Toate locaşurile pământeşti de închinare de astăzi fac parte din Vechiul Legământ. Meditaţii de fratele Niculiţă la Evrei 9:1

Evrei 9:1. „Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pământesc de închinare.”
Cântarea ”În temple zidite de mâini omenești”:
versuri și muzică: Nicolae Moldoveanu

AUDIO: 

Planul lui Dumnezeu este ca o scară cu multe trepte, care vine din veş­nicie şi urcă spre veşnicie. Treptele acestui plan sfânt nu se amestecă unele cu altele – nu pot să se amestece. Numai prin lumina Duhului Sfânt (Duhul Adevărului), prin credinţă, omul poate privi şi înţelege treptele planului dum­nezeiesc.

Vechiul Legământ, mai precis, istoria poporului israel cu Legea şi orânduielile sale date de Dumnezeu, prin robul Său, prorocul Moise, au fost o treaptă însemnată a planului lui Dumnezeu, iar Noul Legământ, adus de Fiul lui Dumnezeu, întrupat ca om, care are la temelie jertfa Sa de pe cruce la Golgota, este altă treaptă însemnată a planului sfânt, treaptă pe care ne aflăm noi astăzi.

În Vechiul Legământ (Legământul umbrelor şi al simbolurilor), Dumnezeu avea un popor sfânt: israel.

În Noul Legământ (Legământul realităţilor), Dumnezeu, de asemenea, are un popor sfânt: noul Israel (Biserica – Trupul Lui Hristos). Acest popor sfânt mai poartă numele de Locaşul Sfânt, „Cortul lui Dumnezeu cu oame­nii” (vezi Apocalipsa 21:1 – 3). Nimeni nu se poate închina lui Dumnezeu, în acest timp al Noului Legământ, decât în Locaşul ceresc al lui Dumnezeu, Cortul Lui.

Cine face parte din Biserică, adică este un mădular în Trupul Domnului Hristos, nu poate să se mai despartă de acest Trup, pentru că de el atârnă viaţa sa.

Un mădular nu poate aduce închinare lui Dumnezeu decât în unitatea celorlalte mădulare, adică în Trup. În afara Trupului lui Hristos, Dumnezeu nu mai are altă locuinţă pe pământ. Legământul dintâi având ca ţintă viaţa pământească, pământeşti (din materie) erau toate rânduielile, toate obiecte­le de cult, pământesc era şi locaşul de închinare şi toate poruncile erau în­dreptate numai spre pământ, spre cele văzute.

Legământul cel Nou are ca ţintă cerul şi viaţa în Duh; de asemenea pe însuşi Dumnezeu, şi oricine vrea să se închine Lui trebuie să I se închine în Duh şi în adevăr (Ioan 4:24).

Nici o poruncă din Noul Legământ nu are în vedere materia (cele ce se văd), ci toate se îndreaptă numai şi numai spre ceea ce este duhovnicesc. Pentru creştini (Israelul cel duhovnicesc) nu sunt date porunci din partea lui Dumnezeu pentru un locaş pământesc de închinare, sărbători pământeşti, rânduieli şi ceremonii pământeşti. Toate poruncile au în vedere numai viaţa în Duh, închinarea în Duh, jertfe duhovniceşti, locaş duhovnicesc de închi­nare, altar duhovnicesc si slujbă duhovnicească.

Toate poruncile, de fapt, se contopesc în una singură: iubirea. „Ţinta po­runcii este dragostea” (1 Timotei 1:5). Aceasta-i rânduiala Noului Legământ. Şi cine face parte cu adevărat din Noul Legământ (născut cu adevărat din nou) îi înţelege uşor adevărul, îi înţelege duhul şi felul lui de a fi. Cine nu-i în întregime pe terenul Noului Legământ amestecă lucrurile şi trăieşte o via­ţă fără odihnă şi fără echilibru duhovnicesc.

De fapt cine nu-i în întregime în Duhul Noului Legământ, cine ameste­că lucruri din rânduiala Vechiului Legământ cu rânduiala Noului Legământ, se află tot în Vechiul Legământ. „…Un locaş pământesc de închinare„. Aşa era Vechiul Legământ. Toate locaşurile pământeşti de închinare de astăzi fac parte din Vechiul Legământ. Iar cei care se închină în ele şi se supun la rân­duielile luate din Vechiul Legământ, fac parte din el. Pentru ei, Hristos este neînţeles şi Legământul Lui, de asemenea, li se pare străin de legile şi rându­ielile vieţii pământeşti.

E un mare păcat să amesteci cele două legăminte, pentru că amestecul acesta creează întuneric şi confuzie, iar calea mântuirii este zădărnicită. De aceea caută El cu atâta străşnicie să ne ferească de orice amestecătură.

Numai astfel sufletele pot ajunge la pacea, odihna şi părtăşia lui Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul!

Cântarea 178 din Cântările Harului 1 (cântări din temniţă)

În temple zidite de mâini omeneşti,

Tu, Doamne, nu stai niciodată,

căci Duh şi Lumină şi Dragoste eşti,

şi Dragostea-i templul ce Tu-I locuieşti

când ea se păstrează curată!

În inima-n care credinţa-i veşmânt,

şi-n sângele Tău curăţită,

Tu vii cu iubire, Stăpâne Preasfânt,

e singurul templu dorit pe pământ,

de inima Ta fericită!

Atunci când iubirea adună cu dor

copiii luminii divine,

cobori cu grăbire în mijlocul lor,

căci Tu le eşti Templu şi Har sfinţitor,

şi Templu sunt ei pentru Tine!

Credinţa şi pacea şi-al dragostei jar,

şi viaţa în Duh şi-n lumină,

sunt toate lucrări izvorâte din har,

sunt Templu-Adevărului, fără hotar –

umplut cu Fiinţa-Ţi Divină!

Aici, în Lucrările Tale mereu,

Tu stai şi-Ţi găseşti desfătare,

în ele să stau pe deplin vreau şi eu,

căci ele sunt Templul adâncului meu,

în care Ţi-aduc închinare!