Părtași naturii divine

”…El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti,...” II Petru 1:4
Transformarea noastră spre chipul Lui se face prin credința în promisiunile testamentului Lui. Domnul ne-a lăsat moștenirea sub forma testamentului cel Nou, felul în care primim moștenirea se face prin credința în promisiunile acestui Testament.  Despre felul în care credința în promisiuni, admirarea, slăvirea și bizuirea pe promisiuni ne transformă, am scris aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/04/25/devenim-ceea-ce-admiram/
Scopul lui Dumnezeu pentru noi este să ne aducă la Glorie, la Gloria Lui, la Gloria firii(naturii) Lui.
De multe ori noi ne gândim ce să  facem ca să împlinim lucrările Domnului! Este un gând firesc, Domnul a dat un răspuns ciudat acestei întrebări: ”să credeți”! Credința în promisiuni ne transformă în firea Lui, ne duce la Slavă, ne metamorfozează, ne face să abandonăm chipul nostru și să  devenim asemenea Chipului Lui.
Încetul cu încetul.
Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată… ”Iov 38:14
Noi ne gândim la o pecete de obicei ca la o ștampilă de tuș pe hârtie, dar pecetea Duhului este ca o pecete dură, în relief, ce poartă în negativ chipul împăratului și este apăsată(APĂSATĂ) peste lutul moale. Apoi lutul este ars la flacăra lumânării pentru a se întări imediat.
”…după ce ați fost luminați ați dus o mare luptă de suferințe…”, ”nu vă mirați de focul care a vebnit peste voi ca să vă incerce...”  li se spune la Tesaloniceni. Focul arde pecetea, o face tare, îi dă valabilitate și imposibilitate de falsificare.
Deci,  a fi plăcuți lui Dumnezeu nu este o chestiune de a face ceva, ci de a fi ceva, de a fi de aceeași natură cu Fiul Său. Nimic din ce nu vine din natura Fiului nu place Tatălui, Tatăl își găsește plăcerea doar în Fiul. Dacă avem Duhul Fiului Său trimis în inima noastră, devenim plăcuți Tatălui.
…din cuvântul de azi din adunare.
Har!

PS În acest context, poate se înțelege mai ușor postarea mea: Virtuți pământești, virtuți cerești, ce a provocat atât de virulente controverse!

2 Responses to Părtași naturii divine

  1. […] care ți se scârbește sufletul, ca evreilor de mană, ci acea consistentă fire divină căreia îi devenim părtași prin credința în promisiuni și care copleșește cu satisfacții sufletul inundat de ea. […]

    Apreciază

  2. […] apă face un lut maleabil, dar dacă pe acest lut se apasă pecetea (oglinda, negativul) și apoi se usucă sau se arde, același pământ devine un mesaj, o scrisoare, un semn al unei autorități, expresia exterioară […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: