau in mai rau. Ai forta sa schimbi acest trend? Dar unde in Scriptura spune de menirea credinciosului de a face lumea mai buna? Ai vreo referinta? Cei pe care noi ii numim „eroii credintei” din Evrei 11, au incercat ei sa schimbe lumea? Nu uita, acolo e definitia credintei, iar apoi sunt si exemplele practice ale credintei. Asadar, unde in acel capitol poti repera ideea de tranformare a lumii? Daca nu exista aceasta idee, atunci e clar ca aceasta nu e din spectrul credintei. De oriunde altundeva, dar nicicum din credinta. Deci..?
ApreciazăApreciază
Motto:
Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura Domnului Isus , nu are pe Dumnezeu!
Partidul comunist promitea multe …dar fără Dumnezeu …
Partidul nazist iși propunea o lume purificată prin fabrici ale morții .. tot din cauză că nu țineau seama de Dumnezeu … au comis genocid…
Lasă omule pe creștini să se ocupe cu Domnul Isus …și să învețe Cuvântul lui Dumnezeu …că viața e scurtă pe pîmânt !
Păi dacă înfințezi un partid politic …când mai are timp omul să se pocăiască …și ce interes mai are …un asemenea om neopoliticopocăit …va lupta cot la cot cu sau contra altor partide pentru numere de voturi in parlament deci pentru ciolanul lumii …
E clar …ce răpire ce Mire …aici pe pământ e totul …
DECI PARTIDUL POCĂIȚILOR o nouă EREZIE …
La corturile tale Israele!
La CUVÂNTUL lui Dumnezeu creștini!
ApreciazăApreciază