Învățare și revelație, semănat și secerat, anul de veselie(anul jubiliar)

El vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu
Levitic 25: ”10.Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu sămănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele dela ele, şi să nu culegeţi via netăiată.12 Căci este anul de veselie: să -l priviţi ca ceva sfînt. Să mîncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.13 În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui. 14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpăraţi ceva dela aproapele vostru, niciunul din voi să nu înşele pe fratele lui. 15 Să cumperi dela aproapele tău, socotind anii dela anul de veselie, şi el să-ţi vîndă socotind anii de rod. 16 Cu cît vor fi mai mulţi ani, cu atît să ridici preţul; şi cu cît vor fi mai puţini ani, cu atît să -l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.”

De o săptămână mă minunez din acest text. E plin de Har. E o revărsare de învățătură a Gloriei Domnului, lecție de comportament ”în țară” în locurile cerești în care am fost strămutați. Strămutarea noastră duhovnicească în locurile cerești cu detaliile ei o învățăm din imaginea strămutării din Egipt în Canaan. Câteva (puține) gânduri vă aștern aici!

Ce ciudate idei despre proprietate are Dumnezeu:  v 23. ”Pămînturile să nu se vîndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sînteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.(oaspeți ai mei, tr GBV). Noi suntem mântuiți prin Har. Această lucrare ”nu vine de la ” noi ”ci este harul Lui Dumnezeu”. Țara este a Domnului. În acestă stare de har am intrat prin credință, nu prin fapte. Noi suntem doar administratori ai Harului, nu proprietari. ”Doamne, talanții TĂI au adus alți cinci talanți.”  Noi suntem doar cei ce am căpătat Harul și-L folosim spre a fi înmulțit. Folosul nu este valoarea în sine a Harului, mărimea lui sau Gloria Lui ci ”numărul secerișurilor”, roada Duhului, surplusul pe care îl aduce.
Pe lângă anul sabatic, unul din șapte, evreii trebuiau să țină după fiecare 49 de ani un an jubiliar(tr. GBV).   Și să nu muncești un an din șapte însemna credința, dar să nu muncești doi? Dumnezeu a promis că va porunci binecuvântarea Lui în anul dinainte, dar ei n-au crezut. Câtă învățătură pentru noi, formați din același aluat! Niciodată în toată vremea judecătorilor și împăraților nu s-a ținut nici anul sabatic, nici anul jubiliar, sărbătorile au fost ținute la început, dar s-a renunțat și la ele. A fost o muncă continuă. Această neascultare a dus la robia babiloniană. Robia babiloniană a venit pentru că n-au ținut anii sabatici. Robia babiloniană a ținut exact perioada cât ei ar fi trebuit să țină anii sabatici. Pentru neascultarea lor (Levitic 26) ”
Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămînea pustii.34 Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cît va fi pustiită şi cît veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni, şi se va bucura de Sabatele ei. 35 Tot timpul cît va fi pustiită, va avea odihna pe care n’o avusese în anii voştri de Sabat, cînd o locuiaţi.” Majoritatea dintre ei n-au înțeles pentru că era disprețuit Cuvântul Domnului, cărțile nu erau citite. Abia Ieremia și apoi Daniel au înțeles că robia babiloniană nu era veșnică și că se putea socoti matematic: 70 de ani. Dumnezeu căuta gloria Țării Lui, nu gloria lor ca străini, Dumnezeu caută azi Gloria Harului Său, Har(țară) pentru care am fost creați noi în El.
Disprețuirea Cuvântului Domnului și a Harului Său(țara cea minunată) este păcatul marii părți și a creștinismului de azi. Mai ales a clericilor, a cărturarilor, a manipulatorilor religioși. Pe măsură ce creștinismul babilonic, de tip Valea Dura ia amploare și cucerește ca Nebucadnețar ”din India până în Etiopia”, gloria casei Domnului se transformă în niște pietre arse de foc, disprețuite și ignorate, iar Cuvântul care este legat de aceste pietre, nu-L mai citește nimeni. Zidarii leapădă acest tip de piatră, leapădă locul cetății a cărei temelie n-o mai poate pune nimeni și construiesc frenetic pe nisip colibi în care se simt bine.
M-am gândit la cât este de necesară învățarea: ”Botezați-i și învățați-i”. E frustrant însă pentru cel care învață să nu fie ascultat, ucenicii să nu primească ce spune și să treacă ani până unul din zece poate, se întoarce plin de bucurie și împărtășește entuziasmul descoperirii. Învățarea se poate compara cu semănatul. Ca unul care am fost puternic influențat de învățăturile fratelui Watchman Nee, pot afirma și acum că ceea ce dă explozia în viața unui creștin, ceea ce aprinde focul este revelația. Revelația este momentul când vălul se dă la o parte. Revelația așează toate piesele de puzzle și apare tabloul, revelația e bucurie. Revelația se poate compara cu seceratul.
Semănatul se face cu lacrimi, secaratul cu bucurie. ”Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu bucurie când își strânge snopii”. Cel ce seamănă cu lacrimi(cel ce învață tenace pe alții) va secera cu cântări de bucurie (va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora, va avea bucuria revelației). Semănatul este învățarea Cuvântului lui Dumnezeu, seceratul este lucrarea Duhului de descoperire a acestui Cuvânt în inimile celor ce ascultă, de a ”aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.
Nimeni nu este transformat înspre chipul Domnului fără revelație, dar nimeni nu va primi revelație dacă nu este învățat. Duhul doar amintește ce a spus Domnul(ce a fost învățat omul), nu  învață. Mult din ce se învață(se seamănă) se pierde, dar o parte dă rod. Ceea ce se contabilizează este ”numărul secerișurilor”, nu anii de semănat. Mai mult, Gloria Domnului se arată în anul fără semănat, anul sabatic.
Evrei 8:11 ” Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicînd: ,Cunoaşte pe Domnul!` Căci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare dintre ei.” Gata cu învățatul atunci când apare revelația. Gloria se arată în bucuria și odihna secerișului, nu în plânsul și întristarea semănatului. Rusaliile au fost ”secerat”, ei erau învățați, cunoșteau Cuvântul.
Dar.
Fără semănat, fără ”învățarea Domnului”, fără ”Învățătura Domnului” nu va apărea revelația Domnului, descoperirea Fiului în inimă.
Trăim astăzi niște zile cumplite, în creștinism bântuie un vânt de învățătură care neagă necesitatea învățării. Cuvântul Domnului, mai ales Vechiul Testament este disprețuit. Nu este văzut chipul Domnului Isus în Vechiul Testament. Liderii de temple, mulțimi și amăgiți își umplu sinagogile, burțile și conturile din programe, ritualuri și distracție,  taxate cu zeciuieli, colecte și donații. 24/24, 7/7, 12/12, fără an sabatic și fără an de veselie. Tubul digestiv nu face pauză, mândria nu doarme, îngâmfarea nu-și ia concediu.
Se seamănă pleavă de la ora 11.00 la ora 11.30 și imediat se face o parodie de secerat la 11.35. Se seceră vânt.
Marșul pentru Isus, dansuri sfinte, vânzări de dvd-uri cu trupe, ghicitorii, construcții de temple, industrii muzicale, etc, ”ard tămâie pe înălțimi” într-o frenezie care i-ar face să pălească de invidie atât pe Dimitrie din Efes cât și pe stăpânii roabei din Filipi. Lor nu le-a trecut prin minte să-și ”creștineze” afacerile.
Generația crescută cu astfel de meniu nu va mai secera nimic. Distracția religioasă nu este învățare de Cuvânt, cum nici mersul la picnic nu este semănat.
Nu pentru ei este  scris Levitic 25, ci pentru cei care semănând trebuie să se oprească, să ”intre într-o odihnă ca cea de sabat”. Din când în când să nu mai semene, să se bucure doar de roade, de revelație. De descoperirea Fiului în noi.
Învățarea Lui Cristos duce la îmbrăcarea cu Cristos, după ce ne-am dezbrăcat de noi.
Pentru fiecare din noi vine și anul de veselie, al cincizecilea. Parcă seamănă cu viața omului. 70 de ani, pentru cei mai tari la 80.
De pe la 20 de ani, varsta conștienței, +50 acolo suntem, 70+: ”scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El”, anul Jubileu. ”Vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba.” Pentru cei ai Domnului moartea este anul de veselie, anul Jubileu. Acasă, la Domnul, ”să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui”. Să ne numărăm bine numărul secerișurilor.
….
din cuvântul de ieri din adunare.

2 Responses to Învățare și revelație, semănat și secerat, anul de veselie(anul jubiliar)

  1. Dia spune:

    cand este anuk de veselie?

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Atunci când crezi, când ți se deschid ochii, când intri în odihnă, când începi să te odihnești de lucrările tale, ale omului tău vechi, când te pocăiești de faptele moarte, atunci este anul de veselie.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: