Până când a dat? De ce au încetat darurile începutului?(1) Comentariu la Efeseni 4.

Pentru că Tatăl așteaptă roada. Prin roadă este El slăvit, nu prin daruri. ”Cele frumoase nu mai au nevoie să fie împodobite”. Mădularele mai puțin frumoase se îmbracă, se  împodobesc, cu ceva exterior, cu daruri.
E ca diferența dintre  pomul de crăciun și pomul din grădină, unul are daruri, altul are roadă.
Până la creșterea roadei, Tatăl a dat daruri, apoi nu a mai dat pentru că pomul a crescut  și a rodit.
Darul e ceva extern, nu are aceeași fire cu mlădița pe care e agățat, nu crește dinăuntru, e ceva temporar.
Roada e parte a mlădiței, părtașă rădăcinii și grăsimii  ei, roada îl glorifică pe Dumnezeu, nu darul.
Desigur voi supăra pe mulți prin ceea ce scriu aici, dar în contextul frontului încrâncenat din jur, ce contează o supărare! Efeseni 4 ne spune că toate acele daruri au fost date unora, până vom ajunge toți…la starea de om mare. Maturizarea duce la abandonarea acelor daruri, chiar cele de profet, păstor, învățător, etc. Creșterea, maturizarea, duce la starea de bătrân, singurul apelativ de diferențiere care rămâne în adunare, chiar apostolii se numeau pe ei înșiși ”bătrânul Pavel”, Ioan își spune ”bătrânul”, nu găsim pastorii bisericii sau tămăduitorii, vorbitorii în limbi, etc.
Ce frumos scrie la Efeseni.
El a dat pe unii, pe alții….până vom ajunge toți. Iar în versetul 16 insistă pe fiecare, fiecare.
Dacă-ți place să stai în fața unui popă, să asculți pasiv înșelându-te singur, să-ți facă ritualuri, să îngenunchezi înaintea lui nu are rost să citești mai departe, dar dacă cauți voia lui Dumnezeu și te bucuri de Cuvântul Lui, atunci citește  aici și cu drag și atenție Cuvântul Lui.
Darurile au fost semne, unele au fost semne ale apostolilor, semne care confirmau veridicitatea mărturiei lor. Dumnezeu însoțea mărturia lor cu semne, semnele nu erau date ca ei să se dea mari, ci ca mărturia să fie crezută. În mai multe locuri se spune că”prin apostoli se făceau multe minuni și semne”.
Problema e că textul care arată vremelnicia perioadei apostolilor o arată și pe cea a păstorilor, învățătorilor și altor daruri. Cei ce se dau astăzi ”dăruiți” practică abuzuri, ordinările sunt invenții, iată: toți impostorii sunt ”pastori”, poți să le faci ceva? Un fals e fals indiferent cât e de aproape de original.
Eu sunt plin de bucurie, toate aceste falsuri nu încearcă să imite islamul, sau budismul sau catolicismul. Lucrurile fără valoare nu se falsifică, dar această cunoaștere lăuntrică de preț atât de mare este falsificată asiduu de toți impostorii tuturor veacurilor.

Citiți Efeseni 4:
”. 11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16 Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

Observați contrastul dintre ”pe unii” și ”fiecare”!
Mai observați ceva: majoritatea apărătorilor popiilor spun că n-am ajuns încă la ”unirea credinței”, că aceasta va fi …la venirea Domnului.
Păi atunci nici la ”ca să nu mai fim copii” n-am ajuns! Iar de starea din versetul 16 n-are rost să vorbim!
Câtă orbie, când Cuvântul Tatălui e atât de clar, El nu vrea să ne încurce, în câte locuri scrie că de mult trebuia să nu mai fim copii, să lepădăm laptele, să ne hrănim cu hrană tare!  Evrei 5 și 6. ”Aveți iarăși trebuință de cineva ca să vă învețe”.
Despre cei care cred încă în apostoli și prooroci, Tatăl ne-a avertizat cu detalii prea multe ca să ne lăsăm orbiți. Apostoli? nu e greu de arătat, unii spun că sunt, și eu spun că sunt…. mincinoși.etc.
Un detaliu: ”mulți îi vor urma…
Alt detaliu:”din pricina lor Calea Adevărului va fi hulită.
Priviți la mărturia unor astfel de impostori, este însoțită de niște semne, detalii. Eu cred aceste detalii.
Tatăl își însoțește mărturia și a dușmanilor lui cu semne. Eu cred și acele semne.
Concluzie? Darurile de slujbă, apostolii, proorocii au încetat cu moartea lor. ”Adunarea este zidită pe temelia” lor și nimeni nu poate pune o altă temelie. Cei ce  pun disprețuiesc tot Cuvântul Domnului.

Continuare: Când a venit ce este desăvârșit?

Anunțuri

12 Responses to Până când a dat? De ce au încetat darurile începutului?(1) Comentariu la Efeseni 4.

  1. vesteabună spune:

    Postez cu acord un comentariu al lui Viorel Silion:
    Vă rog să luaţi în considerare şi intervenţia mea. Ea aparţine unuia care probabil că este mult mai justificat decât alţii nu numai să îşi dea cu părerea, ci chiar să facă nişte evaluări despre aceste acest subiect care acum se discută în jurul deciziei lui Iosif Ţon. O fac în cunoştinţă de cauză şi încerc să fiu cât se poate de scurt (deşi aş avea multe de relatat).
    Am crescut într-o familie de penticostali. Am cunoscut fenomenul din interior timp de douăzeci şi patru de ani. De mic copil am fost indignat de înfumurarea pe care de regulă majoritatea penticostalilor o manifestau cand se comparau cu alte culte (o declarau cu entuziasm în predici de la amvon). Eu înţelesesem cu timpul că pe un creştin adevărat îl caracterizează smerenia, umilinţa, modestia – nu mândria şi aroganţa… Ceva nu se potrivea; şi cu timpul îmi devenise destul de evident că faptele lor le contraziceau vorbele! Posedau totuşi ceva ce alţii nu aveau; şi asta părea să îi justifice să promoveze acel aer de superioritate şi să vorbească de sus. Daca nu erai ca ei (vorbitor în limbi, prooroc sau vindecător) şi dacă nu practicai stăruinţa după Duhul Sfânt în acele strângeri prin case, se uitau cu mare dispreţ la tine şi cu o compătimire demnă de altă cauză. La aşa-zisele nopţi de veghe se întâmplau lucruri cel puţin ciudate. În vacarmul relizat de acele rugăciuni toţi deodată şi din ce în ce mai tare, unii repetau un cuvânt până nu mai ştiau ce zic (de exemplun“sânge“ sau “Aleluia“ sau “Spală-mă“ sau “Glorie“); şi apoi, după un timp de asemenea ridicole repetări, începeau să pronunţe un amestec de silabe pe care le numeau vorbire în limbi. Aveau teoria care spune că acesta este semnul care arată că ai fost botezat cu Duhul Sfânt. Eu nu găsisem nicăieri în Biblie că aşa au procedat vreodată apostolii sau primii creştini. Nici nu au învăţat pe nimeni “să stăruiască după Duhul Sfânt“ (adică după botezul cu Duhul Sfânt!!!) şi mai ales practicând asemenea tehnici… În viaţa lor practică, cei mai mulţi penticostali erau jalnic de jos (în ce priveşte caracterul), în timp ce aveau iluzia că sunt deasupra tuturor celorlalţi (credincioşi). Cine i-ar fi contrazis, le devenea duşman şi era imediat catalogat ca “hulitor al Duhului Sfânt“; iar pentru asta aveau deja texte biblice pregătite ca să arunce cu ele anatema asupra celor care nu erau de acord cu ei. Un timp am crezut că au dreptate măcar doctrinar. La vârsta de treisprezece ani, am devenit creştin în urma sfatului unui om (de la baptişti) care m-a învăţat să mă întorc la Dumnezeu într-un mod biblic. Până atunci credeam ca dacă voi ajunge să vorbesc în limbi, este suficient şi am garanţia că ajung în cer. Şi mulţi aveau atunci această mentalitate… Dar din momentul convertirii mele, am început să fiu preocupat printre altele şi de o întrebare usturătoare: de ce viaţa acestor oameni este atât de departe de vorbele şi de pretenţiile referitoare la ei.
    Aveam vârsta de cincisprezece ani când am ajuns în posesia broşurii “Manifestul creştin“ scrisă de Iosif Ţon… Răspunsul la întrebarea mea a venit din acea lucrare. Sigur nu fusese scrisă cu acest scop. Acolo era demonstrată absurditatea ateismului şi a stilului de viaţă umană fără scrupule pe care această ideologie îl produce în toţi cei care şi-o însuşesc. Dar o frază din acea broşură a ajuns să fie răspuns pentru frământările mele de atunci. Ea suna cam aşa: “O anume concepţie despre lume şi viaţă crează un anume tip de om.“ Atunci mi s-a părut că făcusem cea mai mare descoperire din viaţa mea (aveam doar cincisprezece ani): înţelegeam pentru prima dată că omul trăieşte după cum gândeşte! Deci găsiesm răspunsul: stilul de viaţă spirituală jalnică pe care o vedeam la acei înfumuraţi, trebuia să provină de undeva din ideologia lor (teologie este mult spus!). Aveam efectul (comportamentul) şi a trebuit să merg să descopăr cauza care l+a produs.Aceasta era un anume fel de a vedea lucrurile (în gândire). M-am apucat să citesc Biblia şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să găsesc răspunsul. Atunci nu aveam cărţi ajutătoare. Chiar şi Bibliile erau rare. În următorii opt ani de zile, nimeni n-a ştiut de ce eram atât de peocupat să citesc Biblia. Dar Dumnezeu care văzuse dorinţa mea sinceră de a afla adevărul, mă lumina prin Cuvântul Său pe care l-am citit de mai multe ori. Eram din ce în ce mai uimit de ceea ce descopeream. La finalul acestui timp, a început să se cristalizeze în mintea mea cea mai surprinzătoare concluzie: greşeala fundamentală în ideologia penticostalilor era în special în dreptul învăţăturii despre Duhul Sfânt. De aici plecau apoi şi alte erezii care stricau şi alte doctrine fundamentale, cum ar fi doctrina despre păcat, doctrina despre om, doctrina despre Trinitate, doctrina despre biserică, doctrina despre finţenie etc. Tot ce am aflat în acei ani de adolescenţă şi de tinereţe în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, este acum adunat într-o lucrare pe care o pot pune la dispoziţie celor interesaţi.
    Acum, culmea ironiei este faptul că fără să-şi dea seama, Iosif Ţon a lucrat la pregătirea mea prin acea broşură. Mai exact, Dumnezeu a folosit acea broşură pentru a mă ajuta să fiu acum un ajutor oferit celor care sunt dezamăgiţi, debusolaţi şi consternaţi de decizia lui Iosif Ţon. Aştept să fiu contactat la adresa de E-mail ViorelSilion@gmail.com pentru a oferi celor interesaţi acel material
    Comentariu repostat cu acordul autorului de aici: http://romoflorin.wordpress.com/2010/11/22/reactia-fratelui-paul-negrut/

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    ”Tot ce am aflat în acei ani de adolescenţă şi de tinereţe în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu, este acum adunat într-o lucrare pe care o pot pune la dispoziţie celor interesaţi.”
    Eu sunt unul.

    Apreciază

  3. Liviu Matei spune:

    Care credeti ca este sursa a ceea ce penticostalii numesc daruri ale Duhului Sfant?

    Apreciază

  4. vesteabună spune:

    Nu doresc să inculp un anume grup de oameni, de aceea nu răspund în felul în care întrebarea a fost pusă. Am văzut că ați pus-o și pe blogul domnului Cristian. Deocamdată sunt în cercetare, cu obligația de a păstra la distanță gândurile preconcepute. Nu și credința în Cuvânt. Am postat cererea mea de a vedea un youtube cu o glosolalie autentică acum 26 de ore. Până acum nici un răspuns. Am mai căutat și azi pe net. Nimic concret. N-aș vrea să vorbesc de rău pe cineva de aceea mă abțin să emit păreri. Să lăsăm faptele să vorbească, roadele. Domnul a făcut să am prieteni buni foști penti, poate pe la noi penti au fost așa mai securiști, mai prefăcuți, iar prietenii mei au plecat țuști imediat după convertire, nu știu. Ei zic, prietenii, că nu-i nimic veritabil acolo iar sursa e subterană. Sunt creștini serioși, ieșiți din tabere și tăbăruțe, mărturia vieții lor mă obligă să le dau dreptate. Cercetarea de aici mă obligă să fiu imparțial.

    Apreciază

  5. sojourner spune:

    Nu stiu daca am inteles corect din articol, de aceea intreb: astazi mai exista sau nu păstori?

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Multumesc de ”încredere”…că mă întrebi.
      La întrebarea ta răspund cu DA, sunt pastori peste tot, așa cum fiecare firmă are un director și fiecare comună un primar, tot așa fiecare ”biserică” are un ”pastor”, (dacă ai văzut vre-o biserică cu turn, dar fără pastor, dă-mi de știre). Întrebarea pe care mi-aș pune-o este: dacă aceste ”biserici” și acești ”pastori” sunt în subordonare față de Dumnezeu, sunt sub ascultare de el, sunt prin credință acele funcții? Sau nu cumva așa ca haiducii din pădure și braconierii, acești pastori sunt oameni ieșiți de sub autoritatea lui Dumnezeu și umblă după foloase personale?
      Biblic, planul lui Dumnezeu este ca Adunarea să fie fără o ierarhie asemenea împărățiilor pământului. ”voi toți sunteți frați!”
      Așa că, așa cum apostoli și prooroci nu mai sunt azi, dar au fost la începutul adunării, tot așa cred că nici pesonaje cu dar specific de pastor sau evanghelist doar, nu mai sunt azi, scrie clar acolo ca să creștem ”în toate privințele” toate mădularele din trup. Chiar dacă să zicem că ar fi cineva cu un dar specific de ”evanghelist” sau ”pastor” nu cred că ar trebui să-l țină pentru el, ci să învețe și pe alții.
      Apoi, cum a primit acel dar”? Așa prin inspirație, prin ”duhul”, printr-un fel de chimie inexplicabilă, sau ca undele radio” sau prin creștere, prin învățare, prin edificare?
      Eu cred că fără învățare, mai ales a Scripturii, nici un ”duh” din lume nu dă nici un dar și nici o slujbă.
      Iar această învățare nu se face în școală (care apoi te face popă), îm nici un caz. Nu o diplomă ”te crește spiritual” și nici o școală specială, la care să meargă doar candidații la cler, ci Adunarea însăși este școala, toți credincioșii îi sunt elevi și toți suntem cler, dacă vreți, adică toți slujim.
      Ideea de cler este o batjocorire a Evangheliei, iar ideea de cler plătit are un singură imagine în toată Biblia: curvia.
      Răspunsul la întrebarea dvs. este DA, există păstori, plătiți. Pentru detalii citiți Ioan 10.
      Mulțumesc de considerație.

      Apreciază

      • sojourner spune:

        (moderat)…. nu cred ca păstorii (observati va rog diacritica), invatatorii si evanghelistii sunt daruri incetate. Apostoli si profeti da. …(moderat)

        Apreciază

        • vesteabună spune:

          Pe ce te bazezi când crezi de unii și nu de alții că ar mai fi astăzi dați de Dumnezeu?
          Acolo la Efeseni 4 scrie de toți la fel, nu se vede nicio deosebire.
          Concluzie: ori ai pastori și atunci accepți și pe apostoli, ori dacă nu ești de acord cu apostolii și proorocii, de ce ai pastor?

          Apreciază

        • vesteabună spune:

          Dragul meu.
          Comentariul tău neaprobat suferă de lipsă de bun simț al comunicării.
          La afirmația mea: ”Acolo la Efeseni 4 scrie de toți la fel,” tu înșiri 3 rânduri confuze că ”în altă parte altfel”, etc. etc.
          Îți amintesc că acesta este blogul meu, casa mea pe net și ca un comentariu să fie aprobat trebuie să îndeplinească condițiile de aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2013/12/01/despre-cenzura-comentariilor-si-anonimitate-cateva-clarificari-blogul-spatiu-public-sau-privat/

          Despre bătrâni am scris aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2013/05/03/batranprezbiter-gr-desemneaza-o-varsta-nu-un-dar/

          Reformulează cumpătat, fără distorsionări și se aprobă.

          Apreciază

          • sojourner spune:

            (moderat)… aratati o oarecare infantilitate conversationala moderand, cenzurand orice nu va convine. Nu puteti sa faceti afirmatii, fie ele si pe blogul dvs., si sa nu permiteti ca ele sa fie contrazise sau corectate, dupa cum este cazul. Am observat ca va purtati foarte …(moderat)… ma simt profund indignat …

            Apreciază

          • vesteabună spune:

            Prietene, cred că nu înțelegi.
            Blogul meu nu este ziarul Scânteia, singurul aprobat, e plin netul de bloguri. Și dumneata ai unul. Te rog să mă critici acolo și dacă (să zicem că) voi vrea să mă apăr, voi veni ”indignat” să comentez acolo și o să văd dacă aprobi.
            Să las la mine pe blog ”cârnați” de comentarii acolo unde se poate spune un DA și un NU, ar însemna să-mi dau palme singur sau să mă scuip pe mine. Nu transform casa mea, blogul meu în loc de scandal. Am înțeles, nu ești de acord cu ce am scris eu, scrie cu ce ești de acord la tine pe blog și lasă cititorii să judece. Netul e mult mai mare decât via blogului meu, de ce vrei să faci din ea grădina ta de castraveți?
            Și păstrează-ți calmul!
            Adevărul are ziduri trainice și apărători mult mai liniștiți decât mercenarii minciunii.

            Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s