Ceea ce Domnul a avut să ne spună, ne-a lăsat scris. Cuvântul Său este întregit (Coloseni 1:25) și doar la acest Cuvânt complet se referă credința Lui.
Nu există o ”credință” în altceva decât în Cuvântul scris. Ce trece peste acest Cuvânt: inovații, presupuneri, practici, tradiții nu sunt obiectul credinței noastre, ci au fost obiectele lepădării din clipa pocăinței.
”Fără credință” în acest Cuvânt ”este cu neputință să fim plăcuți Lui!” Evrei 11:6
Neghina diavolului a fost și este de mai multe soiuri, iată câteva:
1.Diluarea credinței în Cuvânt adică a convingerii că acest Cuvânt este revelat
2.Încețoșarea convingerii că Geneza este 100% adevărată
3.Subminarea autorității canonului Scripturii de către ”biserică”, sugerarea ideii că ”biserica a dat canonul” deci biserica are autoritate peste Scriptură și eventual biserica a spus și mai spune și altceva.
4.Falsificarea termenului ”credință” de la o ”încredere neclintită” la orice fel de părere ”sinceră”.
5.Falsificarea vieții creștine de la una ancorată în nevăzut, în Cuvânt temeinic învățat la o religiozitate de templu, ancorată în cleric (pastor, popă meseriaș) și susținută de ritual (program)
6.Falsificarea mărturiei, de la una lăuntrică(viața este în Fiul Său) la una exterioară (mers la biserică, membru în cultul x-ist sau y-al).
7. Falsificarea îndreptățirii, de la îndreptățirea prin credință(în Cuvânt) la cea prin ritual, formă, practică sau mai nou: minuni, entuziasm, frenezie și multă, multă activitate religioasă complet străină de planul divin.
Semănătorii acestor neghinării sunt în special noii apostoli carismatici, aliați buni de la același tată cu catolicii ecumenici. Faptele lor vorbesc despre ei. Nu poate credința în Cuvânt să producă astfel de fapte.
Exemplu: marșul pentru Isus și marșul crucii. Introdus viclean ca o mișcare de evanghelizare, a degenerat rapid într-o procesiune păgână de cea mai idolatră factură. Cruci purtate, vopsite, teatru, păgânism, catolicism, o amestecătură de tip sud-american de care strămoșii spirituali ai celor ce-și zic azi(pe nedrept) protestanți s-au lepădat la vremea lor cu scârbă și oroare. Un nume mai bun ar fi de adaptați sau mai bine ”adoptați” după ce s-au lepădat de Stăpânul care i-a cumpărat, de Tatăl și se vând singuri unor alți tați care chiar așa se numesc: părinți.
Nu scriu pentru ei, ci pentru tine dragul meu care ai citit până la capăt. ”Cei sfinți să se sfințească, cei întinați să se întineze și mai departe”.
Babilonul trebuie să devină un loc al urâciunii, dezgustător, pentru a provoca ieșirea din el a celor cu ”dragostea Sionului” în inimă. Acolo este locul nostru, înaintea Domnului, a Cuvântului Său, în Sfânta Sfintelor, înaintea tronului Său de Har, în cer, în locurile cerești în Cristos.
Vestea Bună 