Falșii dizidenți

I-a descris grațios Herta Muller aici.
A apărut un nou soi de  jivine spirituale, prin încrucișare în laboratoarele ideologice ale partidului comunist și apoi clonați în multe exemplare.  S-a folosit material genetic de la șarpe, lup, miel și porumbel. Monștrii rezultați au fost de 4 feluri, cu două caracteristici externe și două interne. Obligatoriu în exterior purtau blană de miel sau pene de porumbel iar înăuntru caracter de lup sau fire de șarpe.
Uzual cele mai reușite și clonate modele au fost lupii în blană de miel și șerpii cu pene de porumbel.
Dintotdeauna iudeii cer minuni și grecii înțelepciune. Așa că modelul șarpelui cu pene se pare că a avut mai mare succes numeric la ”iudei”.
Ca eficiență însă lupii în blană de oaie au lucrat mai tăcut și-și ”pasc” liniștiți pensia, își rumegă gloria ocolind cu grijă pământul din jurul altarelor unde au fost sacrificați mieii în blana cărora stau ei. Se aude de acolo de sub altar un strigăt al sângelui, sufletele celor uciși strigă răzbunare, e un strigăt care îi înfioară: ”până când Doamne..:!”
În planul general (aplicat de KGB și securitate) de demolare din interior, arma falșilor dizidenți s-a dovedit de departe cea mai eficientă.
Un pic de presiune ici, două-trei percheziții colo și ai făcut din agentul tău un personaj beton, pâlnie spre care se vor scurge informațiile spre tine ca pe scocul morii.
În același timp a fost și mai eficient să pui asupra adevăraților dizidenți suspiciunea trădării, să planeze îndoiala asupra lor.
O lume șerpească.
Nu pentru adrenalina descoperirii tainelor acestor mașinații scriu, ci pentru că de o vreme mă preocupă ca o obsesie gândul că undeva acest sistem stalinist este aplicat eficient. Așa cum noi nu am realizat timp de 50 de ani cum funcționează metoda, în China  sau alte țări comuniste frații de acolo suferă sub aceleași metode.
Am stat de vorbă ieri cu un frate bătrân din vest, misionar în Africa, India, etc. dar care a fost de câteva ori și în China. L-am întrebat despre libertatea din China. Mi-a dat un răspuns care m-a înfiorat: „Da, există dar se pare cu ceva probleme.” Îi fusese prezentată probabil o față cosmetizată, probabil s-a întâlnit și cu vre-un dizident fabricat.
”ceva probleme”
Convingerea mea (după ce am citit documentele scoase la lumină de baptiștii neînregistrați din fosta URSS și de la CNSAS-ul de la noi) este că metoda aplicată adunărilor de destrămare din interior, metodă preparată în laboratoarele ideologice din Moscova este folosită și azi în China, Coreea și  alte țări comuniste.
Și ce vrei să faci? m-a întrebat cineva.
Tăcerea e vinovată! Un gând am din Proverbe 31:8-9 ”Deschideţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
Spuneți voi…..

2 Responses to Falșii dizidenți

  1. […] moștenește locul lui de la recent detronatul țar ideologic, descoperit ca fiind un impostor, un dizident fabricat la duzină pentru a atrage la un loc pe cei ce trebuiau desființați. Le este comună lipsa […]

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Se potrivește acestei postări o porțiune din postarea lui Daniel B. de aici:
    ”Ascuțimea de minte a fratelui Richard l-a luat prin surprindere până și pe un fost profesor de limba română. A fost vorba de o ironie ascunsă adânc în miezul onor cuvinte alese cu multă migală. Fratele Iosif Țon mi-a spus după vizita pe care i-a făcut-o în Palos Verde:

    ,,De data aceasta m-a lăsat să vorbesc eu mai mult. Până acum vorbea el și ascultam eu. Azi am vorbit eu și a ascultat el. La sfârțit mi-a spus: ,,Măi ce mult ai crescut, Iosife“.

    M-am mirat și am verificat spusele fratelui Țon în prima mea vizită la familia Wurmbrand. Când l-am întrebat de aprecierea pe care i-a făcut-o lui Iosif Țon, nenea Richard a zâmbit motănește și mi-a spus: ,,Da, așa i-am spus, că ,,a crescut mul“ în ultima vreme, ca o cocă pusă la dospit, ca un cozonac cu multă drojdie. Adică … s-a umflat …“

    Vorbele dânsului m-au mai liniștit … Știam de la dânsul și mai ales de la Mihai Wurmbrand că între ei și fratele Țon a existat un conflict deschis foarte vechi. Mihai susținea că prin anii 1968-1975 cei din țările comuniste erau demoralizați de mărturiile familiei Wurmbrand, iar pe Iosif Țon îl trimiseseră în occident ca să le contracareze influența. El lucrase pentru securitate încă din tinerețe, în perioada lui de apostazie, când a fost ghid pentru străinii care ne vizitau țara. În înfruntările publice pe care le-ar fi avut în Anglia, Iosif Țon ar fi spus că evoluția lui va demonstra că România nu-i persecută pe creștini, iar faptul că el putut să vină la studii teologice din România în Anglia și că se va întoarce nepedepsit la București va fi o dovadă clară.

    Când aceasta s-a întâmplat întocmai, convigerea lor că Iosif Țon fusese un implant al Securității române a crescut. Au fost siguri că securitatea internă nu se va atinge de el în țară pentru că era încadrat în securitatea care se ocupa cu românii din străinătate.

    Știam de asemenea că în toți ani scurși de când Iosif Țon a ieșit iar din România și s-a stabilit în America, familia Wurmbrand, mai ales sub presiunea lui Mihai, a refuzat sistematic să-l primească în vizită, deși a căutat foarte mult lucrul acesta. Mihai se temea mereu că tatăl lui va fi asasinat sau că astfel de musafiri vor planta microfoane în casa lor. Împotrivirea lui față de Iosif Țon avea uneori nuanțe paranoice, total justificate din prisma experiențelor prin care a trecut încă din copilărie.

    Iată de ce m-am mirat când am aflat că l-au primit. Și acum înțelegeți de ce m-am mirat și mai mult când am aflat că fratele Richard l-ar fi apreciat cu acel ,,Măi, ce-ai mai crescut!“ Mă păcălise ironia tainic ascunsă în felul în care-și alesese cuvintele.”

    sursa: https://rascruci.wordpress.com/14-mai-marii-mei/

    Ceea ce este trist este că după decenii de înșelare, după ce ai constatat că ”fratele” adulat de toți după principiul cultului personalității, (cult la care comuniștii erau experți), este de fapt un securist ordinat, îți dai seama că ai fost înșelat dar nu remediezi cântarul cu care l-ai acceptat pe trădător atunci. Este o problemă lipsa de standarde. Dar despre asta am scris aici:
    https://vesteabuna.wordpress.com/2015/09/25/cum-trebuie-sa-se-poarte-cineva-in-casa-lui-dumnezeu/
    Dacă dai afară trădătorul din cetate, trebuie să și verifici criteriile după care i s-a deschis poarta când a intrat, atunci demult. Căci dacă aceste criterii nu se schimbă, vor intra alții tot ca el.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: