El nu judecă așa!

Isaia 10:5 ”Oh, asirianul! nuiaua mâniei mele! Și toiagul din mâna lor este indignarea mea. Îi voi trimite împotriva unei națiuni fățarnice și îi voi da un ordin împotriva poporului mâniei Mele, ca să-i prădeze și să-i jefuiască și să-i calce în picioare ca pe noroiul de pe străzi”. Dar el nu judecă așa și inima lui nu gândește astfel, ci în inima lui este să nimicească și să stârpească nu puține națiuni.

Ce înțelegem din aceste întâmplări aparent fără noimă?
Cu ce ne ajută pe noi în 2010 citirea istoriilor  unor întâmplări de acum 3000 de ani cu evenimente parcă  atât de banalizate de vechime și uitare?

Aveți cuvântul proorociei la care bine faceți că luați aminte ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos…” Proorocii au proorocit despre harul nostru, au vestit dinainte pe Cristos, în ei era Duhul lui Cristos. Noi când citim pe profeți, înțelegând lucrurile în mod duhovnicesc îl cunoaștem mai bine tot pe Domnul Isus. Întâmplările la care se raportează profeții sunt fapte istorice, împărați, lupte, dușmani, victorii sau înfrângeri, robii sau eliberări, slăbiciuni sau tării care toate au corespondent în lumea reală a duhurilor în care ne zbatem și noi și a Duhului care ne-a născut și pe noi. Noi nu putem pricepe duhovnicește aceste adevăruri dacă nu ne adâncim privirile în ele. E nevoie să coborâm în adâncimea înțelegerii din planul din care fac parte, din Cristos, care a coborât în adâncimile pământului și a înviat de acolo. Iosif a fost în groapă, a fost și Ieremia în groapă, a fost și Daniel. Fiecare coborâre în groapă și fiecare ieșire de acolo e o imagine a morții și învierii Domnului. Coborând în lumea aceasta a ”umbrelor” cuvintelor, a faptelor ce ”s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pildă”, a istoriilor Vechiului Testament, deslușim mai clar ”imaginea” personalității Domnului care umple toate dar în primul rând inimile noastre. Să coborâm fără frică în groapa Vechiului Testament, să ne adâncim privirile în umbrele ei.

Isaia profețea aceste cuvinte ”în anul morții împăratului Ozia”, numit și Azaria, împărat al lui Iuda și în zilele lui Ahaz, nepotul lui Ozia.
Rețin, împăratul Siriei și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel atacau Iuda și  Ierusalimul.   Ce alianță rușinoasă! Frații de sânge ai lui Iuda, cele 10 seminții care l-au urmat pe Ieroboam(robul-simbolul legământului legii, a trudei) s-au aliat cu sirienii. Ca și Irod cu Pilat din Pont, ”mai marii norodului cu bătrânii lui Isarel s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus”, astăzi e la fel: lumea-lume, cei fără Dumnezeu găsesc un aliat în creștinii și creștinismul firesc și apoi se ridică la luptă împotriva Ierusalimului, a celor duhovnicești. Amestecul acesta care îl vedem astăzi, este bine și detaliat descris în faptele Împăraților Vechiului Testament, iar atitudinea pe care o avem de luat este ușor de găsit în cuvintele profeților care au profețit fiecarei stări. Nu-i putem înțelege pe profeți și mesajul lor decât luat împreună cu contextul la care se referă. În întâmplarile judecate de ei(faptele împăraților) vedem umbrele luptelor noastre în Cristos și în cuvintele lor din jurul întâmplărilor vedem atitudinea care s-o luăm, Voia lui dumnezeu în acea împrejurare. E o comoară de Înțelepciune, e Planul luptei noastre.

Ce bine seamănă vremurile de atunci cu cele de astăzi: Isaia 9:21 ”Manase cu ai lui Efraim și Efraim cu ai lui Manase, și ei împreună sunt împotriva lui Iuda.” Uitarea(Manase) și Rodirea(Efraim) se aliază împotriva Laudei(Iuda).   Frați din același tată propovăduiesc unul Uitarea(părăsirea lumii și a necazului), altul Rodirea(creșterea spirituală și roada Duhului) dar se aliază împotriva Laudei(a glorificării Tatălui). ”...n-au ajuns la Gloria lui Dumnezeu”, aceasta e ținta(Lauda, Gloria) până la care dacă nu ajungi, nici Uitarea, nici Rodirea nu sunt suficiente.

Dar ca ura lui Efraim și Manase pe Iuda să ajungă până acolo că s-au aliat cu Rețin, împăratul Siriei ca să învingă Ierusalimul este ceva grozav, ceva de neconceput! Sirianul nu înțelegea că nu el este decât o unealtă în mâna Domnului, o nuia de pedepsire, un toiag, o secure sau un fierăstrău. ”Se va lăuda securea împotriva celui care taie cu ea? Se va mândri fierăstrăul împotriva celui care-l mânuiește? Ca și cum nuiaua l-ar mișca pe cel care o ridică! Ca și cum toiagul s-ar ridica de parcă nu ar fi lemn.” Isaia 10:15
Așa gândea sirianul, se vedea autorul planului, cel care controlează , se baza pe spinii și mărăcinii lui(înșelăciunea bogățiilor adunate cu sudoarea trudei), pe materialul lui: lemnul(”învățătura deșertăciunii nu este decât lemn”). Câtă avertizare pentru noi astăzi, când atâta invazie de învățătură lumească, zis ”culturală”, neduhovnicească cotropește ”țara frumuseții”, munții Sionului. Ei pur și simplu nu gândesc așa. Ei au gândirea sirianului: ”prin puterea mâinii mele am făcut-o și prin înțelepciunea mea, pentru că sunt inteligent…”  Is. 10:13

………
Aș mai putea zăbovi mult la înțelesul acestor comori, acestor lumini din locuri întunecoase, dar vreau să merg spre nădejde:

”...nu te teme de asirian, poporul Meu care locuiești în Sion...”  Is 10:24

Teama vine prin inocularea gândirii dătătoare de teamă, gândirea sirianului. El nu gândește așa. Dar noi, noi cum gândim?
Am luat gândirea lumii, idealurile  și țelurile ei, ce așteptăm noi? Instalarea unei prosperități și ordini mondiale? Pe cine așteptăm?
Un guvern care să întroneze pacea, sau pe Domnul Însuși, Pacea însăși, pacea noastră?

Ramurile au fost tăiate(Is. 10:33-34), ”cu putere”, dar o Odraslă a ieșit din tulpina lui Isai(11:1).
Să nu ne fălim față de ramuri. Să nu luăm gândirea uneltei, gândirea toporului, EL NU GÂNDEȘTE AȘA!

Sirianul îl reprezintă pe străinul aliat cu creștinul firesc(Remalia) împotriva celui duhovnicesc(Iuda). Sirianul nu gândește așa, el nu se vede că este doar o unealtă de pedepsire, un toiag, o secure, un fierăstrău. Dumnezeu taie întotdeauna ramurile neroditoare cu aceste unelte, cu sirienii. Cei firești amestecați între frați(casa lui Israel-Pecah), egal că au ocupat locuri dintâi, s-au dovedit aliați ai ”sirienilor”, nici ei nu gândesc așa, nici ei nu gândesc planul Domnului, ei sunt măcinați de invidie.

Dar noi cum gândim? Când ramurile firești sunt tăiate, Dumnezeu are în vedere Odrasla, în care am fost altoiți noi și ”făcuți părtași rădăcinii  și grăsimii măslinului”. Să nu gândim cu capul sirienilor. Paradigmele (Paradigma este o construcţie mentală larg acceptată,….) care cutreieră văzduhul comandat de domnul lui nu sunt ”Planul veșnic”, ci construcții de idealuri și mentalități derivate din capul tatălui minciunii, gândiri cu care e jenant și degradant să fim în părtășie. ”Să fii credincios e-o onoare..:!

Adâncirea în Cuvântul lui Dumnezeu, cunoașterea Domnului ca și Cuvânt, portretizarea Domnului în mintea noastră, în fața ochilor spirituali prin însămânțarea semințelor promisiunilor Lui spre rodirea din împărtășirea firii Lui crează în noi softul corect, gândirea Voii Lui, a planului Lui, plan în care sirienii sunt biete unelte inerte în mâna tăietorului. Noi nu suntem nici securea de tăiat ca să-i luăm gândirea(sirienii) (lăudăroasă și ridicolă de altfel), nici ramurile tăiate din pricina necredinței(împărăția lui Israel-samaria), ci suntem mlădiță a Odraslei ieșită din tulpina eliberată de ramurile neroditoare(Ierusalimul-legământul cel nou).

Noi însă avem gândul lui Cristos. E vital să gândim ceea ce gândește Dumnezeu despre orice. Despre noi, despre El, despre lume, despre moarte, despre timp, despre copilărie, creștere și rodire, despre iluminare, naștere din nou, apostazie, despre legăminte, jertfe și sărbători, toate aceste credințe ale noastre, toate aceste gânduri care le purtăm ca și convingeri crează ”chipul lăuntric din noi”. Întipărirea acestor gândiri în noi ne devine portretul nostru spiritual. Am purtat chipul celui pământesc pentru că am fost pământești, carnali în gânduri, dar prin naștere din nou și creștere luăm tot mai exact chipul Celui Ceresc. Acest  proces nu este unul mistic, prin participare la ritualuri și programe, ci unul conștient de ”învățare a lui Cristos”, de a dezbrăca ”omul cel vechi” și a ”îmbrăca omul cel nou”. Este  o construcție de cuvinte, un șantier de idei, o împărăție de gânduri, cu închisori, demoni legați și slobozi, hanuri-spital cu oameni spalați(apa-cuvânt), și cu rănile unse și dezinfectate așteptând vindecarea,   armate de îngeri trimiși și primiți sau respinși, emisari-purtători de vești, trimiși ca purtători de cuvinte ce declanșează forțele vieții din fiecare: cuvântul credinței-credința, cuvântul răbdării-răbdarea, etc.

Suntem aproape de vremea când ”…invidia lui Efraim se va depărta și vrășmașii lui Iuda vor fi nimiciți…” Is.11:13

Să înțelegem duhovnicește Cuvântul lui Dumnezeu și-l vom recunoaște tot mai clar pe Domnul Isus în Cuvânt.
Să citim cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, are uriașa calitate de rămâne pe veci neînțeles de ”sirienii”   care ”nu gândesc așa” și de a descoperii noi comori celor care se apropie de El prin credință. Dumnezeu nu a dat degeaba popoare pentru noi!
Har!

Anunțuri

3 Responses to El nu judecă așa!

  1. Beto spune:

    Articolul imi un anumit portret:
    Faptul ca toata Creatia(atat cea corupta de pacat cat si cea salvata de El) – este a lui Dumnezeu – este condusa de El ca si un imparat care are in proprietate sa intreaga imparatie, fie rau fie bun, spre deosebire de presedintele unei democratii care de cele mai multe ori sta in chirie in palat. Imparattul poate cere oricand serviciul atat slujbasului care nu crede in ideologia imparatului si care este razvratit cat si slujbasului care crede in Imparatul lui. Diferenta e ca serviciul sau faptele slujbasului rau nu aduc nici o relevanta in viata sa pe cand serviciul celui credincios Imparatului aduce o crestere si mai mare in asemanarea cu Imparatul lui deoarece fapta origineaza in Dumnezeu si atunci cand este intocmita de slujbasul credincios, acesta intelege planul Imparatului si se face una cu Imparatul.

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Impăratul este Tatăl nostru. Noi suntem fiii. ”Acum nu mai ești rob, ci fiu”. Noi lucrăm ”din dragoste, nu pe sâmbrie(plată)”, cum zicea Ioanid. T ot Vechiul Testament este un portret al lui Cristos. Dacă ne vedem doar pe noi acolo, vedem puțin, sau îi ”vedem pe oameni ca pe niște copaci”, avem doar o viziune umanistă, în care omul este supraapreciat, este văzut țelul. Învățarea lui Cristos (dezbrăcarea de noi și îmbrăcarea cu El), despre care scrie în Coloseni este simbolic, detaliat și ”multicolor” portretizată în întâmplările Vechiului Testament, aceste istorii atât de pitorești, dar atât de absurde. Greșim când extragem din ele(din istoriile Vechiului Testament) principii, ele sunt imagini ale lui Cristos, lecții ale ”învățării lui Cristos” ale găsirii noastre în El, prin dezbrăcare de noi și îmbrăcare cu El, prin moartea față de noi și înviere cu El.
      Uite, de exemplu, Ierusalimul reprezintă sfânta sfintelor(legământul mai bun, vezi Galateni), Canaanul reprezintă locurile cerești, popoarele din jur(rude sau nu) reprezintă duhuri ale răutății din locurile cerești(sau nu), călătoria din Egipt în Canaan reprezintă drumul de la necunoașterea lui Cristos la ”a fi în El”. E instructiv să vedem ce reprezintă fiecare din popoarele din jur, ele reprezintă un vrășmaș duhovnicesc. De exemplu, moabiții și amoniții sunt urmașii fiicelor lui Lot, practic au purtat în ei, în educația lor, ”cultura Sodomei”, ș.a.m.d.
      Dacă nu ar fi așa, degeaba ar fi fost scris tot Vechiul Testament.
      Pe de altă parte, îți trimit salutări dintr-o țară caldă, unde suntem pentru o săptămână cu rudele din USA.

      Apreciază

  2. […] N-am treabă cu luptele  Edomului, atât timp cât nu atacă Ierusalimul, nici cu luptele dintre asirieni și egipteni, nici măcar cu luptele Israelului, cel cu capitala la Samaria și cu altare la Betel […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s