Cei ce ucid trupul(mi-am citit dosarul de la securitate, (1))

      ”Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă” Matei 10:28
Ani la rând în comunism acest verset mi-a fost ca motto.
Niciodată, nici în timpul comunismului, nici după aceea, n-am avut iluzii cu privire la cei ce ne ”conduceau”, aveau puterea sabiei, a uciderii trupului.
Nu accept că cei mai bătrâni ca mine nu știau. Tata știa și mi-a spus-o des: ”ai grijă cu ăștia că-s criminali”. Dar tata nu m-a   oprit. Nu mi-a inoculat frică, ci curaj cu prudență. Nu cred nici în inocența celor ce le țineau isonul, aparenta lor ignoranță se va dovedi la judecată că a fost una criminală.
Am fost să-mi văd dosarul de la securitate. Da, omul meu dinafară avea dosar la securitate. N-a fost o supriză să-mi dau seama, mai ales după tot ce am citit în ultimii ani. Când am fost sunat să vin să-l văd m-a cuprins însă o mare  bucurie.
Pe drum însă mă gândeam: ”ce rost are? Nu scrie să nu judecăm nimic înainte de vreme?  Sunt cauze închise, probe adunate iar ziua judecății încă n-a venit.” Dar chiar cu riscul că voi fi fost socotit firesc și că umblu în felul oamenilor(carnal), mi-am zis că acesta să fie cel mai mare păcat al meu. Mai era ceva, erau lucruri dinăuntru, oameni care încă trăiesc și au vândut pe frați, ei trebuiesc confruntați (între 4 ochi) cu o realitate de care s-ar putea pocăi.
Când am ajuns și mi s-a pus dosarul  în față, 5 minute n-am putut să-l deschid, m-am rugat doar și m-a năpădit un sentiment de bucurie și o stare de slavă. Apoi am început să citesc. M-am întâlnit chiar cu perioada din viața mea, când Dumnezeu m-a scos din starea de ”mecanism”, de piesă religioasă, m-a înviat și m-a pus în Trup, ”acolo unde ziduri nu mai sunt.
Căutam părtășie, căutam zidire, căutam acea stare în care dragostea crește, adunam oameni în jurul meu, vorbeam cu străini, cântam pe tren, organizam studii biblice. Cei de afară vedeau ”dizidențe”, vedeau acțiuni ostile, subversive. Descoperisem o metodă ”făcubilă” de multiplicat, am folosit-o. Am mai descoperit una. Urma să scot o revistă și am împărtășit ideea mea cu unu-altul. Am făcut probe și le-am răspândit. ”Iuda” a fost la post și m-a vândut repede. Am avut un Iuda al meu, unul personal. I-am pus pe jar:”… cele două materiale originale se fotocopiază și se pun în circuit. Numitul ….să fie luat în lucru organizat, stabilite legăturile și relațiile, văzut despre ce revistă este vorba….”

Mi-au citit scrisorile. Acele frământări ale noastre le-au copiat DE MÂNĂ ofițerii din scrisorile pe care le trimiteam soției mele, ea mie, altor frați sau ei mie. Oameni în toată firea urmăreau un copil pentru niște cuvinte pe o hârtie, aveam 22 de ani. Mi-au dat nume conspirativ. Unul frumos.
Au făcut un plan de măsuri. Oameni mari cu minți de copii, sărmanii de ei. Am fost urmărit la serviciu, acasă, scrisorile, poate și telefonul, un informator de ocazie și unul înfiltrat ”pe lângă obiectiv”. Am fost ”influențat pozitiv” și am renunțat. ”Paznicii cetății m-au bătut, mi-au luat vălul.” Ce bine că mi-au luat vălul. Eu îl căutam pe Iubitul meu, fără văl Îl văd mai limpede.

Înțepenisem pe scaun când am terminat de citit. Nu era mult, mi s-a deschis dosar în iulie 89, cu 5 luni înainte de revoluție.
Întrebări ce-mi sunt puse des:

1.Cum ți-ai dat seama că ai dosar?
2.De ce te interesează să știi?
3.Acum că știi, ce-o să faci?
4.Pe cine ai găsit acolo?
5.Ce o să le zici celor ce te-au vândut?

În această postare nu intenționez să răspund la toate aceste chestiuni. Le voi lua pe rând. Următoarele postări vor avea, cu Voia lui Dumnezeu acest subiect, al trecutului dezgropat de niște file care n-am crezut că există. Voi folosi citate din ce am găsit acolo, nu voi publica nume proprii (e plin), nu voi deconspira pe nimeni. Voi deconspira doar ”starea de spirit”(expresie cam comunistă) de atunci, excelent păstrată de acele foi. Fragmentele copiate din scrisori (copiate DE MÂNĂ) cu un scris deosebit de citeț (cumnatul meu din State a întrebat uluit: ”Cum ți-au înțeles scrisul, men?”) păstrează atmosfera. Am și scrisorile originale(cele primite sau cele trimise soției), poate chiar toate, dar ce e frumos în dosar e felul cum au selectat din ele paragrafe care să mă transforme într-un monstru, un fel de organizator de conspirații la scara națională…tot felul de lucruri rele și neadevărate. Nu voi publica tot dosarul, sunt și lucruri personale, oamenii scriși acolo  trăiesc toți, chiar și ofițerii, nu poți să supui judecății evenimente asupra cărora nu ai viziune deplină.
Pe cât posibil, voi căuta ca aceste postări să fie spre Gloria Domnului, Cel care a lucrat în mine (în noi) ce I-a plăcut, m-a dus pe drumul Lui și m-a apropiat de El în dragoste. Așa judecam atunci, așa judec și acum, așa MĂ judec când stau înaintea Lui.
Mă rog ca Dumnezeu să le dea atât celor ce au jucat rol de topor cât și celor ce au fost cozi de topor  HARUL POCĂINȚEI neîntârziate, iar celor mulți care am fost urmăriți  partea de bucurie care va fi împlinită de bucuria desăvârșită a arătării Lui.

10 Responses to Cei ce ucid trupul(mi-am citit dosarul de la securitate, (1))

  1. elisa spune:

    Credeti ca din dragoste ajutati pe cineva tainuindu-i tradarile? Atunci sunteti obligat sa i-o spuneti direct, ca sa nu vi se ceara singele din mina d-vstra.

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Da sora Elisa, probabil o voi face-o, după ce voi avea mai multe elemente. Deocamdată am găsit cu privire la mine exagerări și neadevăruri, un exces de zel al celor ce au scris pentru a-și justifica o pâine amărâtă. Nu vreau sa îmbrac în imaginații niște fapte care atunci aveau altă ramă, alt context. Faptele doar justifică o reacție, o reacție după scriptură, va fi poate o confruntare între 4 ochi. Nu cred ca va mai fi nevoie de 2 sau 3 martori. Dacă va fi, acei doi sau trei vor fi dintre cei care au participat atunci și cred că au fost mult mai trădați ca mine. Eu am devenit victimă doar tangențial, alții mai bătrâni erau cei vizați. Aceștia ar avea dreptul mai mult ca mine să ”ceară socoteală”. Ce aș mai adăuga în ce-l privește pe cel ce ne urmărea și raporta toate mișcările este că nu ne-am gândit nici o clipă că el ar fi. Plângea cu lacrimi reale de fiecare dată când predica și folosea des expresia: ”Domnul nostru Isus Cristos” plângând. Domnul să-l binecuvinteze. Am găsit un dosar frumos de care nu mi-e rușine. Așa va fi și la venirea Domnului, unii vor privi pe alții cum zboară și vor rămâne rușinați, cum nici unul dintre noi n-ar vrea: ”la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El”.1 Ioan 2:28

      Apreciază

  2. viorica spune:

    De multe ori e nevoie sa tacem ,Dumnezeu ne cheama la pace nu la dezbinare ,credeti ca Dumnezeu are nevoie de mine sa-L apar? Nu .In prigoana Biserica lui Dumnezeu a crescut cel mai bine .Sangele din mina noastre se cere cand nu am trait dupa Cuvintul Lui si am facut de ras lucrarea lui Dumnezeu .Eu asa cred .Eu nu sant chemata sa dezbin,Uitati-va cita dezbinare si cate nemultumiri sant printre crestini ,dece ? Pentru ca eu nu sant pe o cale buna.Parerea mea .

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Sora Viorica, o să vă rog să urmăriți postările următoare. Voi lua, dacă Domnul va permite, fragmente din dosar și voi explica contextul pe care l-am trăit atunci pentru a putea fi înțeles. Apoi, înainte de a da verdictul: ”de mute ori e nevoie să tăcem” să socotim dacă ”tăcând, faceți voi dreptate…”. Omul care a fost Iuda de serviciu, azi a dat cina ”Domnului” la alții. Eu n-am suferit fizic decât puțin, alții însă da, mi se explică multe de atunci. Dacă acel om nu s-a pocăit,( avea timp), face aceeași slujbă și azi. Nu mă poate nimeni convinge că un astfel de om ar putea primi har de la Dumnezeu. Toma îndoielnicul, Petru pripitul, Ioan și Andrei dornici de funcții, au prins cu toții și învierea și rusaliile, Iuda nu. Nu voi discuta pe cazurile altora ci pe al meu, îmi cunosc istoria, pot vedea felul cum am fost mințit și manipulat, concluziile îmi sunt ușor de tras. Dvs. mă cunoașteți de nouă ani cred de pe net. Același am fost și pe vremea când mi se scriau dosare și mi se copiau scrisorile personale. Știți ce a fost cel mai frumos? Vă scriu pe mail….

      Apreciază

  3. maricel spune:

    Eu inca nu mi-am vazut dosarul; oare este posibil sa nu am? Mi-am pus si eu aceleasi intrebari…

    Apreciază

  4. Mesagerul spune:

    Cunosc 2 abordari ale trecutului in partea fratilor. Unul este al tau, Dan, ca si al altor frati. Si cred ca ar fi fost si al meu. Nu comentez care ar fi fost motivatiile pentru care mi-as fi cititi dosarul, dar …mi l-as fi citit.

    Insa o a 2-a atitudine ma pune pe ganduri. Sunt in legatura stransa cu un frate care a fost batut cu bestialiate de Securitate. Atat de rau, incat nu mai putea misca un deget. Ei bine, fratele acesta refuza ideea de a se intoarce in trecut in vreun fel, si implicit sa-si citeasca dosarul. Nu-l intereseaza cine a fost Iuda cand dansul transporta biblii in Romania si catre Rusia. Zice dansul „am o miză în faţă şi ea mă domină”. Atitudinea lui, hmm, ma indeamna la meditatie. Pur si simplu ma provoaca si ma face gelos.

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Dragă Daniel, încearcă te rog să scrii cu diacritice, se produc confuzii. De exemplu ajută-mă să înțeleg ce ai pus în ghilimele: “am o miza o fata si ea ma domina”.

      Apreciază

  5. Mesagerul spune:

    Ai dreptate, dar cand eşti învaţat intr-un limbaj de mailing sau de comunicare rapidă, şi mai ales intr-o limba lipsită de diacritice, e ceva mai greu să te inveţi cu diacriticile. Deci mesajul fratelui era acesta (huh unde-s cele 2 punctuleţe? aa..aici): „am o miză in faţă şi ea ma domină”

    PS: pfoa…nu suport diacriticile si formatul romanesc 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: