Toiagul de cârmuire al răutății

Aseara, la o adunare, am fost cercetat de cuvantul citit de un frate din Ps 125, vs.3: “Caci toiagul de carmuire al rautatii nu va ramanea pe mostenirea celor neprihaniti.”
Am avut un scurt cuvant. Vi-l redau mai jos foarte aproximativ:In Efeseni 6 ni se spune: “caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.”
Locurile ceresti sunt teritoriul spiritual pe care ne ducem lupta, pe care-l aparam. Suntem limitati la acest domeniu, nu putem iesi din el, nu avem voie sa intram pe teritoriul carnii si sangelui, in domeniul spiritual al gandurilor carnii, al filosofiei, religiei si politicii lumii. Sunt domenii spiritualediferite, unele de sus, altele de jos. Noi avem de aparat “locurile ceresti” in Hristos unde “am fost stramutati”, un domeniu spiritual al Duhului care nu are in el nimic tangibil, nimic vizibil cu ochii carnii, nimic pamantesc. Estelumea launtrica a oamenilor noi in Hristos, acea partasie a sfintilor prin cuvintele care sunt semanate in inimi, care rodesc inauntru o “gradina” spirituala de roade parguite in Lumina Harului.
In aceste locuri ceresti exista, datorita utilizarii acelorasi unelte ale mintii si in cele pamantesti si in cele ale duhului, exista zic o penetrare cu duhuriale rautatii, care fac un formidabil rau lucrarii Duhului. Lupta noastra este limitata la nimicirea lor, este restransa la un obiectiv foarte concret, strict limitat, lupta cu duhurile rautatii.
Duhurile rautatii nu sunt duhuri singulare, razlete, impotriva carora am putea lupta cu arme simple sau cu decizii si hotarari ale mintii noastre. Duhurile rautatii sunt organizate in structuri ierarhice, conduse de capetenii, au adevarate domnii spirituale, sunt ierarhii ale raului, extinse prin convingerile mincinoase cu care stapanesc mintile oamenilor, prin filosofii, traditii si rationamente amagitoare. Duhurile rautatii sunt TOIEGE DE CARMUIRE, structuri ale autoritatii celui rau, care incearca sa-si extinda autoritatea si asupra celor neprihaniti.
In Locurile Ceresti in Hristos Isus nu exista autoritati ierarhice. Domnul Isus nu are autoritati delegate, care sa-I substituie lipsa, din simplul motiv ca NU LIPSESTE. Nu are preotii transmisibile pentru ca NU MOARE. El este prezent continuu in duhurile celor ai Lui in mod direct, fara mijlocitori si fara intrerupere. Accesul nostru la El este neangradit. Slujba noastra a unora catre altii o facem prin invrednicirea(calificarea) Harului capatat, nu pe baza meritelor, ci cu masura credintei. Aceasta slujba nu este ierarhica, ci la acelasi nivel, de frate catre frate. Singura ierarhie in trup este Capul, Hristos, restul suntem frati.
Autoritatile mincinoase nu-si pot asigura o oarecare autoritate decat prin mijlocirea ierarhizarilor umane si o oarecare perpetuare decat printr-o transmisibilitate a slujbelor.
Eforturile de a construi aceste ierarhii transmisibile este pe de o parte semnul originii lor DE JOS, iar pe de alta parte insasi cauza pentru care se definesc ca antihristice si vor expulza in mod natural pe CEI AI DOMNULUI si treptat cei ai Domnului le vor nega si renega Autoritatea.
Ierarhiile au prin structura lor LOCURI INALTE, intai statatori, capete si subalterni. Domnul Isus este singurul insa, care are dreptul de la Tatal, de a ocupa Un Loc Inalt, Cel mai Inalt.Toate autoritatile paralele, nesadite de Tatal, vor fi smulse. La vremea lor. Pana atunci ele tin in robie pe cei ce le iubesc si nu vad mai mult. N-au ajuns la Capul din care tot Trupul…creste cu cresterea lui Dumnezeu. Aceste autoritati se bazeaza pe lege, pe truda, pe “cel ce va face aceste lucruri va trai prin ele”, nu pe Har. Aceste autoritati (uniuni, conferinte, aliante) sunt Toiege ale Rautatii, care “au in adevar o aparenta de intelepciune, printr-o smerenie falsa, o inchinare voita(Vointa libera) si o asprime fata de trup dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilirii carnii….”. Nu este treaba noastra sa luptam impotriva lor ca structuri vizibile, ale administratiei carnale, pamantesti. Aceste structuri trebuie sa ramana. La Venirea Credintei noi am iesit de sub acesti indrumatori, am absolvit gradinita.
Insa lupta noastra trebuie sa fie impotriva duhurilor din spatele acestor structuri, care ar putea genera si in noi “intoarcerea in Egipt”. Libertatea Gloriei Copiilor lui Dumnezeu are in sine tocmai eliberarea de lucrurile care nu duc la Glorie, lucrurile legii, pentru a sluji Harului, de Glorie. Forta de dominare a duhurilor rautatii este coplesitoare, avem nevoie de puterea Duhului Sfant sa iesim de sub autoritatea lor, sa le definim, sa luptam cu ele si sa le nimicim.
Unitatea noastra unii cu altii este in moartea impreuna cu Domnul. Aceasta moarte trebuie sa aiba loc “dincolo de poarta”, la locul rastignirii, locul arderii dobitoacelor aduse ca jertfa, “locul batjocoririi lui“. Trebuie sa vedem in chip duhovnicesc aceste realitati. Dumnezeu este intotdeauna cu cel batjocorit, cu cel zdrobit, dar niciodata “in tabara”, ci intotdeaunain afara ei. Acolo e locul unitatii noastre, In El, prin moarte.
E un privilegiu acordat slujitorilor Lui, harul sa sufere impreuna cu Hristos. E o mare pierdere insa ca subjugati de jugul unor “toiege ale rautatii”, multi stau intr-o stare de semiparalizie spirituala, ametiti de numele care le merge ca traiesc, dominati de autoritati tip “camasi de forta” ale unei standardizariniciodata impuse de Cuvantul lui Dumnezeu. Cand si cine va vedea ca aceste autoritati sunt de la cel Rau? Cine? Cei neprihaniti, cei alesi, cei cu “duh inalt”. Cu cat mai repede vom vedea rodul otravitor al “pomilor saditi de altul”, ii vom eticheta, ii vom ocoli si vom avertiza si pe altii.
Pe masura ce suntem luminati de Domnul si sub calauzirea Lui, sa iesim din orice uniune, grup, conventie sau alta organizare care are in ea ierarhii ale rautatii, perpetuari de slujbe “pentru ca moartea ii impiedica sa ramana pururea”. Daca nu iesim de sub autoritatea lor, nu le renegam, daca ne supunem lor, aceste structuri ne vor pipernici sufletul, ne vor pigmeiza duhurile si vom ramane tot mai “mici” in Hristos. Din simplul motiv ca stand sub aceste capetenii ale rautatii, nu stam sub calauzirea lui Hristos, nu “crestem pana le Cel ce este Capul” ci doar pana la standardul(stacheta) coborat al acestor incropiri. Accesul la El nu este prin acesti “inaltati” ci, dimpotriva, acesti “inaltati” cu stralucirea lor ne abat privirile de la Domnul si ne domina ei cu rautatea lor.
Ce s-a intamplat in cei 42 de ani de comunism, se va perpetua pana va veni Domnul. Ce victoriosi au fost cei ce au iesit de sub autoritatile false atunci. Au crezut in Domnul si au crescut in El, au ajuns la Gherla si au crescut, au iesit de la Gherla si au crescut. Ei au devenit uriasi. Ceilalti au ajuns pigmei si au pigmeizat si pe altii.
Dar este o nadejde:”….toiagul de carmuire al rautatii nu va ramanea pe mostenirea celor neprihaniti….”
Pentru tine fratele meu, ca sa nu “intinzi mainile spre nelegiuire” Ps 125:3

-repostare de pe vechiul blog din 25 noiembrie 2007

One Response to Toiagul de cârmuire al răutății

  1. […] un duh clerical, duh popesc, duh al răutății. Când își face loc cu coatele în locurile cerești devine inamic ce trebuie învins. Fiindcă e […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: