Dragostea frățească între exclusivism și ecumenism!

Definiții:
Să definim exclusivismul între creștini ca acea atitudine a unui creștin sau a unui grup de a accepta un număr strict limitat de oameni în funcție de mărturia, practicile sau definirea lor  și de a respinge sau îndepărta pe toți ceilalți.
Am putea defini ecumenismul ca atitudinea de a accepta un număr cât mai mare de oameni indiferent de mărturia lor, de a nu respinge aproape pe nimeni și de a te identifica cu cât mai mulți.

Unde se află dragostea frățească între aceste atitudini?

Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi.

Iubim pe frați!
Ca să putem primi un răspuns chestiunii din titlu cred că ar trebui să vedem ce înseamnă ”iubim” între cele două atitudini de mai sus și ce înseamnă ”frați” în mărturia noastră!

Cred că prima chestiune, cea a iubirii are un răspuns simplu, însă  distincția o vom găsi în cea de-a doua chestiune cea a definirii ce înseamnă ”frate”.

Iubirea? Ca creștini ajungem să iubim nu numai pe frați, ci și pe oameni. Dragostea e roada Duhului. Faptul că iubim  pe alții și-i slujim în nevoile lor nu înseamnă neapărat că le împărtășim mărturia lor sau lipsa ei. Dragostea înseamnă slujire, nu identificare. Deci voi sluji progresiv nu numai pe cei ce mă iubesc, ci voi ajunge să iubesc și pe vrășmași fără ca să mă declar una cu ceea ce spun sau nu ei, cu ceea ce fac sau nu subiecții iubirii date.
Frații? Detaliile diferențierii se găsesc în zona definirii mărturiei, a ceea ce numim ”frate”. Nu este o problemă că iubim pe frați, e o obligație, nu e o problemă că iubim pe vrășmași, e un Har, dar e o reală, reală problemă să nu-i deosebim. Ecumenismul  înseamnă mărturia că ești una cu toți cei ce se supun unui principiu declarat ca punct comun, o doctrină sau un nume. De exemplu ecumenismul catolic este saturat cu principiul primitiv al primatului papal.
E o diferență în felul în care îi iubim pe frați și felul în care îi iubim pe vrășmași.
Nu scrie că creștinul nu va avea vrășmași, scrie des că va avea, chiar în casa lui. Scrie să-i iubim dar nu înseamnă să-i confundăm cu frații.
Cu vrășmașii nu mă declar una. Îi slujesc în nevoie dar nu mă identific cu ei la nici un nivel.
Dragostea înseamnă slujire tuturor, fără știrbirea ”mărturiei lui Isus”. Dacă ne uităm la profeții care ne învață ”mărturia lui Isus” vedem integritate. Toți împărații vechiului Israel au avut scăderi, lipsuri, păcate, chiar mari și au o lungă istorie de dezamăgiri, dar nici unul din profeți, chiar cu slăbiciuni și frici nu poate fi acuzat de lipsă de integritate, de știrbire a mărturiei.
Cunoașterea mărturiei lui Isus și ținerea ei ne învață calea strâmtă a dragostei frățești între un exclusivism sectar și fariseic și un ecumenism deșănțat și păgubos.

4 Responses to Dragostea frățească între exclusivism și ecumenism!

  1. excelsior spune:

    Dragostea frateasca tine de Hristos, nu de niste concepte. E dragostea Lui, nu e dragostea noastra, caci, nu-i asa, „dragostea lui Hristos ne constrange” (2 Cor. 5). Deci legatura frateasca si, implicit, dragostea frateasca, are Acest Numitor comun:Domnul Isus. Dar daca, asa cum ai spus, dragostea trebuie sa acopeere un spectru larg (chiar si pe vrajmasi), comuniunea cu fratii este foarte restrictiva. 1 Ioan 1 ne spune ca, comuniunea cu Tatal si cu Fiul este prin apostoli (ascultand de ce „este scris”), aceasta comuniune generand si comuniune pe orizontala. Multi doar afirma ca sunt frati, dar cati asculta de Cuvantul lui Dumnezeu, prin aceasta nu doar afirmand, ci si confirmand acest statut minunat? Har si pace!

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    E riscant de apăsat pe dihotomia Hristos-concepte sau Hristos-doctrină(învățătură), cine o face riscă să devină infractor spiritual. Cristos S-a definit pe Sine: Cuvântul, Logosul, Ideea. În general această distincție place celor care își definesc un Cristos propriu, carismatic, independent de învățătură, ceva ca o influență, ca un guru nevăzut ce te pătrunde fără cuvinte și pe care-l ții în tine fără să citești, fără să înveți nimic. Constat că tocmai aici în domeniul misticismului se produc cele mai grave confuzii, să-L separi pe ”Domnul” de învățătura Lui. Se spune cu inconștiență: ”nu contează doctrina”! Dar vai, tocmai ”doctrina” atât de disprețuită este cea care naște și crește pe Cristos Cel Viu. E vorba de mărturia Lui. Mărturia în sine însuși a oricui spune că crede. Nu cred într-un Cristos fără învățătură, nu accept o credință fără Cuvânt. Credință în ce?

    Apreciază

    • excelsior spune:

      Cred ca n-ai inteles ce-am vrut sa spun. In ce ma priveste este o mare diferenta intre traire reala si concept, adica exact diferenta intre Duh si slova! Credinta, in Cuvantul lui Dumnezeu, este numita „credinta Domnului nostru Isus Hristos, Domnul gloriei”, si una din cele 3 aspecte ale ei este credinta ca doctrina, dar aceasta credinta nu se rezuma strict la slova. Multi crestini se zbat in mocirla slovei, rezultatul fiind doar moarte. La fel si cu dragostea….exista marele risc ca aceasta realitate sa se plafoneze doar la nivelul unui concept abstract, legura cu Domnul fiind in fapt premisa necesara si suficienta pentru aceasta dragoste. „fara dragoste nu sunt nimic” spune 1 Corinteni 13. Ok, frumoasa teorie, dar cum o punem in practica? Pai, nu-i asa, „despartiti de Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15), si din aceast cauza trebuie subliniat clar ca nu este vorba de stradaniile noastre de a iubi, ci este dragostea Lui. Iar eu pot iubi doar in masura in care sunt in EL! („un om on Hristos” – 2 Cor. 12)

      PS:Diferenta intre slova si Duh mi se pare un subiect interesant si de mare actualitate.

      Har si pace!

      Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Dragă Excelsior
    nu pot decât să spun ”amin” formulării tale: ”comuniunea cu fratii este foarte restrictiva. 1 Ioan 1 ne spune ca, comuniunea cu Tatal si cu Fiul este prin apostoli (ascultand de ce “este scris”), aceasta comuniune generand si comuniune pe orizontala. Multi doar afirma ca sunt frati, dar cati asculta de Cuvantul lui Dumnezeu, prin aceasta nu doar afirmand, ci si confirmand acest statut minunat?”
    Este o realitate că „avem un altar de la care n-au drept să mănânce cei ce fac slujba în cort.” Dar drumul până la marginea taberei, înafara taberei, unde se ard trupurile dobitoacelor, este unul lung, este unul ”înapoi”, purtarea batjocoririi Lui fiind un ”dat” binecuvântat al tuturor celor ce-i gustă Gloria.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: